Eram copil. Cercetam cu ochii mei negri tot ce putea cuprinde raza privirii si totul in jur mi se parea o minune. Mainile mele micute pipaiau tot, aflandu-se mereu in cautarea unor noi texturi sau suprafete. Inspiram adanc atunci cand aveam impresia ca intalneam o noua aroma, fie ca era vorba de o floare exotica, un condiment sau chiar un fruct pe care nu il mai mancasem niciodata.
In sufletul meu micut vibra o pasiune a carei esenta nu s-a diminuat nici macar in zilele de astazi: fascinatia pentru arome si gusturi desavarsite.
Imi amintesc ca atunci cand am vazut-o prima data pe mama gatind am ramas cu gura intredeschisa privind-o surprinsa, imi parea o adevarata vrajitorare a aromelor. Avea parul prins intr-o coada neglijenta, purta un trening spalacit si avea mainile si hainele pline cu faina, framantand un aluat pana cand compozitia ar fi capatat consistenta necesara si turnand din cand in cand esente ale caror arome imi gadilau parca toate simturile. Mereu imi placuse mancarea gatita de ea, dar mintea mea de copil nu reusise sa inteleaga pasiunea pentru gatit si dragostea pe care parca o adaugi in mancare atunci cand gatesti pentru cei dragi.
Dragostea mea pentru arome s-a imbinat atunci cu pasiunea pentru gatit. Mama mi-a observat inclinatia si a inceput sa ma invete cate putin din tainele gatitului. O ajutam taind cu un cutit (care nu taia atat de bine vorba vine) legumele cu textura moale cum ar fi cartofii si morcovii fierti, dar si cuburi delicioase de branza. Din mana mamei ieseau cu ingrendiente taiate de mine adevarate minunatii, mancare cum numai in revistele culinare o poti admira, dar eu aveam ocazia sa o gust, sa simt savoarea fiecarei imbucaturi..
Cu timpul am incercat sa testez diverse retete, unele mi-au iesit, altele mai putin. Am incercat sa improvizez, am si ars doua tigai, am uitat sa pun ingrendiente sau am pus prea multe condimente.. dar sunt sigura ca am devenit fan al gatitului, arta culinara mereu a reusit sa ma ajute sa imi dau frau liber imaginatiei si sa ma provoace.
Prefer sa folosesc pentru gatit ingrendiente naturale, personal sunt un veritabil "fan branza", am testat multe retete care se bazeaza pe acest ingrendient. Branza este satioasa, reuseste sa te sature si sa iti incante papilele gustative.
Nu mananc multa carne, sunt putin mai plinuta pentru ca imi plac foarte mult dulciurile si am dezvoltat o intreaga "pasiune" pentru lactate si branzeturi.
Unul din deserturile mele preferate este "Miez de lapte" de la Delaco, o branzica fina cu o forma copilaroasa peste care "torn" 2-3 linguri de miere, mieji de nuca si stafide. Pentru mine acest desert merge foarte bine cu o cana uriasa de ciocolata calda, am senzatia ca aceasta bautura ii accentueaza gustul original.
Am incercat sa "gatesc" (pun ghilimele pentru ca ce mi-a iesit este putin spun un dezastru) paine la cuptor cu cascaval. Ma asteptam ca reteta sa arate ca in imaginea de mai jos, dar am facut "mici" modificari. Pai de ce sa ma chinui eu cu acel cupotor de la aragaz cand am cuptor cu microunde? De ce sa folosesc eu doua felii de paine cand pot pune si una? Nu stiu ce ma apucase cu economia de materii prime..
In imaginea de pe blogul culinar, painea are o crusta delicoasa si cascavalul pare moale, parca simt cum se topeste in gura.
Ce mi-a iesit mie:
Macar stiu (a se citi SPER) ca nu o sa mor de foame la facultate. Hai ca nu e asa de rau... arata comestibila nu? :))
Macar omleta cu cascaval imi iese divina (nu, nu doar eu spun asta!). Las mai jos cateva imagini ca sa va convingeti ca am dreptate.
Pentru mine gatitul este la limita dintre pasiune si provocare... o necesitate dar si ceva care ma relaxeaza. Nu ma pricep foarte bine, dar nici dezastroasa nu sunt (sper). In orice caz mai am timp sa invat... am doar 18 ani :).
Articol scris pentru SuperBlog 2013-proba19
Ai descris foarte frumos imaginea fetitei fascinata de mama in bucatarie. Mult succes!
RăspundețiȘtergereMultumesc :D!
Ștergere