joi, 28 iunie 2012

Ce gust are fericirea?

  - Ce gust are fericirea?
  - Banuiesc ca este dulce.
  - Dar daca este cladita pe nefericirea altcuiva?
  - Banuiesc ca e amara,pentru ca nu poti fi cu adevarat fericit.
  - Dar daca este doar o iluzie?
  - Banuiesc ca este cea mai dulce iluzie..
  - Si totusi,ai simtit vreodata gustul fericirii?
  - Nu.. doar al iluziilor.

  Pentru tine,ce gust are fericirea?

marți, 26 iunie 2012

Toti visam


  - Ce iti doresti sa fii .. atunci cand vei fi "mare"?
  O priveam cu ochii mari,sinceri.Notiunea de "om mare" mi se parea un viitor atat de indepartat.. Eram o copila,si pentru mine nu conta decat prezentul.As fi urat intrebarea pe care mi-o adresase, dar nu puteam. Eram doar un copil,si tot ceea ce puteam oferi era iubirea neconditionata si sincera.
  - Scafandru.
  Mama ma privea cu ochii mari,uimita.
  - Iubito,dar tu nu stii sa innoti.Tie iti este frica de apa.Nu vei fi niciodata un scafandru.Stii asta,nu?
  - O sa fiu.. o sa vezi.
  L-am luat pe Teddi (ursuletul meu de plus cu care dorm de la 6 ani) si m-am inchis in camera mea.Am plans un timp,dupa mi-am revenit..dar nu am uitat intamplarea.L-am rugat pe bunicul sa imi cumpere o enciclopedie dedicata studiului lumii acvatice,si am inceput sa invat fel de fel de denumiri ale unor pesti viu colorati, specii de rechini si balene, am inceput sa desenez stelute de mare.. parea ca imi urmez visul.Si totusi, nu am reusit niciodata sa invat sa inot.

  - Ce vrei sa te faci cand vei fi "mare"?
  Aveam 14 ani si credeam ca lumea e a mea.Am privit-o pe mama in sila,crezand ca replica este spusa doar asa.. ca sa faca conversatie.
  - Ce iti pasa tie?
  - E o intrebare fireasca.Cresti.Cresti,si eu vreau sa iti stiu dorintele.. draga mea,trebuie sa iti cunosc visul, altfel cum as putea sa te ajut sa ti-l indeplinesti?
  - Criminalist.
  Mama ma privea socata.
  - Astea nu sunt glume..
  - Mama,te inseli.Vreau o meserie care sa ma provoace,vreau mister,vreau sa fiu criminalist in New York.. Mama,ador orasul ala,am vazut atatea filme politiste.Sunt facuta pentru asta.
  - Draga mea,esti prea sensibila.Meseria aceea nu ti se potriveste.
  - Crezi tu..
  Am continuat sa citesc romane politiste cu lanterna,sub patura,pana cand adormeam.Am continuat sa urmaresc CSI,sa invat compozitia luminolului pe de rost,sa "studiez" cazurile unor celebrii criminali in serie.. pana cand mi-am dat seama ca nu voi putea privi niciodata un om mort ca pe un simplu caz.Si atunci am renuntat..

  - Ce facultate vrei sa urmezi?
  Aveam 16 ani si pierdeam timpul.Nu intrasem la ce liceu imi doream,si eram cam suparata.Trecusem printr-o depresie si ma simteam singura.
 - Vreau sa fiu psiholog.
 - Iubito,dar cum crezi ca vei putea fi un psiholog bun daca nu esti capabila sa iti rezolvi propriile probleme?
  Am inceput sa plang.Avea dreptate,avea dreptate iar eu nu ma simteam pregatita sa recunosc asta.

  A trecut timpul.Mi-am dat seama ca unele vise sunt doar niste iluzii in care de multe ori investim prea mult suflet,dar care ne ajuta sa supravietuim intr-o lume "a lor",dar sunt si acele vise care trebuie urmate, pentru ca fac parte din propriul destin.
  Acum tot ce vreau este sa scriu.Poate voi deveni un jurnalist cunoscut si voi calatori prin toata lumea, chiar si pana in New York.Si poate voi reusi si sa ma scufund in Marea Rosie, admirand multicolorul recif de corali.Si as putea fi un fel de psiholog pentru cei mai buni prieteni.. chiar daca nu sunt capabila sa imi dau sfaturi singura.
  Momentan doar visez..
  "Toti visam..asa incepe totul,ca intr-un vis.." (Mircea Eliade, "La tiganci")

Articol inscris in BLOG POWER 28cu urmatoarea tema (propusa de Cry) : 

Visul meu, copil fiind
- Ce vroiai să devii atunci când erai copil?
- Ce ai devenit acum, ai reușit sau ai ales altă cale în viață?
- Ai renunțat la dorințele tale pentru ceva ce-ți place sau ai fost nevoit?

Ploaie = schimbare ?



  Nu stiu cum vad alti oameni ploaia,dar pentru mine ploaia a fost mereu simbolul schimbarii..
  Poate ca asa este.Sau poate ma incapatanez eu sa cred intr-un lucru (aparent stupid).
  Oricum,in orasul asta ploua destul de rar.Si nu mi s-a intamplat niciodata sa ma trezeasca la ora 4 o furtuna.. Era o furtuna cum am mai vazut doar odata in viata.Prea puternica.Cu fulgere si tunete care ma inspaimantau.. Am vazut asa ceva doar odata in viata.Si atunci am pierdut..si am plans.

luni, 25 iunie 2012

Si trece timpul.. (poezie)

 
  A trecut timpul,
  si sunt aceeasi copila..
  Am aceleasi vise,
  dar parca nuanta este alta.

  A trecut timpul,
  si am aceeasi ochi negrii si mari
  dar privirea e alta
  si multi nu ma recunosc.

  A trecut timpul,
  si inima mea nu imi mai apartine,
  ti-am oferit-o intr-o seara rece de aprilie
  si n-am indraznit sa ti-o cer inapoi.
  
  A trecut timpul,
  dar rana inca doare,
  o durere ce face parte din mine
  si nu stie sa moara.

P.S:Desi au fost niste "scandaluri" pe blog in ultima vreme,eu nu il voi inchide.Am investit prea mult suflet,si nu o sa permit unor persoane "binevoitoare" sa faca ce vor pe aici.
  Si Sisii, uite.. o noua poezie.Am incredere ca cititorii imi voi recunoaste stilul.Tu poti sa o copiezi  adaugi la niste postari "scrise de tine" acum 928437 ani. 
  Ma bucur ca va place cum scriu si ce scriu.Si ca apreciati.
  Asta e tot ceea ce conteaza.

duminică, 24 iunie 2012

Te iubesc..


  Te iubesc,dar nu doar asta e important,
  de multe ori orgoliul conteaza mai mult
  si de asta suferim.

  Te iubesc,dar nu as indrazni sa ti-o spun,
  ma tem prea mult ca nu o sa iti pese
  si ma vei evita.

  Te iubesc,si iti jur ca daca ne-am fi intalnit in alt timp,
  si nu in unul gol si lipsit de sens ca acesta
  am fi putut fi impreuna.

  Te iubesc,dar iubirea asta
  cotrazice tot ceea ce sunt ca persoana,
  si de aici toata durerea..

sâmbătă, 23 iunie 2012

Vacanta


  A venit si vacanta..si de cateva zile parca nu mai sunt eu.La inceput am fost bucuroasa,dar acum parca s-a instalat o rutina,si nici macar un episod din Dr.House nu ma face sa ma simt mai bine.
  Nu mai am idei.Vorbesc serios.. Cu exceptia lui "Rose" ( http://toategandurileaici.blogspot.ro/2012/06/rose.html ),unde chiar am prea multe idei (si sunt imposibil de aplicat toate),nu mai am idei.Si e cam frustrant..
  Si mai exista o parte aiurea.Nu stiu sigur daca mi-e dor de "ei" (colegii mei),sau daca imi este dor de "el".. Mai avem 79 zile de vacanta (sper ca nu sunt singura care le numara :D) si mie deja mi-e dor.. Sper sa merite asteptarea.M-am decis sa ma schimb,am inceput cu atitudinea si stilul de viata..

  "Azi noapte te-am scos din inima mea si dimineata te-am regasit iar.. Si nici nu stiu ce as vrea sa fie,mereu noapte sau poate mereu zi.." (Alice Nastase)

miercuri, 20 iunie 2012

Adio,suflet de copila!






"Ceilalti lupi m-ar sfasaia,daca ar sti ca urletul meu e,in realitate,un plans.." (O.Paler)

 Nu sunt puternica.Sunt slaba.Inauntrul meu zace inca o copila care inca mai are suflet..dar reusesc,de cele mai multe ori,sa imi ascund aceasta latura.Si o ascund atat de bine,ca uneori nu o mai gasesc nici eu.Unde esti copila,si de ce te ascunzi?Nu am chef de jocuri.. Uite,uita-te ce fac,ce spun,ce gandesc si spune-mi: iti place cum am ajuns?
  Uneori jur ca as dori sa ucid aceasta parte din mine.Dar nu pot..daca ea moare,inseamna ca ar trebui sa mor si eu.Dar oare chiar ar trebui sa mor?Am vazut multi oameni care traiesc,desi si-au pierdut atat sufletul de copil cat si umanitatea in cele din urma..
  Vreau sa te ucid,copila.A trecut vremea ta.E tarziu,e prea tarziu ca sa existi din nou.Nu mai lupta.Nu mai are rost.

 "Ceva nu mai e la fel (..).Simt in mine cum o umbra pune stapanire pe mine,o umbra cu acelasi contur dar cu alt gust,altul decat al meu.Si mi-e frica" (Gladiola)

marți, 19 iunie 2012

Ce noapte nebuna..


  Eu nu o sa fiu niciodata normala.Nu ai cum sa fii normal in situatii ca astea,cand fericirea ta are aroma de kent mentolat,alcool sau cand conteaza prea mult parerile nesincere ale unor oameni de care nu ar trebui sa iti pese.Nu ai cum sa fii normal cand normalitatea este subiectiva si nici nu poate fi definita cum trebuie.

  Am sunat-o pe la 12 noaptea.Plangeam,se stransesera prea multe,si nici macar nu stiam cu cine sa vorbesc. Nu stiu daca ma credeti sau nu,dar sa ai o prietena care sta atat de aproape de tine si cu care esti si colega e cel mai bun lucru.Cel putin asa parea,la ora aia..
  Nu a putut sa vina la mine,dar m-am dus eu la ea.Am avut noroc ca mama nu era acasa.I-am lasat un bilet tatei, mi-am facut ghiozdanul si cam asta a fost.. Oricum,am ajuns la ea si am reusit sa imi scriu la mate, chiar daca bausem Redds.Am si fumat.. din nou. 11 zile in care ma abitnusem s-au dus..credeam ca nu sunt dependenta,dar cand am vazut pachetul ma comportam ca un copil mic ca mine in dimineata de Craciun,cand desfaceam toate cadourile.. Cred ca sunt dependenta.Defapt,sigur sunt dependenta.Si 11 zile este o victorie mult prea mica,in comparatie cu cate batalii urmeaza sa pierd.
  Am adormit pe la 3, m-a trezit ea la 6,si nu au tinut nici rugamintile mele,nici amenintarile ca nu ma dau jos din pat orice s-ar intampla.. oricum, mai tarziu i-am multumit.In orice caz,cu mine somnoroasa nu te pui..
  La scoala a fost ciudat.Tare.Am avut un chef nebun de scris.Atat de nebun,ca am trecut pe acasa sa imi iau caietul in care incepusem un fel de poveste abstracta (nu stiu ce e in mintea mea,dar scriu povestea aia de fiecare data cand sunt trista,si imi dau seama acum ca am destule pagini scrise..) .La scoala am scris.La scoala nu am plans,la scoala am scris.E bine.Era cel mai bun lucru pe care il puteam face.Nu mi-a pasat nici ca baiatul cu ochii albastrii a incercat sa afle ce scriu.Nu ar trebui sa ii pese.E povestea mea,sunt personajele mele (unul din ele seamana foarte mult cu el,la aspect si atitudine,sunt nebuna,nu trebuie sa il las sa vada caietul!) si daca el are chef de glume (cum facea si cu poeziile mele - alea mai triste ce-i drept) nu are decat sa si le tina pentru el.Oricum,e ciudat cum trece de la stari gen "de cand iti pasa tie? (..) poti sa ma lasi in pace" la "de ce nu ai mai stat cu noi sa fumam azi?Te simteai prost printre liceeni din astia ca noi?".Mda,s-a apucat de fumat.El,ala care mereu ma privea acuzator,dar care niciodata nu a incercat sa ma ajute in vreun fel.Dar nu am nevoie de nici un ajutor.E viata mea.Mereu a fost.O sa imi impun propriile limite.Promit.

  P.S:Am scris cam mult..dar prea putin.Am prea multe ganduri in cap.Si ar cam trebui sa ii spun cuiva ca "lasitate" inseamna sa renunti atunci cand stii ca exista o sansa.Dar nu mai are rost..

luni, 18 iunie 2012

Schimbari de situatie


   Stiam ca o sa se ajunga si aici.Acum cateva minute eram trista,acum zambesc satisfacuta, gen "ti-am spus eu".Stiam eu ca o sa vina si vremea asta,cand totul o sa merga conform planului.E perfect.
  M-a sunat "fostul" (ce ciudat suna).Inca nu stiu cum o sa imi bat joc,dar cu siguranta o sa fac.Oricum, am vorbit in sila..fara sa imi dau seama.Poate chiar incep sa se schimbe lucrurile.Poate ca ma schimb chiar eu. Sau poate e doar o iluzie.In orice caz,eu simt o diferenta - si asta e tot ce conteaza.
  Are cineva vreo idee sa imi bat joc?El imi scria mesaje in sila,mintea,juca teatru - dar neeah,nu prea e stilul meu :D.

 P.S:Prietena mea s-a impacat cu "iubitul" ei.Ma intreb cat o sa tina.. hmm..
 P.S.S:In ce ma transform? :|

duminică, 17 iunie 2012

"Prietena" mea


  M-a sunat.Ciudat.Chiar ma intrebam ce vrea.E genul de persoana care ma suna doar cand are nevoie de ceva.Plangea.I-am inchis si m-am dus la ea.In 15 minute am fost acolo.Sunt genul de persoana pe care daca o suni la orice ora nu iti inchide telefonul.Pe care te poti baza.Urasc asta la mine.
  Cand mi-a deschis usa am cam avut un soc.Unde era fata aia puternica pe care o cunosc?Unde e cea care a reusit sa treaca peste o prietenie de 15 ani doar pentru niste obiecte fara valuare?Hmm.. Pe fata asta,cu machiajul scurs si cu cearcane nu o cunosc.Eu pe ea nu o cunosc asa.. Parca ma vedeam pe mine,pe cea din noiembrie,pe care o tradase cea mai buna prietena..Am plans atunci ca niciodata.
  Sa revenim.O parasise prietenul.Obtinuse ce isi dorise de la ea (sper ca ma fac inteleasa aici),dar gasise alta mai buna.
  Am reusit sa o fac sa rada zambeasca.Si i-am turnat un pahar de vodka.Ea ma invatase ca alcoolul anesteziaza durerea sufleteasca,si cu ea am avut prima "betie" (daaa,daca se poate numi "betie" cateva guri de visinata pe la 8 ani care ne-au facut praf).
  Ciudat este insa rau ca .. nu mi-a parut rau cand am vazut-o plangand,cand am vazut-o in starea aia. Simteam intr-un fel ca merita asta.Imi jurasem din toamna ca ma voi razbuna,ca m-a mintit atatia ani de zile.. Era o zi rece de noiembrie si eu imi doream sa mor,sa uit..Dar am trecut peste.
  E ciudat.E ciudat sa nu simt nimic cand o vad asa.Nu m-am bucurat.. parca eram resemnata.Si aproape imi parea rau ca nu eu am cauzat durerea aceea.
  In ce ma transform?Ce fel de suflet am?!..Parca nici nu am putut sa o ascult.Parca m-am prefacut.Parca eram si nu eram eu..

  P.S:Eu la ea am reununtat de mult timp,dar nu pot renunta la poveste..

sâmbătă, 16 iunie 2012

Mi-e dor de vechea eu!




  Mi-e dor de vechea eu, de cea care am fost..
  Mi-e dor sa stau noaptea pana tarziu invatand la biologie foarte multe denumiri in latina.Mi-e dor de fostul liceu in care nu vorbeam cu (aproape) nimeni,eram doar eu si gandurile mele.Mi-e dor chiar si de colegii mei cei nebuni care ma indemnau sa chiulesc,care mi-au pus pentru prima data tigara in mana,care ma considerau putin cam ciudata..
  Mi-e dor de copilarie,de prieteni carora acum de abia le mai tin minte numele..
  Mi-e dor de o zi a lunii august,cand era "Ploaia de stele" si eu ma chinuiam sa vad o stea cazatoare,dar cerul era mult prea innorat,si totusi nu renuntam..
  Mi-e dor de el,de un el de care eram indragostita dar care acum ma dezgusta.. Mi-e dor un "noi" care nu a existat niciodata.
  Mi-e dor de clipele cand credeam ca am un suflet bun..
  Mi-e dor de acea eu..
  Tie de ce ti-e dor?

vineri, 15 iunie 2012

Si ne certam..


  Simt ceva pentru el,si nu am nici o indoiala.Dar sentimentele astea contrazic tot ceea ce sunt eu cu adevarat.
  Nu vreu sa il pierd..dar nu pot sa il pierd,pentru ca nu a fost niciodata al meu.Am reusit sa ii mai fur cate un zambet,privire sau poate chiar niste ganduri..dar doar atat.Desi am vrut mai mult..
   Azi ne-am certat dintr-o chestie stupida (la scoala).Si stiu ca nu isi va cere scuze,pentru ca desi stie ca m-a ranit,orgoliul e mai puternic.La fel si in cazul meu.. Dar jur ca imi va fi dor de el.De ce simt asta?Si de ce doare?!.. De ce simt ca nu pot face fata unei veri in care el sa fie departe de mine..
   Omule,ce mi-ai facut?!?!

joi, 14 iunie 2012

Poveste (2).

  As vrea sa mentionez mai intai ca prima data chiar nu ma gandisem la o continuare a povestii,dar voi mi-ati sugerat acest lucru si cred ca este o idee buna.. Daca nu va place,sau daca va doriti ca povestea sa ramana in stadiul acela,fara un inceput sau un sfarsit - nu cititi..


  Mergea de mult timp prin ploaie,nestiind incotro se indreapta,dar parca nici nu conta,isi dorea doar sa fie cat mai departe de el.Prezenta strainului o tulburase,iar acum simtea ca o alta privire in ochii aceeia mari, albastrii,ar putea-o face sa se razgandeasca. "Nu vreau povestea asta" isi spuse inca odata, parca incercand sa se convinga ca era cea mai buna alegere.Era uimitor cum,chiar si prin absenta lui,reusea strainul reusea sa faca ce dorea cu gandurile ei,si chiar si inima incepea sa ii bata de nebuna,parca neapartinandu-i. "De ce-mi faci asta?..".
  Nu observase ca ploaia incetase de mult timp.Nu observase nici macar pamblica multicolora ce impodobea cerul, oferindu-i banalului o nuanta de absolut.Acum era in gara,dar nu astepta un tren.Isi dorea sa gaseasca un raspuns la sutele de intrebari care se aflau acum in mintea ei..

miercuri, 13 iunie 2012

100%


  Mi se pare ciudat,ca de fiecare data cand am pierdut,am ajuns la concluzia ca nu am dat tot ceea ce era mai bun.. pentru ca nu am dat 100%.
   Poate nu sunt constienta de ceea ce pot sa fac.Sau poate imi este frica de posibilitatea de a esua atunci cand dau tot ceea ce pot.Sau poate pur si simplu nu vreau sa imi cunosc limitele..
   Mi-am dat seama ca limitele mi le impun singura.Ca daca nu vreau sa ascult,nu exista persoane care imi pot impune ce si cum sa fac.Sau ce sa aleg.. Uneori ma intreb ce s-ar intampla daca as reusi sa dau 100%.

luni, 11 iunie 2012

Regrete


   Am trecut uneori prin niste situatii in care nu ma recunosteam.Am spus ganduri pe care trebuia sa le tin pentru mine,ganduri care nu stiam ca le am..sau poate am vorbit fara sa gandesc.Imi pare rau acum ca am ranit persoane care nu meritau,ca am luptat pentru povesti in care nu eram un personaj principal,ca m-am/am mintit..
   Imi pare rau ca nu am stiut sa renunt la timp,sau pentru ca am luptat in niste batalii a caror victorie m-a injosit.
   Imi pare rau si pentru greselile altora,desi nu ar trebui,dar nu ma pot abtine..trebuia sa le observ la timp, trebuia sa ma indepartez de acele persoane,si nu o pot face nici acum pentru ca ma simt inca legata de ele..
   Imi pare rau ca unii oameni ma vad asa cum nu sunt si eu nu fac nimic ca sa le schimb parerea..
   Si totusi..nu o sa imi para niciodata rau ca am fost 100% eu intr-o anumita situatie. 

duminică, 10 iunie 2012

Si cand sa crezi in vise?!

 
   De ce?!De ce imi bantui visele,cautand explicatii pentru gesturi ce nu isi aveau rostul?De ce,chiar si absent,esti atat de prezent in mintea mea?..
  Am avut un vis foarte dragut aseara.Atat de dragut,ca am fost foarte dezamagita cand m-am trezit,si m-am culcat din nou,dorindu-mi sa visez poate o continuare.. dar nu a fost asa.A doua oara am visat ceva banal, si nici nu mai tin minte sincer..
  Stiam ca in vise ne apar resturile unor ganduri nespuse,resturi de care poate am uitat.. dar e posibil ca in vis sa se implineasca dorinte pe care nu le am?Sa imi doresc sa fac lucruri de care nu stiam ca sunt capabila?Hmm..

sâmbătă, 9 iunie 2012

In statia de autobuz..

 
 Vorbesc cu o prietena la telefon.Gesticulez,destul de agitata.Trebuie sa o astept,dar nu e nici o problema.Am destul timp..oricum mai tarziu o sa iau si niste poze de la developat (cam peste doua ore) ..e ziua unei prietene si vreau sa ii fac ceva dragut,sa ma tina minte :).
  Ok.Deviez de la subiect si nu e bine.. Deci eu,sunt in statie si vorbesc la telefon.Nu stiu ce tot faceam pe acolo, dar ma intorc brusc si .. hm.Dau de un tip ce facea acelasi lucru.Inchid telefonul,il inchide si el peste putin timp.Incepe sa imi zambeasca si ii zambesc si eu.Si roseste.. buuuun.Destul de ciudat,ca nici 2 cuvinte nu mi-a spus.. Oricum,a venit prietena mea si am plecat la plimbare dupa..si el plecase cu un coleg,care cred ca tot la fel,nu era punctual.
  Acum,daca ma intrebati..nici nu mai stiu cum arata tipul respectiv.Dar totusi,am ramas uimita sa ii recunosc atitudinea,sa il identific cu o eu de acum cateva luni..hmmm.. oare m-am schimbat?Macar putin?!..

vineri, 8 iunie 2012

Despre blog (sunt..)


  Sunt ganduri pe care le scriu aici,desi stiu ca cei carora le sunt adresate nu vor citi niciodata.. Sunt promisiuni, sunt lacrimi la ore tarzii, pagini de jurnal sau uneori chiar si pahare cu alcool.. a fost mult fum de tigara,lasitate sau indiferenta..
  Au fost multe persoane care imi lipsesc acum prin prezenta lor..si suna ciudat,dar e straniu cum iti poate lipsi o persoana atat de mult,o persoana pe care o vezi zilnic dar parca o persoana diferita de cea de care iti e dor..
   Am trait multe,si totusi atat de putine!Am 17 ani si o gramada de idealuri,promisiuni sau regrete.. Daca le voi indeplini sau nu ramane de vazut.
 
   Eu nu am aflat inca de ce scriu..dar TU de ce ma citesti?

joi, 7 iunie 2012

Nu ar fi trebuit..





 
  Nu ar fi trebuit sa plec si sa te las asa,singur.Dar nu ai inteles.. erai tu,doar tu si gandurile tale.. imi doream sa te hotarasti,sa iti dai seama ce vrei de la mine..dar te-am (re)gasit la fel de tacut,si la fel de nehotarat.
  Nu ar fi trebuit sa vreau un raspuns atat de repede.Poate ti-am cerut prea mult,dar ce mi-ai oferit a fost atat de putin!Probabil meritam asta..
  Nu ar fi trebuit sa (cred ca) simt chestiile alea.Si nu e vina mea.. inima e de vina.Ma baga in tot felul de belele, si niciodata nu ma asculta.Stiu ca imi apartine,dar in unele momente nu este a mea..
   ..
 Nu ar fi trebuit..

miercuri, 6 iunie 2012

Poveste (1).


  Afara ploua si ea isi fuma tigara.Privea in gol,pierdandu-se prin propriile ganduri,desi stia ca maine ele vor disparea la fel ca gustul tutunului.. dar nu conta.O facuse de atat de multe ori,ca devenise o rutina..Si totusi, rutina disparu cand ii intalni privirea.Albastrul ochilor lui o facu sa tresara:parca cerul era acolo,si nu deasupra acelui oras mult prea aglomerat..
  - Ai o tigara?
  Isi misca buzele lent,iar ea era atat de preocupata sa il observe ca nici nu intelesese ce i-a spus.
  - Poftim?!
  - Ai o tigara in plus?
  Isi duse mana spre buze,intr-un gest copilaresc.Ea ii zambi,intinzandu-i pachetul.El pastra una si i-l inapoie .O aprinse repede, bucuros ca ea ii oferise o cale de a ajunge la fericire (chiar daca doar pentru cateva clipe), de a mai scapa de dependenta pentru cateva ore..
  Cand mana lui o atinse pe a ei,inapoindu-i pachetul,ea rosi.Fumara impreuna,ascultand ploaia.Parca nimeni nu avea curaj sa spuna nimic.Ea termina inaintea lui,si se ridica sa plece.
  - Stai putin..
  Se opri,dorindu-si sa asculte ceea ce voia sa ii spuna.
  - Da-mi ocazia sa te cunosc.. Lasa-mi ID-ul,un numar de telefon,orice.. te rog.
  Il mai privi inca odata.Era cel mai dragut baiat pe care il intalnise vreodata,si incepea sa simta ceva.. chiar daca nu vorbisera aproape deloc.Asa era ea,se indragostea repede,dar uita atat de greu.. mereu isi urase felul de a fi.
  - Nu.
  Baiatul parea socat.Isi stinse tigara, privind-o in continuare..
  - De ce faci asta?!
  - Nu vreau povestea asta.Nu ai cum sa intelegi..
  Se departa de el,dar nu mai zambea.Acum ploaia era in ochii ei..


marți, 5 iunie 2012

Marea sau tarmul?..

 
  Nu stia ce o aduse in locul acela,dar simtea ca toata viata asteptase acel moment.Pasea desculta printre valuri si se intreba ce sa aleaga: marea sau tarmul.. viata sau moartea.O dezamagisera toti,si ajunsese intr-un punct in care isi dorea sa strige tare "STOP",dar parca ramasese fara voce.. indurase prea multe,nu stiuse sa se opreasca cand trebuie,si desi era doar jocul ei,nu reusise sa isi impuna propriile reguli.Si azi,cand chiar isi dorea asta,nu mai putea..
  Isi indrepta privirea catre orizont si incepu sa planga.. degeaba,erau doar cateva picaturi in mare.Isi dadu seama atunci cat de neinsemnata este,ca viata ei inseamna ceva doar pentru propria persoana.. ca nimeni nu va sti ca,printre atat de multe trupuri,in unul locuieste sufletul ei.. se indrepta spre tarm si zambi.Nu stia sa inoate,dar trebuia sa invete.

P.S:Multumesc muuuult pentru premiul MWB pentru luna iunie.. am ramas putin cam socata ieri :D

luni, 4 iunie 2012

Tu stii deja..

 
  Ma trezesc cu numele lui in gand.. nu a fost niciodata al meu,dar nu conteaza.. in alta viata,pot sa jur ca a trait numai pentru mine.
  E ceva diferit si pot sa jur asta.Am realizat de cand incepusem sa ma izbesc de tot felul de chestii ca ceva numai functioneaza normal.. dupa am inceput sa rad,sa ma comport complet irational..si sincer,sunt o persoana destul de rationala.Oare gresesc?!Oare repet aceeasi greseala?!Nuu.. nu vreau sa ma (mai) gandesc la asta.