Idealul meu feminin

     
    De cand eram mica mi-am dorit cu disperare sa ma apropii de idealul meu feminin. Nu stiam cum o cheama, ii vazusem poza intr-o revista cand eram mai mica si tin minte ca decupasem imaginea cu atentie si o pastrasem intre paginile cartii "Micul print", carte din care imi citea mereu mama inainte de culcare. Ma holbam la acea imagine cu orele, visam cu ochii deschisi la un ideal pe care era putin probabil sa il ating, in fiecare zi admiram o iluzie iar dimineata ma trezeam de cele mai multe ori dezamagita. Parintii mei erau destul de ingrijorati si au aruncat imaginea care imi dauna atat de mult, am plans pentru ca ei nu intelegeau ca aveam nevoie de un ideal, ei au rupt poza dar nu au reusit sa stearga imaginea perfectiunii care mi se intiparise in memorie atat de adanc. Am ramas in suflet cu dorinta inconstienta de a fi ca ea, si mult timp nu am reusit sa scap de aceasta obsesie.
     Incepusem sa o visez noaptea pe acea femeie cu ochii colorati in nuantele infinite ale cerului senin, cu parul de culoarea solului fertil si buzele subtiri mereu conturand un suras. Calatorea obsesiv prin cele mai adanci colturi ale constiintei, facandu-ma sa ma framant cautand raspunsuri la intrebari pe care imi era mult prea teama sa le rostesc, pentru ca ecoul lor mi-ar fi cauzat mult prea multe indoieli.
     Ma intrebam ce imi placuse atat de mult la imaginea aceea, incat sa o transform intr-o iluzie a perfectiunii care sa imi bantuie orice gand legat de propria persoana. Mai vazusem femei cu ochii albastri, nuanta parului ei era una aparent comuna, vazusem si oameni cu zambete mai molipsitoare.. dar era ceva cu pielea ei, imi parea uneori palida, fermecatoare prin fermitatea pe care o observasem. Imi aduc aminte ca atunci cand inca aveam imaginea imi treceam palmele de copil pe suprafata lucioasa, simteam hartia si imi imaginam ca pielea ei este mult mai catifelata, asemenea unor petale de trandafiri.
      Imi doream sa seman cat mai mult cu ea, incepusem sa folosesc o crema de corp si ma invaluiam in fiecare seara cu alte arome, uneori trandafiri, scortisoara, coji de portocale, vanilie.. Imi amintesc ca intr-o zi am rugat-o pe mama sa ma ajute sa ma epilez, dupa lungi insistente din partea mea a incalzit niste ceara si mi-a intins o fasie pe brat, am simtit caldura cerii si am zambit, dar atunci cand mi-a tras fasia am jurat ca nu voi mai face asta niciodata, imi dadusera si lacrimile si ma ustura pielea ingrozitor. Doi ani mai tarziu mi-am comandat un aparat pentru epilat dintr-un Magazin Online si am fost multumita, pana atunci ma epilasem cu crema dar imi displacea mirosul ingrozitor. Nu stiu ce m-a convins sa imi achizitionez un aparat, dar gasisem oferte destul de atractive si am decis sa acord o sansa si metodelor moderne pentru epilat, chiar nu regret. Cu unele aparate poti avea parte si de epilare definitiva chiar la tine acasa, este extraordinar cat de mult a evoluat tehnologia! Metodele moderne sunt cu mult mai bune decat cele clasice, dureroase.
       Eu inca nu mi-am dat seama ce imi placea atat de mult la femeia cu ochii albastri, nu cred ca este vorba doar de pielea ei, imi placea ansamblul intregii ei fiinte, transpunea perfectiunea unei realitati poate mult prea dure. Sunt fericita ca am putut sa ma apropii putin mai mult de idealul meu feminin.

      Articol scris pentru Super Blog Spring 2013-proba 3