miercuri, 31 decembrie 2014

Bilantul?

 
   Am vrut sa scriu o lista de "realizari" cand mi-am dat seama ca am facut cam tot ce mi-am propus, dar mi-am dat seama ca pe majoritatea le-am simtit simtit seci si dezamagitoare. Pentru o persoana care primeste tot ceea ce isi doreste sunt cu adevarat idioata (probabil pentru ca nu am stiut niciodata ce sa imi doresc).
   Incep sa cred ca sunt lipsita cu desavarsire de orice urma de talent literar.

luni, 15 decembrie 2014

Ganduri


   Cascada de fum se prelinge relaxat in tot corpul. Inchid ochii si pasesc pe treptele de marmura ale palatului pe care il visez mereu. Nu am reusit niciodata sa inteleg ce si cand am ascuns acolo. Subconstientul meu este nenorocit, incercand sa stapaneasca povara dispretuitoare ale unor amintiri ce au uitat sa moara.
   Spatii albe. Mintea mea este plina de spatii albe.

   Aud zgomotul marii, dar nu ii pot reda culoarea si parfumul cu exactitate.
   Blank.
   Ii amintesc numele, dar nu mai tin minte cum ma alinta sau daca a facut-o vreodata.
   Blank.
   Vad conturul unor umbre ale trecutului manjindu-mi prezentul. Amintiri ce ies din mocirla alba incercand sa imi imbete ratiunea.
   Blank. White. Blank.
   Imbratisarea in ploaie a unui el furios, nehotarat, distrus. Poate o sa imi lipseasca. Ce mi-a spus atunci?
   Blank.
   Prima zi de gradinita. Prima imbratisare. Primul sarut.Prima excursie. Prima mea educatoare. Prima data cand am gatit. Prima data cand am am fumat.
    Blank.
    O serie de amintiri goale si incomplete, incapabile sa imi umple (sau macar aline) fiinta.
   
    Poate ar trebui sa traim in prezent si sa lasam filosofia indragostitilor. Mintea proceseaza oricum. Incepe sa imi fie mila de cei care gandesc.

joi, 4 decembrie 2014


   Am reusit sa sintetizez 32 de pagini scrise in Word intr-o singura intrebare (cliseica, desigur): ce este mai important, sa iubesti sau sa fii iubit, stiind ca prima o exclude automat pe a doua (si invers)?

luni, 24 noiembrie 2014

Puteti sa imi luati tot


    Puteti sa imi luati toti ce doriti, nu ati recunoaste esentele (sau pe intelesul vostru "lucrurile importante") nici daca ar fi fosforescente. Preferati sa inotati intr-o mare de prostie si ignoranta, visand la femei, bani si glorie (si cine naiba mai cauta "gloria" in arta acum?!). Munciti si uneori va prefaceti ca va distrati, faceti 2-3 copii dar nici nu stiti ce inseamna aia educatie, va traiti vietile mizere si aproape identice in orase pline de oameni la fel de balali ca voi.
    Puteti sa imi sufletul, pentru ca cei ca voi m-au invatat ca este inutil. Puteti sa imi luati banii si sa petreceti un weekend intr-o camera mica dintr-un hotel mizerabil si pustiu. Puteti sa imi luati fericirea ("idealul prostilor") si sa va bucurati de ea cateva clipe. Puteti sa imi luati tot ce vreti..
    Va rog doar sa imi lasati cateva sticle de alcool ieftin, ca asta imi curgea prin vene cand mi-am facut cele mai frumoase amintiri. Lasati-mi gustul trist si mentolat al tigarilor, sunetul valurilor si - cel mai important - imaginatia, deziluzia si durerea in cele mai pure forme ale ei. Lasati-mi mie apusurile mediocre si admirati voi rasaritul de pe plajele murdare. Pastrati voi incepututurile dulci are oricaror relatii si lasati-mi mie sfarsiturile pline de dramatism ieftin si vorbe fara nici un fel de incarcatura emotionala. Iar - cel mai important - lasati-mi speranta, dar nu imi indepliniti niciodata un vis, pentru ca niciodata nu stiu ceea ce sa imi doresc. Lasati visatorii sa viseze si nu uitati sa le amintiti ca sunt cu adevarat idioti. 

luni, 10 noiembrie 2014

Nu uita sa respiri


   Uneori amintirile mi se deruleaza in minte vag, cu o viteza pe care nu am inteles-o niciodata. Probabil ca daca visele ar dura mai mult de cateva secunde oamenii ar fi tentati sa ramana blocati intr-o lume in care lasitatea si falsitatea nu ar mai fi insusiri esentiale.. si ar simti nevoia sa fie ei cu adevarat.
   Astazi nu o sa vorbesc despre o lume plina de printi si printese care isi risipesc viata inotand printr-o mare de iluzii si dorinte neimplinite. Nu o sa vorbesc despre zeci de persoane care nu sunt in stare sa isi implineasca nici macar un vis. Nu o sa vorbesc despre idiotii care nu stiu ce vor si asteapta probabil o ploaie cu raspunsuri (si de ce nu si cu bani, faima si femei frumoase, briose, unicorni si ce naiba mai cred ei ca le este absolut necesar?!?!). Nu o sa vorbesc despre oameni ratati. O sa vorbesc pentru ei, pentru cei care vor crede ca e doar un articol prost si ca azi e una din serile alea cand fac pe inteligenta. O sa vorbesc pentru fraieri.
    Incearca sa nu te simti ofensat/a. Cred ca toti oamenii au avut momente (da, momente!) in viata cand au fost cu adevarat cretini. Nu sunt o exceptie si nu incerc sa ma dau mare. Gandeste-te putin la cei care se taie cu lama: ei nu taie niciodata pe orizontala pentru ca nu isi doresc moartea.. vor doar sa atraga putina compasiune si atentie. Taieturile sunt verticale si deseori neuniforme. Cretinii chiar simt ca merita durerea. Ei si-ar dori sa vada in moarte un nou inceput, dar reusesc doar sa isi arate adevarata natura: patetica. Gandeste-te la toti idiotii care isi beau si fumeaza problemele de parca ar fi cele mai nenorocite persoane de pe planeta. Gandeste-te la cei care se culca in fiecare seara sperand ca "maine" ceva o sa se schimbe, dar "maine" nu vine niciodata. Gandeste-te la cei care nu au avut niciodata curajul sa isi implineasca un vis. Gandeste-te la toti prostii care si-au ratat viata numai si numai din vina lor.
     O sa va spun un secret: niciodata nu este prea tarziu. Viata este deopotriva mizerabila si frumoasa, rai si iad, iubire si ura, un paradis paradoxal al senzatiilor si o betie de sentimente si stari. Ai prins ideea: suntem oameni si nu o sa fim niciodata constanti. Schimbarea ne este scrisa in ADN. Nu te afunda in mocirla fara sa fii sigur ca intr-o zi vei vei avea parte de ceva mai bun. Nu te scalda in fericire fara sa fii sigur ca intr-o zi te va lovi un autobuz (sau 10). Este normal sa ai perioade bune si perioade mai putin bune. Sunteti oameni. To(n)ti.
    Iti voi spune ceea ce am avut mereu nevoie sa aud (si nu mi-a spus nimeni): NU UITA SA RESPIRI. Nu uita ca viata este singura ta sansa spre fericire. Nu uita ca probabil meriti mai mult decat iti imaginezi (pesimist mic!). Nu uita ca cel mai adesea ne asiguram ca ne calca un autobuz. Nu uita ca probabil meriti mai mult.
    Am invatat ca orice problema are rezolvare. Te-a refuzat "iubirea vietii tale"? Poate in 3 ani ea o sa fie cheala si pe citostatice si tu vei fi casatorit cu cineva care sa te merite cu adevarat. Nu ai bani sa iti cumperi tot ce iti doresti? Invata, munceste si - cel mai important - ai putina rabdare. Parintii tai sunt idioti si posesivi? Sincer, cred ca toti parintii sunt idioti si posesivi. Ai EBOLA? Poate gasesc astia un tratament, aici chiar nu pot sa ma pronunt.
    Si acum.. idiot micut: inchide ochii. Vorbesc serios. Inchide ochii si inspira adanc. Expira. Inspira. Expira. Inspira. Expira.. si nu uita sa expiri. Nu te mai plange. Cauta o cale sa iti implinesti toate visele. Priveste-ma: altadata stiam doar sa ma plang. Acum ma simt in stare sa iti dau sfaturi. O fac gratis (deci nu mint - cine naiba minte pe gratis?!). Incearca sa fii tu schimbarea, iar cand vei reusi.. vei intelege ceea ce am vrut sa spun.

sâmbătă, 8 noiembrie 2014

Random.. again.


   Uneori mai discut cu mine la persoana a II-a. Am senzatia ca acest gest ciudat imi da ocazia sa ma privesc dintr-o alta perspectiva: perspectiva "lor". Mereu mi-a pasat ce spun oamenii despre mine. Mereu am pus alte persoane pe primul loc cand vine vorba de actiunile si vorbele mele. Recent m-am hotarat sa spun "stop"..
   - Esti babaloaica..
   Replica asta mi-o spuneam des. Uneori inlocuiam "babaloaica" cu alte apelative mai "potrivite". Imi place sa ma jignesc. Habar nu am de ce. Subconstientul meu o cere. Cred ca merit sa fiu tratata urat si gasesc un fel de placere masochista in aceasta actiune.
    - Visezi prea mult..
   Cum spunea cineva (sincera sa fiu.. habar nu am unde am auzit replica asta): "Omorati visatorii si pe mine odata cu ei". 
    - Cum omori un visator?
    Implineste-i toate visele. Fara exceptie. Cand va realiza ca si-a dorit doar lucruri neimportante, ca nimic din ce a visat nu il poate face fericit.. se va schimba (sau se va sinucide.. sau il vor calca 10 autobuze - vechea poveste).
    - De ce esti asa pesimista uneori?
   Pentru ca am crezut ca fericirea ma dezgusta. Pentru ca oamenii au uneori un caracter jegos si grotesc. Pentru ca ma fascineaza latura intunecata a lucrurilor. Pentru ca viata e nedreapta. Pentru ca uneori poti sa faci 3 cancere doar daca deschizi televizorul.
   - De ce esti asa aeriana?
   Pentru ca realitatea este (sau era) deseori deprimanta. Pentru ca am vrut sa traiesc cum imi place dar faptul ca imi pasa prea mult a stricat totul. Pentru ca am o imaginatie prea frumoasa si prea bogata si mediocritatea nu reuseste niciodata sa ma multumeasca.
    - Si acum?
   Acum... Soare. 

sâmbătă, 1 noiembrie 2014

Praf de stele


   Sunt (eram?) pesimista. Azi nu stiu cum sunt. Mereu am crezut ca pentru momentele fericite exista mereu un pret. Metaforic vorbind, mereu ma astept sa ma calce un autobuz. Uneori ma asigur. Uneori prefer sa ma arunc in fata lui. Uneori caut durerea pentru ca simt ca o merit. Uneori o urasc. Uneori sunt amuzanta. Uneori sunt botoasa. Uneori pur si simplu nu mai sunt eu.
   Am momente cand imi place sa fiu singura, admirand peisajul urban dintr-un balcon pustiu. Oamenii nu au trezit niciodata in mine acea vaga curiozitate, cum stelele reusesc de fiecare data. Zecile de minute pe care le petrec in balcon reprezinta timpul pe care mi-l dedic doar mie: fara mesaje, fara vorbe.. doar eu si pulberea celeasta presarata pe cer. Cand eram copil obisnuiam sa imi imaginez ca stelele reusesc "sa simta" oamenii, iar sclipirile lor se transformau in raspunsuri (cred ca am preluat ideea asta din "Micul Print").
   Problema apare atunci cand incep sa imi imaginez ca este cineva cu mine in acele momente in care prezenta oamenilor ma incomoda. Problema apare cand incep sa tastez mesaje si uit sa mai meditez. Problema apare cand nu ma mai uit la stele si incep sa observ oamenii.. si habar nu am daca gresesc.

sâmbătă, 25 octombrie 2014

Dezordine in idei

   Camera mea este la fel ca si mintea: dezordonata. Imi arunc schitele pe jos de cand mi-am dat seama ca propriile ganduri imi murdaresc paginile jurnalului. Nu vreau ca peste 10 ani sa citesc ceea ce am scris si sa imi fie mila de propria persoana.
   Uneori mama gaseste paginile rupte. Uneori plange. Uneori ma imbratiseaza. Uneori imi propune o sedinta de pdihoterapie. Mama e mult prea sensibila. Eu..
   Inca mai sper sa gasesc acea persoana care sa ma poata schimba. Incep sa cred ca am incercat tot ceea ce s-a putut. Sunt patetica si sunt constienta ca respectul fata de propria persoana este foarte scazut.
   Uneori ma bucur ca oamenii nu ma vad asa cum ma vad si eu. Uneori ma gandesc ca acela ar fi momentul cand as ramane cu adevarat singura. Uneori cred ca oamenii sunt mult prea buni cu mine.
   Imi este dor de mare (sau imi este dor de mine cea de atunci, cine poate sti?!). Imi este dor sa stau noaptea pe nisip si sa imi fumez gandurile aparent filosofice. Imi lipseste agitatia valurilor si senzatia ca singuratatea este doar o pauza binemeritata. Mi-e dor sa gandesc ca atunci. De ce m-ai schimbat?..
   Imi este dor sa plang in Bucuresti si oamenii sa nu ma bage deloc in seama. Imi lipsesc imbratisarile ei din Brasov si cea mai buna inghetata din lume. Imi lipseste si seara de joi..
   Am dat mereu vina pe mine ca m-am atasat. Sunt cea care nu te-a putut face sa simti nici macar o urma de interes. Nu am nici macar un fel de scuza. Nu am remuscari. Nu am nimic, nu stiu nimic..

marți, 21 octombrie 2014

La Straja nu exista limite

   Consider ca fiecare dintre noi avem temerile si limitele noastre. Mie imi este frica de inaltimi de cand ma stiu. Simpla schimbare a altitudinii imi da palpitatii si ameteli. 


    "Chestia" din dreapta (plinuta si de un metru 50) sunt eu la varsta de 10 ani, cand tata m-a dus pentru prima data "la munte". Imi amintesc ca m-am lasat convinsa cu greu sa urc dupa ce privisem crestele muntilor atingand norii. Atunci am realizat ca in viata esti nevoit sa treci prin niste experiente aparent neplacute care se pot dovedi in final memorabile. Frumusetea privelistii mi-a taiat respiratia: vedeam orasul in miniatura, raurile imi pareau doar niste firisoare de ata albastra iar cerul era pictat in cea mai frumoasa nuanta de azur. Chiar daca privelistea m-a incantat pana peste masura, de teama de inaltimi nu am reusit niciodata sa scap.


    O vacanta la Straja ar putea inseamna pentru mine o ocazie sa scap de teama pentru inaltimi (si sper sa ma credeti cand spun ca am incercat destule "strategii" pana acum: am zburat cu avionul, m-am catarat pe munte, etc). Atunci cand sunt la inaltime (in sensul propriu al expresiei) ma simt asa cum se simte probabil un peste pe pamant. 
   De ce cred ca un sejur in Straja m-ar putea ajuta? Sunt sigura ca peisajul pitoresc m-ar putea face sa uit de teama mea si ca in Parcul de aventuri Straja as putea sa ma bucur de o noua experienta. Alaturi de o echipa profesionista si de un echipament 100% sigur simt ca imi pot depasi toate limitele.
   Parcul de aventuri este situat foarte aproape de Vila Alpin iar pretul unui bilet este unul foarte mic. Acest gen de activitate promoveaza lucrul in echipa si este o experienta inedita (din cate stiu in Romania sund doar doua parcuri de acest gen).
    Cred ca la Straja distractia este "la inaltime".

   Articol scris pentru SuperBlog 2014. 

duminică, 19 octombrie 2014

Test de sendvis-personalitate


   Iti este foame si vrei sa stii ce sendvis ti se potriveste cel mai bine? Esti curios care este mancarea de care nu te vei plictisi niciodata? Fa urmatorul test si vei afla care este sendvisul potrivit personalitatii tale. De ce sendvisuri? Pentru ca sunt satioase si delicioase, se prepara foarte rapid si sunt si practice.
  Acum ia un pix si o coala de hartie si noteaza litera corespunzatoare fiecarui raspuns ales de tine..

  1. La o petrecere obisnuiesti sa:
 a) fii una din cele mai sociabile persoane si sa conversezi cu toata lumea
 b) mananci (sau sa te gandesti la mancare)
 c) te comporti copilareste
 d) dezbati subiecte politice sau probleme filosofice cu persoanele inteligente

   2. Prietenii tai sunt persoane:
  a) amuzante, distractive, spontane
  b) gurmande, care stiu sa aprecieze lucrurile de calitate
  c) ciudate, inedite
  d) culte, inteligente, rationale

   3. Locul perfect pentru o intalnire cu prietenii este (in viziunea ta):
   a) un club 
   b) un local select
   c) un muzeu abstract
   d) o biblioteca

    4. Activitatea ta preferata este:
   a) sa discuti si sa iesi cu prietenii tai
   b) sa gatesti si (sau) sa mananci
   c) sa desenezi
   d) sa citesti si sa te informezi

    5. Genul tau de filme preferat este:
   a) horror
   b) sf
   c) comedie
   d) drama

   6. Te-ai caracteriza ca fiind o persoana:
   a) care stie sa se distreze, cu multi prieteni si o viata interesanta
   b) copilaroasa, amuzanta, nehtarata
   c) cu o personalitate complexa, neinteleasa de multi
   d) inteligenta, agila

   7. Iti place muzica:
   a) comerciala
   b) punk sau rap
   c) rock
   d) clasica

   8. Iubita/iubitul tau trebuie sa stie neaparat sa:
   a) se distreze
   b) gateasca
   c) se se joace pe calculator
   d) cante la un instrument

   Ce litera au raspunsurile care predomina?

   A. PERSONALITATE SENDVIS-DISTRACTIVA

    Iti place sa te distrezi si sa te bucuri de viata. Ai multi prieteni si adori sa fii in preajma oamenilor. Senvisul care ti se potriveste contine neaparat paine prajita, primul strat crema de branza si apoi bucati de bacon, iar peste ele presarata verdeata si felii de castraveti murati. Este un sendvis delicios pe care il poti imparti cu prietenii tai, este rapid de preparat si iti poate tine de foame atunci cand esti mult prea ocupat sa te distrezi.




     B. PERSONALITATE SENDVIS-GURMANDA

    Adori mancarea si tot ce tine de arta culinara. Experimentezi noi combinatii de fiecare data cand ai ocazia. Esti Fan Branza si adori savoarea mancarii. Sendvisul potrivit personalitatii tale contine neaparat crema de branza, avocado si condimente exotice. Incearca sa mananci si crema de branza amestecata cu bucatele de fructe si intinsa pe o felie de paine, iti va incanta cu siguranta papilele gustative!



   C. PERSONALITATE SENDVIS-COPILAROASA
   
    Iti place sa te joci cu mancarea, iti plac mancarurile clasice si cu un aspect placut. Fie ca sunt bilute din crema de branza cu usturoi sau oua ochiuri in forma de inimioare, mancarea care iti aminteste de copilarie iti place cel mai mult. Sendvisul perfect pentru o fire nostalgica si copilaroasa ca a ta contine cascaval, sunca de pui taiata in forme inedite si un strop de creativitate.




    D. PERSONALITATE SENDVIS-INTELECTUALA

   Gusturile tale sunt mereu rafinate. Adori mancarurile complexe si retetele inedite. Sendvisul potrivit personalitatii tale contine bucati de carne rumenita pe gratar, branzica si paine din faina integrala.



Tu ce sendvis-personalitate ai?
Articol scris pentru SuperBlog 2014. 
Pozele sunt descarcate de pe Tumblr.

sâmbătă, 18 octombrie 2014

Ganduri banale


    Uneori dorm pana tarziu. De fapt, dorm pana tarziu de cate ori am ocazia. Mereu citesc pana in zori. Ma fascineaza linistea noptii si faptul ca atunci este singurul moment cand singuratatea imi pare benefica.
   Cand imi vine sa ma gandesc la tine sfarsesc prin a ma gandi la motive pentru care nu as vrea sa o mai fac. Uneori le gasesc, dar ele sunt atat de opuse conceptelor mele ca aleg sa le ignor.
   Habar nu am daca ma intelegi (desi cred ca nici nu mai este nevoie de asa ceva). Stiu ca pentru tine am fost o idioata in marea majoritate a timpului..
   Mi-as dori sa ma vad odata prin ochii tai. Sunt foarte curioasa. Te-am oripilat? Te-am enervat? Te-am uluit?.. doar spune-mi..

joi, 16 octombrie 2014

Bunicul si televizoarele


   Imi aduc aminte adesea de bunicul meu, de felul in care vorbea sau de cat de speciala ma facea sa ma simt. Ziua in care mi-a pictat portretul ("Frumoasa perspectiva din viitor" - cum ii placea sa il numeasca) a fost una din cele mai speciale din viata mea.
   Ating adesea tusele de culoare imprimate pe panza si conturez chipul rece si palid al fetei infatisate in tablou: este bruneta, frumoasa si tine o carte in mana. Privirea ei este oarecum stranie si fragilitatea trupului ei ma inspaimanta. Acolo ar fi trebuit sa fiu eu, dar fata straina se incapataneaza sa imi zambeasca stramb din mijlocul unor rame albastre. As vrea sa ma apuc sa retusez tabloul dar stiu ca asta e tot ceea ce mi-a mai ramas de la bunicul meu: o perspectiva a unui viitor confuz si fara el.
   Imi amintesc ca fiecare om din sat purta pentru el un respect aparte. Toti oamenii il salutau si toti cautau sa fie in preajma lui. Era o persoana cu un suflet bun si cu o sensibilitate care imi dadea deseori iluzia ca triumful binelui este inevitabil.
    Imi amintesc ca obisnuia sa priveasca ore intregi meciuri de fotbal si ca am urat acest sport doar pentru ca imi rapea putinul timp pe care il puteam petrece impreuna. Mi-a spus de multe ori ca pe vremea lui televizorul "era un lux" si ca functiona doar cateva ore pe zi. Era foarte mandru ca el si bunica au avut primul televizor din sat si ca in jurul "cutiei fermecate" se adunau zilnic localnicii ca sa priveasca ultimele noutati. Isi amintea de imaginile alb-negru si de calitatea lor proasta, de linistea care se lasa atunci cand erau difuzate emisiunile si de cenzura impusa informatiilor difuzate. Bunicul a prins si "epoca culorilor", cand televizoarele redau doar imagini colorate si de o calitate putin mai buna dar (din pacate) ocupau foarte mult spatiu.
    Imi pare rau ca bunicul nu a apucat sa vada evolutia acestor electronice: de la adevarate cutii care redau sunet si imagini la televizoare cu ecran de cativa mm, capabile sa redea imaginile in milioane de culori si la cea mai buna calitate. Ele pot fi conectate la computere sau chiar la telefoanele inteligente,iar pentru achizitionarea lor exista numeroase oferte cu reduceri mai mult sau mai putin avantajoase.
   Uneori imi imaginez placerea cu care bunicul meu ar privi meciurile in prezent, la o plasma "de ultima generatie".


   Articol scris pentru SuperBlog 2014.

marți, 14 octombrie 2014

Balada fetei care a uitat sa se ingrijeasca



   Ma uit la tine cat esti de frumoasa,
   Dar nu vii niciodata devreme acasa..
   Ma tot intreb: fara atatea trucuri,
   Ti-ai mai permite tu atatea lucruri!?

   De mica erai constienta ca arati bine
   Si parca aveai prea multa incredere in tine,
   Dar cred ca ai uitat de acele momente
   Cand fizicul tau era prea plin de defecte.

   Atunci credeai ca daca ai forme si zambetul fumos
   Ingrijirea corpului este de prisos,
   Baietii se uitai pe strazi insistent la tine
    Dar doar atunci cand erai imbracata bine.

    Stiu ca ai crescut intr-un sat uitat de lume
    Si ca ti-e teama si acum de presupuse glume..
    Tu aveai alergie la apa si sapun
    Si de aproape le urai tuturor "drum bun".

    Poate cu dusurile dese te-ai fi invatat,
    Dar ceara pentru epilare era un chin curat..
    Mergeai cu haine lungi in cluburile tari
    Si ascundeai cu succes firele prea mari.

    Prietenele tale, in fuste si rochite
    Se distrau si nu pareau niciodata triste,
    Iar tu sorbeai din cocktail si le priveai atent
    Cum se destrabalau, dansand indecent.

    Cand ai probat si tu prima data o rochita
    Privind in oglinda ai devenit brusc trista..
    Parul de pe picioare te-a cam deranjat
    Si te-ai hotarat sa incerci ceara pentru epilat.

    Ce chin! Ceara era prea greu de incalzit
    Si pusa pe picioare ea chiar frigea cumplit..
    Dar in acea nebuna zi tu chiar te-ai bucurat:
    Atunci (doar pentru tine) epilatul fusese inventat.

    Cand mi-ai cerut un sfat, prietena mea buna
    Ti-am zis sa-ti iei un IPL sa mearga toate struna,
    Parul de pe corp sa nu te deranjeze
    Si nimic in viata sa nu te mai jeneze.

    Ma bucur ca m-ai ascultat, acum te simti frumoasa,
    Din club parca nu vrei sa mai pleci acasa,
    Baietii te sorb din priviri atent,
    Iar pentru epilare nu mai platesti vreun cent.



Articol scris pentru SuperBlog-proba 4.

duminică, 12 octombrie 2014

O poveste cu si despre Cupidon



 
   Proba 3 pentru SuperBlog 2014 este propusa de COLOP Romania si ma inspira sa scriu o poveste.. sper sa va placa :).

   Inca din cele mai vechi timpuri, Cupidon isi purta rebel tolba cu sageti atarnata pe umarul stang si strabatea intreaga lume scriind povesti de dragoste nemuritoare. Sageta oamenii la intamplare, fascinat de rapiditatea cu care oamenii se indragosteau si isi uitau principiile, fiind capabili de orice in numele iubirii. Pana si el ajunsese sa considere ca dragostea este cel mai nobil sentiment, singura cale spre fericire.
   Cupidon primea foarte rar ordine de la Zeus si se considera cu adevarat liber. Vizita orice colt al lumii si nu conta daca se afla intr-un oras aglomerat sau intr-un sat pustiu, mereu gasea oameni care - in adancul fiintei lor - isi doreau din tot sufletul sa se indragosteasca. Atunci arunca una din sagetile electrizante asupra lor si magia se producea: oamenii se indragosteau iar iubirea era mai presus de ratiune. Uneori se intrista pentru ca oamenii isi frangeau reciproc inimile, dar inca considera ca iubirea adevarata (fie ea chiar si efemera) merita orice sacrificiu.
    Cupidon a fost surprins cand Zeus i-a poruncit sa arunce sagetile dragostei asupra a doua zeitati foarte diferiti: Afrodita (cea mai frumoasa zeita, o faptura celesta inzestrata cu o gingasie care ii uluia pana si pe zei) si hidosul Hefaistos (cel mai priceput fierar din Olimp). Chiar daca nu intelese de ce Zeus ii cere acest lucru a fost nevoit sa o urmareasca pe Afrodita si sa o sageteze fix in inima, dar zeita - dibace, sireata, care nu isi dorea sa se indragosteasca de un zeu atat de diferit si hidos ca Hefaistos - si-a smuls sageata din inima si a rupt vraja lui Cupidon.
    Uluit, zeul dragostei a alergat la Hefaistos (care era indragostit nebuneste de Afrodita). Fierarul i-a confectionat o "arma" a dragostei care o putea "rapune" chiar si pe zeita frumusetii: o stampila aurie, micuta, incarcata cu magia si puritatea dragostei. Cupidon a luat stampila si a plecat indata in gradinile Olimpului si cand a gasit-o pe Afrodita s-a apropiat de ea si i-a imprimat cu micuta stampila cuvantul "IUBIRE" pe mana. Zeita a simtit cum caldura si magia iubirii o inunda si de indata a vazut in Hefaistos tot ceea ce cautase o viata intreaga: un barbat cu un suflet bun, capabil sa o iubeasca si sa o respecte o eternitate.
    Lui Cupidon i-a placut atat de mult stampila ca a pastrat-o, renuntand la greoaia tolba de sageti. Hefaistos i-a fost atat de recunoscator lui Cupidon ca i-a faurit mai multe stampile menite sa il ajute sa imprastie prin lume magia dragostei: "IUBIRE", "DARUIRE", "DRAGOSTE", "INTELEGERE" si "INCREDERE". Acum Cupidon era capabil si sa imbunatateasca povestile de dragoste ale oamenilor, sa faca ca iubirea sa fie cu adevarat nemuritoare. Hefaistos a gasit faurirea stampilelor mult mai interesanta decat cea a armelor si a infiintat propria firma numita COLOP, zeii laundandu-i inventia si dorind fiecare cateva stampile personalizate capabile sa faca lucruri magice.
   
     Si toti au trait fericiti si pentru todeauna..

vineri, 10 octombrie 2014

Pentru Carla


   Cand eram copil obisnuiam sa cred ca in fiecare din noi se afla un mic Univers. In mod ciudat, Universul meu se rasfrangea si in exterior. Credeam ca intreaga lume a fost creata pentru mine.. toate astea inainte sa o cunosc pe ea.
   Cred ca toti suntem meniti sa cunoastem o persoana care sa ne transforme toate convengerile in intrebari, toata siguranta in nesiguranta, sa produca in noi schimbarea si sa ne lumineze intreaga fiinta. Pentru mine acea persoana a fost Carla. Nu prea vorbesc despre ea, dar o visez deseori. Nu i-am uitat niciodata zambetul (imaginea lui ma rascoleste uneori). Inainte sa dorm (cand nu ma gandesc la un oarecare "el") repet in minte citatele si sfaturile pe care obisnuia sa mi le spuna. Incerc sa mi-o imaginez acum - matura, fericita, cu o familie frumoasa - dar mintea mea nu este destul de inteligenta sa proiecteze o astfel de imagine. 
   Am petrecut impreuna o vara si cred ca a fost singura perioada din viata mea cand am fost fericita atat de mult timp. Obisnuiam sa stam noaptea pe acoperisul unui bloc din centrul orasului, sa bem vodka ieftina si sa fumam tigari mentolate. M-a invatat atunci ca imi este frica de inaltime doar cand haul este luminat de soare.. m-a invatat sa imi ascult mereu instinctul si sa plec atunci cand simt.. m-a invatat ca viata este mult prea scurta pentru regrete si sperante iluzorii.. m-a invatat ca toti oamenii merita o a doua sansa si ca oricine se poate schimba cu putin ajutor.. m-a invatat ca iubirea exista pretutindeni, intr-o multitudine de forme si feluri.. m-a invatat ca Universul este pentru oricine si toti oamenii merita sa traiasca asa cum isi doresc.. m-a invatat ca viata este singura noastra sansa pentru fericire.. m-a invatat sa regasesc bucurie si speranta acolo unde vedeam doar intuneric si moarte. 
   Cred ca s-ar supara pe mine daca ar vedea cum i-am "uitat" principiile si am trait in stilul meu caracteristic. 
   Ii multumesc pentru ca a avut atata rabdare cu mine in 3 luni cat nu ar avea altii in 100 de ani si pentru ca m-a format ca om, pentru toate amintirile frumoase, sfaturile si pentru cea mai minunata vara din viata mea.

   Oriunde ai fi, iti urez la multi ani si sper din tot sufletul sa fii fericita. Mi-am respectat promisiunea si nu te-am cautat, stiu ca nu o sa citesti randurile acestea haotice dar sper (hilar!) sa iti mai amintesti de mine. 
   Te iubesc!

joi, 9 octombrie 2014

Nu stiu ce titlu sa pun dar nu ma pricep la poezii


     Parca ma stii de-o vesnicie
     si vezi prin mine tot ce vrei,
     dar nu mai vrei..

     Nu m-ai inteles niciodata,
     sau poate doar m-ai cunoscut
     prea bine..
 
     Educa-ma tu si pe mine
     ca m-ai pierdut
     prin minti straine.

     Nu ma-ntreba iar cine sunt
     de parca-s sti ce sa raspund..
     Nu mai sunt eu.
     
                         *

     Cand iarna iarasi va veni
     Nu-ti voi mai scrie poezii,
     Poate inveti sa-ti fie dor.

O masina cum toti am visat


   
    Abia ai facut 18 ani,
    Esti si adult dar si copil..
    Adolescent - tot fara bani,
    Nebun, fericit si agil.

    Cred ca toti la varsta majoratului am impartit acelasi vis - o masina noua pe care cand o conducem sa ne dea senzatia de libertate. Personal ii invidiez pe cei care au parinti cu o stiuatie materiala mai buna - cu siguranta au primit ceea ce si-au dorit.
    Consider ca o masina este utila pentru oricine deoarece te poate scapa rapid de aglomeratia din autobuz (nu sunt ipocrita, dar merg destul de mult cu autobuzul si am avut cateva experiente neplacute) si poti ajunge oriunde facand economie de timp. In zilele noastre sa ai masina ta proprie a devenit aproape o necesitate.
    Constat ca multi dintre noi tin cont mai mult de aspect si mai putin de detaliile tehnice cand vine vorba sa isi aleaga autovehiculul. Cred ca este important ca raportul calitate-pret sa fie unul bun: nu vreau sa cumpar o "marca", ci o masina sigura pentru mine si familia mea si cu un design placut.
 

   
    "Visez ca la varsta de 18 ani am primit cadou masina visurilor mele: o masina Toyota rosie, draguta si care acapareaza toate privirile in trafic. Sloganul "Go Fun Yourself" chiar a fost bine ales - cu aceasta masina condusul este distractiv, sigur, o experienta minunata!
     Nu o sa va plictisesc cu o gramada de detalii tehnice (pentru ca habar nu am): sunt fata si nu ma pasioneaza astfel de chestii. Important este ca ma simt bine cand o conduc. Obisnuiesc sa las toate geamurile deschise si joaca vantului prin parul meu imi confera o senzatie de libertate cum nu am mai simtit niciodata. In protbagaj am loc pentru toate cumparaturile mele, iar in spatele meu pot sta oricand prietenii mei. Nu am crezut niciodata ca condusul poate fi atat de distractiv si sigur - amandoua in acelasi timp! Am masina asta de cateva luni si inca sunt entuziasmata atunci cand o conduc. Nu cred ca o sa ma plictisesc niciodata de ea (si sincer de obicei ma plictisesc destul de repede de oameni, actiuni sau obiecte). Sunt sigura ca aceasta masina este cel mai frumos cadou pe care l-am primit vreodata..".
    

Articol scris pentru SuperBlog, proba 2.

sâmbătă, 4 octombrie 2014

Du-te naibii


   Sunt beata.. si patetica.. si cand beau ma gandesc la tot felul de tampenii.

   Multumesc ca mi-ai amintit ca aproximativ toti oamenii pe care ii cunosc sunt javre. Sunt prea putine exceptii, si ma doare cand vad ca tocmai acele persoane cu suflet frumos sunt batjocorite si neluate in serios.

    Nu stiu daca acum gandesc altfel sau nu gandesc. O sa scriu tot ce imi vine in minte.

    Te urasc. Serios te urasc. Si ma dezgusti. Si sunt cea mai mare cretina ca nu mi-am dat seama inainte cum esti cu adevarat.

    Iti sunt superioara (din doua motive): nu mi-am batut niciodata joc de o persoana care a tinut cu adevarat la mine si am incercat mereu sa imi tin promisiunile. Sunt mai buna ca tine. Am un orgoliu cat Casa Poporului pe care l-am botezat Oscar si am si bucati lipsa din inima. O sa trec peste asta.

    Multumesc ca esti cea mai mare dezamagire si ca inca dau vina pe mine dupa toata chestia asta. Mi-am pierdut 3 ani din viata cu gandul (si) la tine cand nu merita sa imi pierd nici macar 4 minute. Maine o sa ma trezesc si o sa fie totul bine.. oricum sunt prea lasa sa recunosc adevarul.

Cum sa cuceresti o femeie



    Imi amintesc ca eram mici
    Si ne citeau parinti, bunici
    Povesti din cartile cu zane
    Cu printi, zmei si cu fapte bune.

    Femeile mereu au visat
    Un print dragut si aranjat,
    Cu un zambet cuceritor
    Si calare pe un ... motor.

    Un tip cu farmec si cu stil,
    Putin barbat, putin copil,
    Mereu ingrijit si ordonat.
    Cu sufletul bun si curat,

    Dar azi printul este vanator
    Si povestea - doar de decor..


    Renunt la rime (pentru ca mereu am avut impresia ca ma exprim mult mai bine in proza) si va vorbesc putin despre viziunea mea asupra "cuceritului".
    Consider ca orice barbat poate fi capabil sa cucereasca o femeie, dar prea putini sunt cei care o pot si tine langa ei. Am observat ca femeile sunt atrase de barbatii amuzanti, carismatici, inteligenti, sigur pe ei si - cel mai important - ingrijiti. Nu trebuie sa inveti glume pe de rost si nici sa incerci sa pari ceea ce nu esti - femeile vor sa se indragosteasca de tine si nu de o masca. Nu trebuie sa folosesti produse scumpe si nici sa te dai mare.
     Exista o gama variata de produse pentru ingrijire pe care le poti folosi. Cred ca industria produselor cosmetice pentru barbati s-a dezvoltat foarte mult in anii care au trecut. Gama gerovital H3 men este conceputa special pentru barbati, are o textura usoara si este foarte simplu de aplicat (sa nu mai vorbim si de raportul foarte bun calitate-pret). Producatorii au tinut cont ca pielea barbatilor este diferita fata de cea a femeilor si au reusit sa creeze niste produse perfecte pentru orice "vanator".
    Mi-a placut la prietenul meu felul lui de a fi si faptul ca ma sustine orice as face. Mereu mi-am dorit o relatie cu o persoana cu care sa pot discuta orice, care sa fie sincera si sa ma asculte oricand am nevoie sa imi descarc sufletul.

    Mi-as dori ca femeile sa nu mai fie vazute doar ca niste caprioare ci mai degraba ca fiinte frumoase si gingase ce merita toata dragostea si atentia din lume. Cred ca fiecare fata/femeie isi va gasi candva sufletul pereche, "printul mult asteptat"...

     Acest articol a fost scris pentru Super Blog 2014, proba 1.

marți, 30 septembrie 2014

Atasament in zadar


    Ma stanjenesc persoanele cu care obsinuiam sa vorbesc ore si acum nu sunt in stare sa schimbe nici macar cateva cuvinte cu mine. Ma stanjenesc persoanele care aveau un anume efect asupra mea candva. E ciudat cum poti trece de la ceva la nimic in doar cateva luni.
    Cred ca e vina mea ca m-am implicat prea tare. Atasamentul exagerat iti scade IQ-ul. Vezi o persoana intr-un fel cand realitatea e banala si dezamagitoare. Pacat, te credeam mai "super" in mintea mea.

    P.s: sa nu simti nimic e cel mai minunat sentiment din luuuume.

duminică, 28 septembrie 2014

Am visat


   Am visat.. am visat o casa goala si cineva scrijelise pe toti peretii toate defectele si calitatile mele, toate amintirile si momentele mai putin placute din viata mea. Ma simteam ca si cum m-as fi plimbat prin propriul suflet si pustietatea locului m-a ingrozit.
   Simteam ca as fi umblat ore prin camerele goale pana sa apara ea. Nu am mai visat-o de luni bune. Era la fel de frumoasa, intruchiparea a tot ceea ce nu voi avea vreodata. A ras si dupa m-a ascultat. Mi-am dat seama ca urasc asta la mine:nevoia primordiala de oameni care sa ma scoata din propria mizerie. Mi-am dat seama ca doar singur te poti schimba.. si am gandit solutii pentru fiecare "problema" care ma apasa.
    A stat pe jos si m-a privit. Parea ca au trecut ore. Zile. Saptamani. Nu stiu dupa cat timp m-am trezit. Nu stiu de ce m-am trezit.
   Deseori visele mele se rezuma la urmariri ale criminalilor in serie, monstri sau oameni de care imi este dor. Doar visele cu ea sunt realiste.. si nu imi amintesc sa o fi cunoscut vreodata.

   Mi-am facut o cafea si mai am vreo 4 tigari. Maine incep facultatea si o sa arat ca naiba.

vineri, 19 septembrie 2014

Putini


   Putini oameni iti vor asculta problemele fara sa fie tentati sa le exploateze. Putini vor face orice pentru tine fara sa iti ceara ceva inapoi.
   Incep sa cred ca prietenii adevarati sunt pe cale de disparitie. Am foarte multe cunostinte si vreo doua persoane cu care am senzatia ca pot discuta orice.. Am o gramada de amici care uneori nu imi raspund la telefon. Stiu o gramada de oameni care prefera compania mea in ciuda singuratatii. Nu ii inteleg. Am ajuns la concluzia ca singuratatea e benefica. Prefer sa citesc o carte sau sa vad un film.. persoanele nepotrivite ma incomodeaza.

   Sunt multi prosti in lumea asta si e grav ca nici macar nu se prefac. Pe cei mai multi cred ca i-a prostit dragostea. Putini se vor opri la timp in goana asta nebuna dupa iluzii. As vrea ca cineva sa ma invete si pe mine sa uit. Ar fi mai usor.

   Putini vor citi chestia asta. Putini ma vor intelege.
 

miercuri, 17 septembrie 2014

Plastilina



   Am inteles ce au vazut la mine cand mi-am dat seama ca sunt la fel ca o bucata de plastilina: banala, ieftina si al naibii de usor de modelat.
   Imi mulez personalitatea dupa orice idiot oricine doar ca sa nu deranjez. M-am chinuit tot timpul sa ma apropii de oameni si acum am realizat ca ii suport pe prea putini dintre ei. Nu imi plac persoanele mult prea pozitive, nu imi plac cei la care minciuna este un obicei si nu ii suport pe cei care se enerveaza foarte repede. Invidiez si admir (in aceeasi masura) persoanele realiste. Apreciez sinceritatea si oamenii care au un suflet curat.. pentru ca bunatatea este una din calitatile cele mai rar intalnite in zilele noastre.
 
   Am inteles cum gandesc unele persoane: nu isi gasesc "sufletul pereche" si incearca sa il construiasca, modeland personalitatea omului de langa ei.  Nu stiu daca asta e un dezastru sau cel mai frumos dar (deoarece poti distruge sau poti infrumuseta persoana de langa tine). Habar nu am daca astfel de oameni pot fi invinuiti. Putem da vina oare pe pradatori ca mananca animalele mai mici? Pana la urma oamenii sunt doar niste animale cu ratiune (sper sa nu jignesc pe nimeni, este strict parerea mea).

   Hitler spunea ca "viata nu iarta slabiciunea". Dar ce ar trebui sa faci daca stii ca ai un caracter slab? Chiar este nevoie sa ti-l modeleze cineva? Iar daca raspunsul la aceasta intrebare este "DA".. cum stii ca ai ales persoana potrivita care sa te schimbe? Oare poate o persoana sa te transforme in omul care chiar iti doresti sa fii?
   Prea multe intrebari si habar nu am unde as putea cauta raspunsuri..

joi, 4 septembrie 2014

Imi place toamna


 
    Imi place toamna. Totul in jurul meu se schimba. Este singurul anotimp care m-a invatat ca moartea e doar un nou inceput. Percep totul ca pe o continuitate infinita a vietii. E doar o teorie. Sunt mult prea limitata ca sa inteleg esenta. Ma doare.
    Mi-a placut mereu toamna. Toamna beau mai multa cafea si toamna ma plimb mai mult. Toamna percep singuratatea chiar relaxanta. Nuantele aprinse din jurul meu nu ma enerveaza deloc. Mereu am considerat stridentul o marca a vulgarului, dar toamnei pur si simplu i se potriveste.
    As fi vrut sa ma nasc toamna, sau macar sa mor toamna. Cred ca toti oamenii si-au imaginat sfarsitul macar o singura data, dar sunt mult prea lasi sa o recunoasca. Mai cred si ca Dumnezeu este doar un raspuns inventat de oameni pentru intrebari pe care mintea umana nu le poate intelege.
    Imi place toamna..

marți, 2 septembrie 2014

Ma inscriu la SuperBlog.. iar :)


 

     Voi lua o pauza de la "povestea" pe care o scriu pe WattPad si de la postarile la intamplare si cam rare de pe blog si ma voi inscrie la SuperBlog. Este a parta oara cand particip, sper sa ma descurc mai bine de data asta. Daca doriti sa va inscrieti sau pentru mai multe detalii accesati acest site.

joi, 21 august 2014

Nu am fost niciodata mai aproape de cer



   M-am chinuit zeci de minute sa fotografiez luna. Nu am reusit. Am lasat pagina din jurnal goala. Am senzatia ca vocabularul meu este mult prea sarac pentru a descrie frumusetea peisajului.
   Stele. Stele peste tot. Stele create de Dumnezeu. Stele create de oameni. Unele statice si stralucitoare, altele plutind in intuneric. Lumina rece si lumina calda.. si luna - mare, rosie, stalucitoare, sursa a milioane de licurici oglinditi in apa, si valurile care imbratiseaza tarmul.. si nisipul atat de cald, de fin..
   Marea este oglinda cerului. Nu am fost niciodata mai aproape de cer ca atunci.

   Incep sa scriu ca un copil. Pagina din jurnal o sa ramana goala.

luni, 18 august 2014

50 de lucruri despre mine


    1. Ma atrag foarte tare lucrurile la care nu ma (prea) pricep - de exemplu informatica, limba engleza..
    2. Imi iubesc tumblr-ul, in ultimul timp simt ca imi exprim mai bine starile prin intermediul imaginilor.
    3. Urasc sa fumez cand e foarte cald afara.
    4. Anotimpul meu preferat este toamna, nu imi place vara.
    5. Imi place foarte mult sa privesc apusul, oriunde m-as afla.
    6. Pana cand soarele nu rasare nu pot sa dorm bine.
    7. Am cosmaruri aproape in fiecare noapte si uneori ma trezesc plangand.
    8. Blondele mi se par foarte dragute.
    9. Stiu sa gatesc doar pizza si paste, in rest sunt varza in bucatarie.
   10. Urasc sa spal vase.
   11. Imi place sa ma plimb singura inainte sa se insereze, ma ajuta sa imi pun ordine in ganduri.
   12. Ma atrag foarte mult lucrurile/persoanele pe care nu le pot avea, si cand reusesc sa le am ma plictisesc.
   13. Imi este mila de oameni deseori si cred ca asta este una din cele mai puternice slabiciuni.
   14. Imi place ca oamenii sa ma considere prostuta pentru ca astfel cei din jur nu vor avea asteptari prea mari de la mine.
   15. Sunt depresiva si pesimista.
   16. Sunt pasionata de psihologia criminalilor, iubesc cartile politiste si ma uit la documentare despre criminali in serie mai mereu.. din pacate nu este un subiect usor de abordat in conversatiile cu alti oameni.
   17. Imi este foarte frica de sange, caini si inaltimi.
   18. Ma atasez foarte greu de oameni.
   19. Cel mai mult l-am iubit pe bunicul meu si ma gandesc deseori la el.
   20. Din nefericire ma raportez mai mult la trecut si uneori uit sa "traiesc clipa".
   21. Mi-as dori sa pot vizita Marea Britanie intr-o zi.
   22. Cand eram mica imi doream sa fiu scafandru.
   23. Imi este imposibil sa imi dau seama ce vreau de la viata si de la oamenii din jurul meu.
   24. Imi plac foarte mult pisicile.
   25. Nu recitesc niciodata povestile/postarile pe care le-am scris, m-as simti incomod daca as face asta.
   26. Mi-as dori sa fiu scriitoare, dar asta e un vis imposibil.
   27. Imi place foarte mult sa ma plimb prin locuri aglomerate.
   28. Primii mei bani castigati au fost din scris, cand am castigat un concurs.
   29. Urasc sa ma imprumut sau sa fiu datoare.
   30. Ma indragostesc greu si imi trece si mai greu.
   31. Iubesc cafeaua, beau 3-4 cani pe zi.
   32. Mi-as dori sa locuiesc in Bucuresti sau in Brasov.
   33. Imi place sa ma simt inferioara si stiu ca asta are legatura cu un incident din copilarie.
   34. Ma uit foarte des la seriale.
   35. Nu am fost niciodata internata intr-un spital.
   36. Imi place sa ma ranesc singura, asta imi da senzatia ca pot controla ce se intampla cu mine si pe moment ma simt chiar bine.
   37. Nu imi plac copii.
   38. Sunt timida.
   39. Ma fascineaza istoria dar nu mi-am facut niciodata timp sa imi aprofundez cunostintele.
   40. Imi plac la nebunie persoanele inteligente.
   41. Mi-ar placea sa invat sa conduc.
   42. Am o imaginatie extrem de bogata si perversa.
   43. Sunt rareori fericita.
   44. Sunt foarte geloasa.
   45. Imi plac jocurile de strategie.
   46. Sunt obsedata de creioane pentru ochi si rujuri, am o gramada si mereu imi cumpar cateva.
   47. Iubesc tigarile mentolate.
   48. Iubesc imbratisarile si oamenii cu suflet bun.
   49. Imi este foarte frica ca ii voi dezamagi pe cei din jurul meu.
   50. Imi plac foarte mult armele, mi-as dori sa pot detine una candva.

sâmbătă, 9 august 2014

Un prieten?



    Edit..


    Mi-ar placea sa gasesc acea persoana dispusa sa-mi asculte la 4 dimineata framantarile. Persoana cu care as putea discuta orice. Persoana care sa imi fie alaturi neconditionat. Persoana care sa imi schimbe parerea despre oameni. Un prieten?..

    nu cred ca i-as putea oferi nimic in schimb.

luni, 4 august 2014

Random


    Ma doare tot corpul si ma simt ametita. Imi vine tot mai greu sa vorbesc cu oamenii. Nu mi-au placut niciodata.
    Conditia umana imi pare mai degraba o povara. Mi-as fi dorit sa fiu o pasare. Devenind altceva este singurul mod de a scapa de aceste ganduri.
   
    Simt sfarsitul. Simt depresia. Nu mai simt nimic.

sâmbătă, 2 august 2014

Am mintit..


   Am mintit. Pe toata lumea. Imi pare rau.
   Era prea frumos sa fie adevarat.
   Realitatea este o dezamagire.

luni, 28 iulie 2014

Stie cineva..



   Stie cineva vreo melodie de genul asta? Mi-am amintit ca o ascultam obsesiv inainte de adolescenta :)). Astept comentariile voastre.

luni, 21 iulie 2014

Nu stiu ce titlu sa pun


   
    Am esuat, dar esecul intr-un domeniu care nu ma avantajeaza nu ma afecteaza. Mi-am dat seama ceea ce vreau zilele astea, dar e cam tarziu. Visul meu o sa mai astepte cel putin un an.
    Ma simt amortita dupa zile intregi in care plangeam din orice nimicuri. E bine. Aparent nimic nu ma mai afecteaza, dar nu ma simt deloc motivata. Sau vie.
    Am senzatia ca nu contez si nu am contat niciodata. Am senzatia ca orice as atinge nimic nu se va schimba. Simt ca nu pot influenta, ajuta sau schimba pe nimeni. Nici macar distruge. Sunt nevoita sa ma concentrez asupra propriei persoane.
    Mi-e dor de mine cea de acum un an..
 

luni, 16 iunie 2014

Imi place ploaia..

  Imi place ploaia. Nu imi plac oamenii care se tem de ploaie. Nu ii inteleg.. fulgerele sunt niste zgomote adorabile. Si oamenii care iubesc ploaia sunt adorabili, desi rar mi-a fost dat sa vad asa ceva.
  Si spui ca iubesti ploaia? Pai ai dansat vreodata in ploaie? Poate doar iti place ploaia. Si mie imi place. Uite, deja imi place si sufletul tau.
   Scriu ca un copil cretin, fara pic de inspiratie. Mi-e dor de trecut.

sâmbătă, 14 iunie 2014

Te-am prins in capcana infinitului*



     Te-am inchis in capcana infinitului
     cand cu maini tremurande am avut impresia
     ca ti-am cuprins sfera sufletului,
     si te-am privit
     cum priveste un copil lucrurile simple,
     cu sufletul vibrand de misterul aparentei banalitati,
     si te-am iubit
     cum iubeste verdele mladitelor solul fertil
     sau cum iubesc stelele lumina,
     si mi-ai fost dependenta mai groaznica ca heroina
     pentru oamenii care s-au pierdut in timp si iluzii,
     si zambetul tau mi-a alinat durerea la fel ca un medicament.
     Stii.. durerea sufleteasca devenea uneori fizica,
     eu nu am putut sa te imbratisez niciodata, sa te sarut niciodata,
     sa te uit niciodata..
     caci te-am inchis in capcana infinitului ce imi pulseaza in vene.
     
     

vineri, 30 mai 2014

Nu mi-a spus nimeni..*





  Nu mi-a spus nimeni
  ca marea este reflexia imperfecta a cerului,
  linistea oglindita in neliniste,
  albastru reflectat in albastru.
  
  Nu mi-a spus nimeni..
  Valurile se scalda in neliniste si mister
  agitate de vanturile umede ale cerului,
  si cand Marea e calma
  poti vedea pe fundul ei nori si stelute de mare.
  
  Nu mi-a spus nimeni
  ca pentru oameni cerul este infinit,
  o limita a perfectiunii oglindita in abisul Marii.

  Nu mi-a spus nimeni
  ca cerul se oglindeste si in ochii tai
  dar ca eu nu voi putea fi niciodata Marea ta (iubire?).
  

joi, 22 mai 2014

Te rog..


   ..nu iti bate joc de mine. Nu face aceleasi greseli ca mine. Si daca nu ma iubesti, alunga-ma, dar nu calca in picioare orice urma de sentiment. Nu omora iubirea. Nu rade de o persoana care te iubeste, nu o fa sa se simta inferioara si nu ii da impresia ca tot ce simte e  gresit. Tine-ti mereu promisiunile. Fii cea mai geniala persoana pe care o cunosc. Fii asa cum te vad eu. Te rog nu iti bate joc de mine..

luni, 19 mai 2014

Pietrificare

 
    Tot ce simt cand ma gandesc la tine e patologic si imi ucide fiinta din interior, pietrificand-o. Fiecare privire ma arde, fiecare zambet imi fura o clipa din viata in care as fi putut fi fericita. Te-as implora sa ai mila de mine, sa fii la fel ca inainte.. niciodata nu am stiut sa renunt la timp.

joi, 15 mai 2014

Ura?

 
   Nu am urat in viata mea pe nimeni cu adevarat. Nu m-am hotarat niciodata sa imi dedic niciodata intreaga viata distrugerii unei persoane, desi ma fascineaza aceasta idee intr-un fel. Sunt curioasa doar cum se simte acest "sentiment" in stare pura, nealterata de constrangeri.
   Cred ca m-as pricepe sa te urasc. Sunt razbunatoare si posesiva, asta e combinatie letala. Te-as fac sa ma urasti si tu la randul tau..hmm.. pana la urma si ura e un sentiment. Urandu-ma te-ai fi gandit la mine si iluzia mea te-ar fi facut sa tremuri.. de nervi (e clar) dar oare nu ar fi adus cumva cu fiorul iubirii? Nu si in iubire regasim aceleasi vibratii, aceeasi intensitatea a gandurilor si a dorintelor? Nu amandoua aduc a boli ce nu se pot trata si ne macina sufletele? Nu construim noi scenarii in minte datorita iubirii sau a urii?
    Par aceleasi stari, doar ceea ce le declanseaza difera. Poate pana la urma "ura este doar o dragoste neimpartasita".

   Am incercat sa te iubesc si nu am voie. Am incercat sa te urasc si nu am energia necesara. TE DISPRETUIESC si asta este cel mai vinovat sentiment.

marți, 13 mai 2014

Nu mai e timp..

 
  Nu mai e timp pentru noi sau poate n-a fost niciodata. Am ramas cu regretul si spaima de a rata o sansa pe care nici nu stiu macar daca am avut-o vreodata. Nu ma mai doare sufletul si nici nu imi mai chinui sadic mintea in cautarea unor raspunsuri. Am amortit, dar starea asta are tente de agonie si nu de resemnare.
  Nu simt nimic. Mi-am inchis sufletul intr-un jurnal albastru pe care imi e mult prea frica sa  il recitesc si in care nu am mai scris de cateva saptamani. Ti l-as da daca ti l-ai dori, dar numai cand ma gandesc ca ai putea sa razi de goliciunea si sinceritatea franturilor de ganduri ma ingrozesc. Oamenii sinceri sunt cei mai vulnerabili. Eu sunt vulnerabila si cand mint, iti dai seama..
  Nu mai e timp si parca vizualizez in minte singurul lucru pe care nu ti l-am spus, singurul care ar putea schimba ceva. Instinctul nu imi spune nimic, ratiunea rade de mine.

marți, 6 mai 2014

Dezamagire


   Ma simt mai singura ca niciodata si am impresia ca nimeni nu ma intelege, nimeni nu incearca sa o faca. Oamenii sunt cea mai mare dezamagire.
   Timpul ma apasa de parca asta e ultimul an din viata mea. Mi-as fi dorit sa imi fi schitat deja viitorul in minte, dar unicul lucru de care sunt singura este un singur reflex: fuga. Sunt lasa probabil. Toata viata am lasat oamenii sa aleaga in locul meu, crezand ca adevarata provocare este sa reusesti sa gasesti persoana potrivita si capabila sa te cunoasca mai bine decat te cunosti tu. Nu a fost niciodata vorba de o singura persoana, au fost mai multe, si nu stiu cum dar chiar simt ca mi-am gasit drumul potrivit - cel putin in acest moment. Incertitudinea viitorului atat de apropiat ma inspaimanta..

marți, 29 aprilie 2014

Mi-as fi dorit sa traiesc in alt timp


    Mi-as fi dorit sa ma fi nascut in alt timp. Ma simt batrana.
    Am senzatia ca s-a scris deja despre orice s-ar fi putut scrie. Orice subiect a fost abordat. In lumea asta nu este loc si pentru mine.
  
            *

     Imi amintesc cand m-ai intrebat de ce scriu. Ti-am spus ca vreau sa traiesc vesnic, ca sunt prea orgolioasa pentru a lasa moartea sa imi disipe intreaga fiinta. Tine minte, doar criminalii in serie, eroii si scriitorii buni pacalesc eternitatea. Lumea din ziua de azi nu are nevoie de eroi. Nu cred ca as avea curaj sa omor nici macar un animal. Acum spune-mi, am de ales.. ?

           *

     Intr-o zi o sa iti dai seama ce meriti cu adevarat si o sa pleci si tu. Voi ramane fara curajul sa te astept. O fiinta banala care se visa odata scriitoare. 

vineri, 25 aprilie 2014

Nu suport


    Nu s-au schimbat prea multe in ultimul timp, dar ce s-a schimbat ma depaseste.
    Nu suport ideea de a nu sti (cu) ce am gresit de s-a ajuns pana aici. Nu suport sa stau si sa fiu incapabila sa mai fac ceva. Nu suport sa il privesc si sa ma gandesc imediat la esec. Nu suport ca sentimentele nu le poti sterge ca pe niste fisiere virusate din laptop. Nu suport aceasta ultima luna.
     Mi-as dori sa ma trezesc din cosmarul asta si sa imi dau seama ca mai este timp.. timp sa repar aceasta situatie. Nu mi-am dorit in viata mea ceva mai mult.

joi, 10 aprilie 2014

Nonsens(uri)



    Nu stiu cat am stat acolo. Nu stiu de ce nu m-am ascuns undeva.
    Ploua foarte tare si apa din jurul meu parea ca se revarsa ca o cascada. Aveam senzatia ca nu vad nimic in jur, ca oamenii sunt doar niste umbre ce cauta doar o cale de izbavire. Nu o vor gasi.
    Nu am reusit sa plang pana cand nu mi-am imaginat ca m-a imbratisat. Noi nu ne-am imbratisat niciodata.
     (..)
    In vis, demonul blond m-a privit cu sila, suspicios. M-a impins in cabina de dus si, fara sa ma dezbrace, mi-a chinuit corpul cu raze de apa reci si indiferente. M-am trezit infigurata, purtand aceleasi haine ude.
    Cred ca o sa racesc. In suflet e toamna.

miercuri, 9 aprilie 2014

Cel mai rau..


    Cred ca ceea ce te poate face sa te simti atat de rau incat sa reuseasca sa iti coloreze tot Universul interior in negru este sa vezi ceva ce nu poti avea.
    Ma chinuie asta.
    E fix in fata ta si il vezi si il vrei si il ceri si pur si simplu "lucrul" refuza sa fie al tau sau macar sa te minta ca iti apartine. Doare pe moment, dar - culmea - nu durerea deranjeaza atat de tare. Cred ca toate ranile trec daca le dai timp sa se vindece, dar cum sa vindeci cea mai adanca rana din toate daca o vezi zilnic reflectata in privirea lui?..
    Stiu sa pierd, dar nu imi place sa imi privesc zilnic infrangerea in ochi iar ea sa imi ranjeasca superior si pervers. Stiu cand sa renunt, dar ce rost are cand mai este atat de putin timp pana cand ne vom "desparti" pentru todeauna?..

    Daca la telefon nu imi raspunzi (ma tot intreb ce naiba am reusit sa distrug mai rau ca inainte) ce ai spune sa imi pui o intrebare pe Tumblr?.. www.surasdeamagire.tumblr.com
   

joi, 20 martie 2014

Fara titlu


    Ti-as spune ca imi este dor, daca ar mai conta..
    Ti-as spune ca imi lipsesti daca lipsa ar fi justificata.
    Ti-as spune ca esti cea mai buna persoana pe care o cunosc daca asta nu ar fi o minciuna.
    Ti-as spune ca te-am visat, dar si visele mele se tem de tine.
   
    Pentru omul care m-a lasat fara cuvinte, ma inclin..

marți, 11 februarie 2014

Suntem tineri..


   Suntem tineri si avem impresia ca vesnicia ne curge prin vene. Avem senzatia ca timpul este de partea noastra, nu ne gandim niciodata la moarte si nu avem curaj sa ne implinim visele pentru ca simtim ca avem suficient timp la dispozitie.
   E o minciuna. Ne mintim singuri, ne aruncam voit in bratele monstroasei iluzii. Ce poate fi mai rau decat sa te minti singur?..
    Am crezut ca am suficient timp la dispozitie sa te fac sa ma intelegi, dar simt ca e zadarnic.. ma sufoca gandul ca nu iti sunt suficienta. Imi pare ca aud soaptele ticaite ale timpului si simt cum moartea ma imbratiseaza. Cu fiecare secunda care trece sunt mai aproape de batranete, de neputinta, de moarte..
    Nu mai am timp si chiar daca as avea, nu as rezolva nimic.
    Azi te urasc. Incepe sa imi placa.

miercuri, 5 februarie 2014

19 ani..


    Inca ma mai intreb de ce oamenii isi sarbatoresc zilele de nastere. Nu gasesc raspunsul. E ciudat.
    Probabil in trecut varsta era un indicator al timpului de supravietuire. Resursele erau limitate si traiai cat timp puteai face fata conditiilor de viata.
    De ce oamenii isi sarbatoresc zilele de nastere?..
    E ziua mea si astfel de idei imi bantuie prin minte.
    Eu nu inteleg de ce oamenii isi sarbatoresc ziua de nastere. Pentru mine e doar o ocazie sa vad cine m-a uitat.

sâmbătă, 1 februarie 2014

Mereu mi-am dorit..


    Nu am fost niciodata multumita cu ceea ce aveam. Mereu mi-am dorit altceva, ceva mai bun, mai mult, mai potrivit pentru mine.. imi vine sa rad la cat de incoerenta in idei sunt.
    Mereu mi-am dorit sa imi fortez limitele, convinsa fiind ca daca ma indrept spre imposibil limitele vor disparea, iar granitele vor deveni doar o amintire. E ciudat cat de incapatana pot fi daca imi pun ceva in minte, sunt pornita pe cele mai nebunesti idei si nimic nu ma impiedica sa cred ceea ce imi doresc.
    Mereu mi-am dorit sa fiu scriitoare si sa calatoresc in toata lumea. Mi-am dorit sa cunosc oameni noi, sa respir alt aer si sa vad locuri pe care le-am putut admira doar in filme. Voi reusi sa fac acest ultim lucru cand nu ma voi atasa de oameni.
    Mereu mi-am dorit sa pot sa zbor. In naivitatea mea credeam ca acesta este singurul remediu pentru teama de inaltime.
    Mereu mi-am dorit sa fiu alta persoana, persoana care ar putea sa te faca fericit cu adevarat. Oamenii ca tine au nevoie de fericire.
    Acum vreau doar ca regretele sa dispara si sa ramana doar fascinatia unei clipe efemere...

duminică, 12 ianuarie 2014

Relaxare


   Am stat degeaba zilele astea. Am meditat. Am citit carti politiste. Mi-am dat seama ce vreau cu adevarat. Am baut ceai. Cum spuneam, am stat pur si simplu.
   Ma simt mai inteligenta, habar nu am de ce. Sunt doar putin mai clara in idei. Un repaus chiar poate face minuni.
    Mi-ar placea sa existe un buton de oprire. Un buton mare pe care orice om sa il apese cand simte nevoia unei pauze. Mi-ar placea ca oamenii sa aiba curajul sa il apese. Cateva zile de re

joi, 2 ianuarie 2014

Vom invata sa murim


   Moartea ne va imbratisa
   sufocant si apasat.
   As fi crezut ca vesnicia
   imi curge prin vene.
   Simteam
   ca am toata viata la dispozitie
   sa fiu cu tine.
   Ce dulce minciuna!
   Esti ca un apus de soare
   trist si enigmatic.
   Sunt doar un turist
   care leneveste pe o insula paradisiaca
   admirandu-ti nuantele.
   Ca mine sunt sute..
   oameni si sperante scaldate de soare.
   Hai sa invatam sa murim,
   si daca Absolutul se indura de noi
   iti promit ca vom renaste..
   O lume doar a noastra.

   Dar cum inveti soarele sa moara?...