Cenaclu (dezastru)

     Citesc, si imi dau seama ca puteam sa scriu ceva mai bun. Citesc, si imi pare rau ca am scris 120 de pagini din porcaria povestea asta. Citesc si imi spun ca e o tema comuna, ca ar fi trebuit sa fiu originala. Citesc, si imi dau seama ca tot ce am scris nu are nici o bucatica din mine, dar citesc.. citesc in continuare.
     Cand m-am oprit mi-au spus ca am o gramada de greseli. Ca seman cu Adrian Paunescu, ca doar noi doi putem sa scriem despre un nimic zeci de pagini. Mi-au spus si ca ma las inflentata de filme proaste, ca nu orice poveste merita scrisa.. singurul lucru pozitiv pe care l-au aprobat toti au fost ca am un simt al detaliilor, ca descriu bine.
     Am fost neobisnuit de calma. Am fumat aproape un pachet de tigari si i-am privit resemnata. M-am intrebat ce caut eu acolo, daca chiar vreau sa fac asta.. si da, vreau sa fac asta. Dar asta (poate) nu depinde doar de mine. I-am intrebat daca ma dau afara din cenaclu si au spus ca e normal ca la inceput sa nu fiu buna. Nu ma asteptam sa fiu dezastroasa totusi..
     O sa scriu in continuare. O sa scriu pana cand o sa fie ce trebuie. Nu vreau si nu pot sa omor demonul asta din mine.

     P.S: Sunt curioasa ce o sa scrie vineri in ziar, in rubrica cenaclului. Daca e de rau, ma gandesc sa cumpar toate ziarele din oras, sa nu le mai vada nimeni! :))

      A.