Cu doua zile in urma am avut un vis foarte ciudat, un vis care m-a ajutat sa imi schimb parerea legata de aspectul exterior si frumusete la modul general. Am realizat atunci ca frumusetea inseamna armonie si naturalete, ca nici macar un corp perfect nu te poate ajuta sa fii frumoasa daca sufletul nu iti radiaza, am invatat ca trasaturile iti pot fi evidentiate de starea sufleteasca mai mult decat poti crede.
Se facea ca eram o printesa cu ochii albastrii "ca niste intrebari de clestar", cu buzele rozalii rareori arcuite intr-un zambet si cu parul auriu ondulat incadrand un cap micut, rotund. Infatisarea mea nu semana deloc cu cea pe care o am in realitate, dar eu ma simteam si parca eram alta persoana. Niciodata nu am inteles de ce in vis parca renegi realitatea, ignorand-o si faurindu-ti o noua identitate. In vise poti avea tot ce iti doresti, iti creezi un fel de lume in care sunt reflectate toate dorintele (uneori chiar si acelea inconstiente), temerile si conceptiile tale.
Sa revenim. Eu eram un fel de printesa blonda (spun "un fel de" pentru ca nu stiu sigur daca faptul ca stateam pe tron imbracata intr-o rochie lunga din catifea rosie chiar ma facea sa fiu o printesa) si zambeam oarecum superior, privind spre multimea de supusi care pur si simplu ma adorau (e visul meu si mi-am dat voie sa fiu exagerat de modesta). Evidentiez din nou ideea ca aproape nimic din ceea ce sunt nu se regasea in copila blonda al carei rol il jucam in vis, ii imprumutasem printesei doar mania obsesiva a perfectiunii de care sufar de cand ma stiu. Personal intodeauna am cautat sa fiu cat mai aproape de idealul meu de perfectiune, sa nu supar pe nimeni si sa ii fac pe toti sa ma placa (mi-am dat de curand seama ca asta e o sarcina imposibila, stupida si fara nici un sens).
In vis stiu ca stateam pe tron si meditam asupra perfectiunii. Ma gandeam daca oamenii frumosi sunt neaparat perfecti, incercam zadarnic sa dau de definite frumusetii si nu reuseam. Gandeam cumva ca frumusetea ar trebui sa aiba un fel de formula matematica in care sa fie implicat obligatoriu numitorul perfectiunii, dar oricat de mult mi-as fi chinuit mintea efortul ramanea mereu zadarnic. Imi admiram reflexia intr-o oglinda din argint si nu le gaseam nici un defect ochilor albastrii sau pielii de portelan. Aveam un chip perfect dar nu ma simteam frumoasa, ceva lipsea si imi doream cu disperare sa aflu despre ce era vorba.
Mi-am rugat supusii sa imi faca rost de "formula matematica a frumusetii" (in vis denumirea asta parca suna mai bine) dar nici unul nu a fost capabil sa imi dea un raspuns care sa ma multumeasca. In fata ochilor mi se derulau imagini rapide, intense, un fel de flash-uri care imi distrageau atentia, derutandu-ma. Simteam cum imi pierd rabdarea iar oamenii continuau sa vina, aveau tot felul de idei stupide sau gresite cu privire la formula frumusetii. Ma abtineam cu greu sa nu izbucnesc in lacrimi din cauza prostiilor pe care toti le spuneau, nu aveau habar de nimic, era un nonsens total. Brusc, in fata mea aparu o femeie tanara care se recomanda simplu "Giulia Ambasador gama Farmec Natural" . Odata cu aparitia ei succesiunea brusca de imagini inceta. Am privit-o cu ochii mari, uluiti:
- Gama Farmec natural? am intrebat-o.
Rostirea cuvantului "natural" ma facuse sa am o revelatie. Cum de nu ma gandisem pana atunci? Bineinteles ca frumusetea trebuia sa aiba legatura cu o ingrijire adecvata si ingrendiente naturale.
- Da. Ti-am adus niste produse de ingrijire a tenului care contin printre altele argan, galbenele si aloe vera. Iti promit ca in curand te vei simti frumoasa.
- Deci voi fi frumoasa..
- Esti deja. Acum trebuie sa inveti doar sa ai incredere in tine si sa te ingrijesti cum trebuie.
Femeia imi zambi calduros, intinzandu-mi un pachet plin cu produse Farmec. L-am luat din mainile ei tremurand de nerabdare. Eram curioasa daca chiar am descoperit secretul frumusetii.
M-am trezit din vis si ridicandu-ma din pat mi-am privit chipul palid in oglinda. Am zambit cand mi-am recunoscut expresia obisnuita: parul roscat, ochii putin cam mici si negri, buzele pline. Nu descoperisem formula frumusetii, dar gandul nu m-a intristat. Ajunsesem la concluzia ca frumusetea este cat se poate de subiectiva, ca fiecare dintre noi vedem realitatea prin prisma propriei constiinte si ca - cel mai important - fiecare suntem frumosi in felul nostru. Mi-am prins chipul in palme, zambind. In minte inca imi rasunau ultimele cuvinte ale Giuliei: "Indragosteste-te de viata!"
Articol scris pentru Super Blog Spring 2013 - proba 1.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
(..) si atunci am sters tot ce reusisem sa scriu, si am desenat doar o pereche de aripi sfasiate de dor..