vineri, 30 august 2013

Ultimele zile de vara..


     Ma simt de parca as privi o clepsidra, mangaind cu privirea fiecare graunte de nisip din ea. Greutatea firicelelor aurii ma apasa parca. As vrea sa le tin strans in pumn si sa nu le mai dau drumu niciodata. Mi-as dori enorm sa nu mai existe notiunea de "timp". 
     As vrea sa pot prelungi ultimele zile de vara la nesfarsit, chiar daca nu am facut nimic interesant in 3 luni. As avea tot timpul din lume sa ma regasesc.

     A.

marți, 27 august 2013

Vara asta..


     Vara asta nu se compara cu cea de anul trecut. Vara trecuta am avut o gramada de activitati. Nu aveam timp liber aproape niciodata (am recitit postarea asta si m-am simtit putin cam aiurea). Vara asta simt ca am  tot timpul din lume. Cu exceptia excursiei la Mare, nu simt ca am facut nimic memorabil.
     Abia astept sa fie iar toamna. Simt cum se instaleaza rutina si parca ma sufoc. Intr-un fel nu mai sunt eu. Vreau ceva care sa imi dea peste cap intreaga existenta.
     Iubitul meu (de ce simt ca e atat de ciudat sa scriu asta??) a inceput sa faca parte din rutina. O rutina dulce si pe care mi-am dorit-o intodeauna, dar din pacate doar o rutina..

     Vara asta macar mi-am exploatat la maxim partea intunecata a firii (complicata poveste). Vara asta am invatat sa primesc iubirea (sa daruiesc iubire neconditionata stiam). Vara asta m-am indragostit.

     A observat cineva ca "indragostita" rimeaza cu "aiurita" si cu "plictisita"? :)) 

     Anemona.

sâmbătă, 24 august 2013

Imi plac complicatiile

    Nu stiu sa dau definitia fericirii, dar sunt sigura ca ea (pentru mine cel putin) nu o sa fie niciodata simpla.
    Adevarul este ca imi plac complicatiile. Ador sa distrug ca dupa sa ma chinui sa repar, ador rasturnarile de situatie, lucrurile care ma provoaca si cel mai mult ma atrag nonsensurile. Am o placere sadica in a ma distruge pentru ca mai apoi sa imi construiesc noi limite. Asta sunt eu si nu stiu daca vreau cu adevarat sa ma schimb.
    Eu cand iubesc, distrug. Distrug din prea multa iubire, dar distrug si pentru ca vreau sa oblig persoana de langa mine sa isi construiasca noi limite si sa se reinventeze. Am distrus si persoane pe care nu le iubeam, dar am facut asta pentru ca pe ei ii consideram doar niste simpli pioni. Am sperat sa ii pot transforma in mai mult. I-am spulberat si am incercat dupa sa ii reconstruiesc, sa ii fac sa devina mai puternici, mai tari, eventual sa le dau forma unui cal sau chiar a unei ture.. nu am reusit asta aproape niciodata.
    Cand nu am reusit sa ii distug pe ei m-am distrus pe mine. Ah, cata placere exista in autodistrugere! Cat de frumos este sa iti aduni cioburile propriei fiinte si sa le lipesti, de fiecare data asambalnd o alta forma...
    Ma intreb daca tot ce tine de distrugere sunt doar complicatii. Oare toti oamenii simt aceasta nevoie?

     Anemona.

joi, 22 august 2013

Cel mai dulce lucru pe care mi l-ai spus vreodata

  "Mi-as dori sa existe ceva si dupa moarte. Te-as iubi si atunci...".
    Priveam in gol si ma gandeam la tine, chiar daca erai atat de aproape. Si am stiut... ca o sa te iubesc si atunci.
    Promit sa invat sa te iubesc cat de mult pot. Meriti. Pentru prima data in viata asta simt ca iubesc pe cine trebuie.
    Ma simt... fericita. Complicata si fericita. Imi place.

     Anemona.

miercuri, 21 august 2013

Probabil te iubesc

     La mare dormeam cu tine si ma trezeam mai mereu inaintea ta. Stiam ca daca as fi plecat sa imi cumpar o cafea si te-ai fi trezit si imi era frica sa nu iti faci griji, pentru ca mereu te panicai inainte sa te gandesti sa ma suni. Imi luam o tigara din pachet si te mai priveam pentru cateva clipe, dupa ieseam pe terasa.
     Fumam in liniste si ma amageam ca o sa imi beau cafeaua putin mai tarziu. Cafeaua si tigara faceau parte din micul meu ritual de dimineata. Crezusem ca sunt dependenta de cofeina, dar probabil m-am inselat. 
     Am sacrificat destul de multe ca sa fiu cu tine. Cafeaua e un nimic. (...).
     Imi placea cand stateam cu tine si jucam sah pana tarziu in noapte. Imi placea cand adormeam in bratele tale sau cand stateam si vorbeam pana tarziu. Mi-a placut si cand m-am imbatat mult prea repede, si tu a trebuit sa stai cu mine si sa ma convingi sa dorm (misiune aparent imposibila). Mi-a placut cand ai vrut sa vedem rasaritul (chiar daca nu am reusit, ca am ajuns mult prea devreme pe plaja si era frig). Mi-a placut cand ai cantat la chitara in tren, mi-a placut si cand ti-ai facut griji pentru mine, dar cel mai mult mi-a placut ca m-ai lasat (si) sa fiu singura.
     Adoram sa ma plimb desculta si singura, pe plaja aproape pustie. Sa intru in apa noaptea chiar daca nu stiam sa inot. Sa ascult Vama si sa conturez in intuneric randuri de poveste pe nisip pe care nu mi le voi mai aminti niciodata. Probabil sunt nebuna, dar am impresia ca daca as renunta la momentele mele de singuratate si melancolie as simti ca nu mai pot respira. Cred ca mi-as pierde mintile.
     Probabil te iubesc. Pentru prima data in viata simt cu adevarat nevoia sa scriu despre tine.

      Si totusi...am tresarit cam tare cand necunoscutul ala m-a sunat doar ca sa imi auda vocea

      Anemona.

marți, 20 august 2013

M-am intors de la mare..

 
     Ieri m-am intors de la mare. Ma simt epuizata. Nici nu pot sa scriu bine.
     Vacanta ar fi trebuit sa ma relaxeze, dar ma simt trista. Nici infinitatea picaturilor de apa din mare nu a putut umple golul din mine. Ce ar trebui sa fac?..
     Sa nu intelegeti gresit. M-am simtit bine. Dar ceva a lipsit... cineva probabil. Mi-e frica sa rezolv aceasta dilema.

      A.

      P.S: Sper ca pozele sa compenseze scrisul (macar de data asta). Postarea ar fi fost cam goala..

   




vineri, 16 august 2013

Enigma Marii

  Nu poti intelege enigma pe care Marea o ascunde sub valurile azurii. Nu ii poti descoperi secretul in murmurul apelor limpezi, in cochiliile fermecatoare ale scoicilor si nici macar in culoarea aurie si uniforma a nisipului.
  Nu poti deslusi secretul Marii, dar poti macar incerca. Te poti avanta printre valurile usoare manat de un curaj nebun, avand pentru cateva clipe impresia ca tu poti controla Marea, ca nici o forta din lumea asta nu te poate opri..
   Valurile te vor izbi din toate partile. Te vor face sa inghiti apa pana cand Marea va fi parte din tine. Iti vor purta trupul in mii de directii, in voia curentului.. iar tu inca vei avea impresia ca poti controla Marea, ca ii cunosti toate secretele. Cat de nebun sa fii?
   Daca vei avea noroc probabil te vei trezi imbratisand nisipul fierbinte, cu parul plin de alge si cu nuante de azuriu in par. Te vei considera norocos ca traiesti, dar nu vei renunta. Vei cauta in continuare o explicatie a intregului mister, urme de logica in abstract..
   Probabil Marea nu trebuie inteleasa, ci trebuie privita exact ca ceea ce este: eternul intr-o lume schimbatoare si efemera.

    Anemona.

miercuri, 14 august 2013

Insomnie..



     In seara asta stiu ca nu o sa pot sa dorm. In seara asta doar o sa beau. Beau pana uit de mine, pana uit si sa respir.. planul perfect.
     Maine mergem la mare. Suntem multi. Ar trebui sa fiu fericita. Am asteptat cateva luni. Si totusi... ceva ma impiedica. Cineva o sa lipseasca.
     Sunt cea mai mare idioata din istorie. Inca ma mai gandesc la el. Am plans dupa el si in bratele altuia. Sunt o idioata..

     Ma simt ca si cum cineva mi-ar fi implinit toate visele, demonstrandu-mi astfel ca nimic din ceea ce imi doream nu ma poate face fericita.

     Anemona.

marți, 13 august 2013

BASARABIA E ROMANIA!


   Mereu am fost de parere ca Basarabia apartine defapt Romaniei.
   Vorbim aceeasi limba. Avem acelasi sange. Suntem frati.
   Sper sa reusim sa alipim Basarabia de Romania. Nu mai trebuie sa ne mintim. Asta a fost visul stramosilor nostri, si este si visul nostru.

    Mi-ar placea ca toti oamenii sa auda despre acest progam si sa stie ce trebuie sa faca daca vor sa se implice. Bloggeri ar trebui sa scrie despre asta, daca sustin aceasta cauza!

    Pagina de pe facebook este aceasta: https://www.facebook.com/basarabiapamantromanesc (click). Aici puteti afla mai multe detalii si puteti semna pentru ca visul nostru sa devina realitate.

miercuri, 7 august 2013

Placere primitiva


      Ma simt beata si nu am baut nimic. Ciudata senzatie.
      Pana acum am iubit doar oameni care m-au vazut ca pe o fiinta oarecare. Le-am fost total indiferenta, dar am simtit de fiecare data ca merita sa lupt. Si am luptat, chiar daca nu am castigat niciodata.
      Pentru prima data in viata mea traiesc cu adevarat in prezent. Din cand in cand ma gandesc la viitor, dar imi revin destul de repede. De ce sa imi fac griji, cand totul este (aproape) perfect? Nu vad ce ar putea merge prost. Nici macar nu mai imi este frica. Nu ma mai recunosc.
     Cu el as putea fi fericita. As putea.. daca nu as mai avea alte vise. Mi-as dori sa scap de aspiratiile astea tampite. Cer mai mult decat merit. Of.. nimeni nu o sa inteleaga. Imi cunosc limitele foarte bine, dar nici macar nu vreau sa le depasesc. Vreau doar sa le ating si sa.. ma prabusesc. Probabil oamenii ca mine gasesc un fel de placere primitiva in chestia asta.
     Imi doresc sa scriu despre altcineva si nu gasesc cuvinte. Mi-as dori doar sa il imbratisez si sa simt ca nu o sa plece niciodata, sa simt asta macar cateva clipe, chiar daca senzatia asta imi va lasa un gust amar. Aceasta dorinta absurda este singura care imi intuneca fericirea.

      Anemona

marți, 6 august 2013

Triathlon Challenge Mamaia 2013


      Nu stiu cati dintre voi ati auzit de www.trichallenge.ro/ . Acesta este un site care va pune la dispozitie toate informatiile necesare despre provocarea Triathlon Challenge care va avea loc in Mamaia la inceputul lui septembrie.
      Regulile sunt simple: poti participa fie intr-o echipa formata din 3 persoane (un alergator, un inotator si un biciclist), fie individual. Sunt mai multe categorii de efort, iar premiile sunt pe masura.
      Eu una mi-as dori sa particip ca alergator. Sa inot nu stiu, si pe bicicleta nu merg foarte bine. Cu alergatul alta e treaba. Am inceput sa alerg de la inceputul verii, dar trebuie sa recunosc ca nu am un progam constant. Daca as fi selectata, m-as apuca de treaba serios :).
      Sunt curioasa care imi sunt limitele. Oare mi le pot depasi?
      Daca sunteti curiosi, accesati site-ul de mai sus. Este de apreciat faptul ca avem astfel de initiative si in Romania, actiuni care promoveaza sportul si munca in echipa. Si poate.. cine stie?! Gasesti trei prieteni, formati o echipa.. si castigati si marele premiu. Oricine poate sa viseze, dar cei care isi transforma visele in realitate sunt cu adevarat puternici.

joi, 1 august 2013

Demonul blond

                                             
   - Pari fericita.
   - Sunt.
   - Pari..
   - Hmm.. nu vad ce ar mai putea lipsi.
    - Tu nu poti sa iubesti cu adevarat fara sa suferi. Si el nu o sa te raneasca niciodata. Tu vrei o poveste care sa te consume, care sa iti acapareze intreaga atentie.. vrei pe cineva care sa te oblige sa iti depasesti limitele, vrei o persoana care sa nu te cunoasca chiar atat de bine.
    - Poate m-am schimbat.
    - Oamenii nu se schimba niciodata, imi sopteste ea seducator.
    O mai privesc odata si ma jur ca femeia blonda este demonul meu preferat. Are ochii vicleni, inima plina de rautate inchipuita si sufletul marcat de povesti inca nescrise. O iubesc si o urasc cu aceeasi intensitate bonlava.
    - Cel putin incerc, ii raspund.
    O alung cu un gand si zambesc. Surasul imi paleste cand realizez ca intr-un fel are dreptate. Daca sunt fericita.. de ce mai am unele retineri?
   Inca ma mai intreb daca fericirea este simpla doar pentru oamenii prosti.
     Anemona.