Inceput de poveste

 
     
       A fost odata ca in povesti, a fost ca niciodata.. sau nu. Nici nu stiu cum sa incep. As putea sa va spun ca acolo unde realitatea se impleteste cu irealul, ca acolo unde imposibilul devine posibil.. se naste un vis. Are nuante optimiste si culori stralucitoare, ti se intipareste in suflet si lasa si in inima amprente care te influenteaza.. Visul se naste din nimic, si devine totul - devine un micut Univers in care poti fi tot ce vrei sa fii, in care dorintele tale capata forma si culoare, in care realitate inseamna doar perspectiva ta asupra lucrurilor..
      Am visat odata ca eram o printesa neasemuit de frumoasa. Domneam in Taramul Iluziilor, acel loc in care  toate visele se implinesc si nu exista asteptari prea mari sau chipuri triste. Sunt convinsa ca nu doar eu am ajuns pe acele taramuri pe aripile povestilor sau ale basmelor pe care bunicii ni le citeau atunci cand eram mici.
       Eram printesa in acel taram de poveste si aveam tot ce mi-as fi putut dori. Oamenii ma iubeau pentru ceea ce eram, ma admirau si isi doreau sa ma faca sa simt fericita. Incercau sa imi faca daruri care mai de care mai scumpe si minunate, dar ce sa ii cumperi unui om care are deja tot ce si-a dorit vreodata?.. Dar intr-o zi mi-au daruit niste banuti de aur cu care puteam sa imi cumpar eu ceea ce doream, mi-a placut foarte mult aceasta initiavita. Cine te poate cunoaste mai bine decat tu insuti?
        Din banutiii pe care ei mi i-au daruit (bani obisnuiti pentru acel taram) am cumparat doar doua lucruri care am crezut ca ma reprezinta si de care aveam oarecum nevoie. Primul lucru pe care l-am ales a fost o carte a Bucurestiului Vechi in care am gasit imagini inedite, fotografii alb-negru realizate de oameni obisnuiti.. rasfoind paginile cartii mi-am amintit ca citisem intr-o carte ca in fotografiile alb-negru poti descoperi sufletele oamenilor, eu in fotografiile din aceasta carte am reusit sa redescopar sufletul Bucurestiului, peisaje pe care nu le stiam si multe locuri inedite.
 

       Al doilea cadou pe care l-am ales a fost un set format dintr-o cutie de bijuterii si un ceas foarte dragut. M-am hotarat sa folosesc cutiuta pe post de "caseta de dorinte", adica sa imi scriu toate visele pe bucatele de hartie parfumata si sa le asez in cutie.. atunci cand le voi indeplini, voi scoate biletul respectiv de acolo. Pana atunci, nu voi uita niciodata cine sunt, pentru ce lupt si - cu ajutorul ceasului - cat timp mi-a mai ramas.

        

        Consider ca sa iti faci un cadou singur nu este o ciudatenie, ci chiar ceva necesar si placut. Pana la urma, cine te poate cunoaste mai bine decat chiar tu insuti? Doar tu stii ce iti doresti si de ce ai nevoie!

      Articol scris pentru Super Blog Spring 2013-proba 13