Asta e una din zecile de scrisori pe care ti le scriu in fiecare seara, dar pe care nu am niciodata curaj sa ti le trimit. Mi-e teama ca atunci cand imi vei sti toate gandurile vei putea sa iti bati joc cu adevarat, ma vei refuza pe mine odata cu tot ceea ce reprezint, ma vei rani - sau mai rau - te vei rani pe tine obligandu-te sa ma iubesti. Nu vreau sa iti faci rau. Sa te oblig sa incerci sa traiesti o poveste in care niciodata nu te vei regasi e deja prea mult. Ma multumesc cu gandul ca ai refuzat o iluzie.
Imi pare rau. Au trecut atat de multe nopti albe, si eu tot la tine ma gandesc. Am incercat sa imi fumez toate visele, sa imi beau trairile, sa sterg toate gandurile care se indreapta spre tine.. dar nu am reusit. M-am obisnuit cu vicii care nu erau pentru mine si am uitat ca nu pot sa te reneg pur si simplu. Eu nu pot sa ma prefac ca sufletul nu imi este ampretat de tine, ca o parte din el am pierdut-o in defavoarea ta. E deja prea mult.
Mi-as dori sa stiu daca intr-o zi m-ai privit si ti-a placut ceea ce ai vazut. Sau macar ca m-ai vazut asa cum sunt. Poate o sa iti dai seama intr-o zi cat insemni pentru mine. As vrea sa poti sa te vezi macar odata prin ochii mei, si sa realizzi ce persoana extraordinara esti. Asta nu poate fi o iluzie. Cred ca te vad cum esti cu adevarat. Mi-as dori sa te vada si ceilalti la fel. Nu sunt egoista, nu as vrea sa tin imaginea asta atat de aproape de perfectiune doar pentru mine. Lasa-i pe ceilalti sa te vada asa cum te vad si eu, nu iti fie teama. Incearca sa fii mereu tu, fara sa te lasi influentat de altcineva. Crede-ma, este suficient!
Aseara m-am intrebat care este diferenta dintre dragoste si iubire. Le-am comparat pe amandoua cu un dans. Dragostea se danseaza mereu in doi, pe ritmuri pasionale si uneori nesigure. Dar iubirea?.. In iubire dansezi mereu singur. Pasii sunt mici si mereu ti-e teama sa faci urmatoarea miscare. Ti-e teama sa nu te dezintegrezi intr-un infinit de bucati, sa iti pierzi sufletul.. ti-e teama sa nu te copleseasca umanitatea. Tu m-ai facut sa ma simt umana, sa simt atunci cand credeam ca nu mai am suflet. Iti multumesc si pentru asta.
Acum nu ma astept la nimic. Voi lasa iubirea sa se ofileasca ca un trandafir pe care l-am pus intr-o vaza de sticla opaca, dar caruia am uitat sa ii pun apa. Tu nu ai vrut sa ii dai nimic. Imi las iubirea sa se ofileasca, pana cand nu vei mai putea culege de pe petalele ei decat aburi de amintire. E mai bine asa..
Daca exista Dumnezeu, eu cred ca el este in distanta care ne desparte. Este un intreg univers intre noi, un vid necunoscut si incarcat cu regrete. Am ingropat de mult iluzia unei fericiri absolute, mi-au ramas doar visele. Si ce vise! Imi pare rau.. pentru ca am sperat, pentru ca uneori m-am umilit, pentru ca nu am stiut ce sa fac sau cand sa ma opresc..
Imi pare rau ca am simtit si inca mai simt ceva pentru tine.
Adio Copil..
P.S: De cate ori trebuie sa ucid aceasta iluzie ca ea sa moara din mine?
Articol scris pentru Super Blog Spring 2013- proba 4
Cat de frumos !
RăspundețiȘtergereNici nu am cuvinte .. ce dragoste sincera , ce fraier cel ce a pierdut-o !
Dar asta e ..nu poti sa fortezi alte inimi doar pentru a fii a ta satisfacuta , stii cum e spune , dragostea cu forta nu se poate .
Cu toate astea , se mai spune ceva " Ce-i al tau e pus deoparte " .
Intr-o zi vei gasi acel domn , pentru ca va fii un domn , care sa unde zilnic trandafirul , sa-i stearga cu grija petalele de praf , sa il priveasca mereu cu atentie si grija!
Sa nu-ti para rau pentru nimic ,experienta o sa te ajute intotdeauna ,cauta frumosul , o iubire nu poate sa fie urata , poate sa se termine urat , dar asta nu inseamna ca trebuie sa-i uitam frumusetea.
Multumesc >:D<
Ștergere