Arta e un lux sau luxul e o arta?

   

       - Buna, ma numesc Laura si sunt..

       Ah, pe cine oare incerc sa pacalesc?! Nu e bine. Nu sunt destul de convingatoare. Imi privesc si reprivesc reflexia in oglinda, si imi observ tremurul usor. Un reporter adevarat nu tremura, pentru ca nu are emotii. Eu fac asta pentru prima data. Nu, nu tremur pentru prima data! Iau un interviu pentru prima data. Colega mea de camera - adevarata Laura - s-a imbolnavit. Habar nu am cum a reusit sa ma convinga sa fac eu "interogatoriul" asta pentru ea, dar m-am trezit imbracata (aproape cu forta) cu una din rochiile ei negre, tip office. Inainte sa imi dau seama ce se intampla cu mine ea m-a si ajutat sa incalt niste pantofi cu tocuri atat de inalte, ca am senzatia ca ma ia ameteala. O sa fie nevoie sa ma dau drept ea la o importanta lansare de carte. Sper sa si reusesc..

      Noi doua suntem foarte diferite. Ea are o personalitate puternica, intimidanta. Este sigura pe ea si foarte incapatanata, de popularitate nici nu se pune problema. Mereu reuseste sa isi transforme orice vis in realitate. Eu.. eu sunt doar Ioana. Colega ei de camera mult prea cuminte, cea care niciodata nu iese in evidenta cu nimic. Probabil daca oamenii si-ar dori sa ma cunoasca mai bine, nu s-ar mai multumi doar sa imi vada chipul plapand incadrat de buclele aramii si ochii albastrii ca niste intrebari de clestar. Chiar asa, poate ei ar vrea sa imi stie toate gandurile care imi tremura pe buze intodeauna, si cu siguranta ei nu m-ar mai recunoaste doar ca pe "prietena si colega de camera a Laurei" si atat.
       - Ioana, aici erai!
       Tresar cand observ imaginea Laurei reflectata in oglinda. Ma priveste cu ochii ei negri ingustati intr-o iluzie plina de o oarecare seriozitate inchipuita. Abia ma abtin sa nu chicotesc. Este foarte haioasa asa, serioasa si cu nasul rosu de la raceala. Si totusi, chiar si in aceasta situatie nu imi pot reprima ideea ca ea este una din cele mai frumoase femei pe care le cunosc vreodata. Are un farmec aparte, acel ceva care o face speciala, iar ea este constienta de acest lucru si mereu abuzeaza de dragalasenia ei. Oare asa m-a convins sa o ajut? Asta este un truc pe care il invata toti studentii de la Facultatea de Jurnalism?
      - Ioana, ma asculti?
      Acum ma priveste oarecum amuzata si nu isi poate sterge zambetul care ii lumineaza chipul.
      - Esti asa visatoare, imi sopteste ea tuguindu-si buzele.
      - Ma gandeam doar.. la interviu. Am emotii.
      Laura se apropie de mine si imi ciufuleste parul cu un gest fratesc, aparent inexplicabil.
      - O sa te descurci, ma linisteste ea.
      - Esti tu asa sigura?
      - Sunt foarte sigura.. doar te dai drept mine. Pana la urma chiar crezi ca ma poate cunoaste cineva mai bine ca tine? Suntem prietene de atat de mult timp!
      - Te cunosc, dar nu sunt sigura ca pot si sa fiu ca tine.
      - O sa reusesti tu.. sunt sigura!
      Ma imbratiseaza si ma simt de parca mi-ar transmite o gramada de emotii pozitive. Stam imbratisate ceva vreme si nici una din noi nu mai spune nimic, hmm.. situatia asta incepe sa devina putin stanjenitoare. Ma desprind din imbratisarea poate prea prieteneasca zambind incurcata si o rog sa imi dea lista de intrebari. Imi intinde o foaie impaturita pe care o tinuse ascunsa in buzunarul lateral al blugilor mulati (oare cum de nu mi-am dat seama ca avea o hartie pe acolo?).
     Iau bucata de hartie si ma uit grabita peste lista de intrebari. Din toate 20, una singura imi atrage atentia.
     - De ce ai intrebat daca "arta este un lux sau luxul este o arta"? o interoghez curioasa.
     Laura imi face cu ochiul de parca ar avea chef sa se joace cu mintea mea.
     - Mi s-a parut o intrebare interesanta.
     - Este, dar..
     - Cei?
     - Nu stiam ca esti atat de profunda.
      Ii privesc chipul cum ii radiaza de incantare.
     - Pai uite ca mai sunt si lucruri pe care nu le stii despre mine..
     - Dar care este parerea ta despre acest subiect?
     - Pai eu cred ca luxul este o arta. Luxul este atunci cand eleganta se impleteste cu bunul gust si calitatea, dar nu oricine poate face asa ceva. Oamenii care pot sa realizeze asa ceva sunt cu adevarat speciali, niste artisti ai frumosului si abstractului. De aceea consider eu ca luxul este o arta pe care doar anumiti artisti o pot executa, iar noi ne putem considera cu adevarat norocosi ca acei oameni isi pot imparti creatia cu noi - oamenii obisnuiti dar iubitori de frumos.
     O privesc uimita. A reusit sa ma lase fara cuvinte. Eu stiam ca se pricepe sa se joace cu o gramada de cuvinte doar in scris, dand culoare unor povesti care exista doar in mintea ei, dar chiar asa.. Dumnezeule! Fata asta chiar a reusit azi sa ma impresioneze.
    - Ioana, dar tu ce parere ai?
    Intrebarea ei parca ma readuce cu picioarele pe Pamant. Nu tin neaparat sa o contrazic, dar nimic nu ma poate impiedica sa imi sustin punctul de vedere.
     - Cu siguranta arta este un lux. Arta o poti face din orice, fie ca schitezi cu o bucata de carbune pe un colt de foaie o dorinta sau modelezi in putin lut o forma abstracta. Arta vine din suflet, este triumful spiritului asupra ratiunii. Poti face arta doar cu sufletul, nimic nu mai conteaza, dar stii ce e culmea? Nu oricine poate face arta! Arta este luxul celor cu suflet frumos.
    - Hmm.. imi place si parerea ta Ioana! Stii sa te exprimi frumos, nu am ce spune!
    - Putem sa vorbim peste 3 ore? o intreb simtind cum obrajii trandafirii imi tradeaza nerabdarea.
    - De ce?
    - Am uitat de lansarea de carte! Trebuie sa iau interviul in mai putin de o ora. Si.. abia astept sa aud si alte raspunsuri la aceasta minunata intrebare!
    Laura imi zambeste cald, imi spune ca regreta ca nu mi-a spus de intrebarea asta mai repede (pentru ca stie ca m-as fi rugat eu de ea atunci sa o inlocuiesc la interviu) si imi ciufuleste iar parul. O imbratisez stans, si sunt mai sigura ca niciodata ca voi face fata acestei provocari. Si totusi, abia astept sa aud si alte raspunsuri la aceasta intrebare!

       Articol scris pentru Super Blog Spring 2013-proba 9