Gustul copilariei

    Imi amintesc si acum aroma bunatatilor facute de bunica. Nu trebuia sa fie o ocazie speciala, ea mereu ne gatea ceva delicios cand veneam in vizita. Se trezea saraca cu noaptea in cap numai ca sa ne prepare noua - nepotilor ei preferati - cozonaci apetisanti, tarta dulce, pui umplut sau crema de zahar ars, orice ne doream si ne poftea inima.
    Cred ca cel mai mult imi placea cozonacul in forma de trandafir pe care il facea bunica pentru mine si fratele meu de Paste. Nu stiu cum ii iesea atat de bun, dulceag si pufos. Era singurul cozonac pe care il mancam pe nerasuflate, fara sa aleg din el doar stafidele si bucatile de nuca, savuram fiecare bucatica si simteam parca ca aluatul dulce mi se topeste in gura. Toata casa mirosea a cozonac si noi nici nu asteptam sa se raceasca, il mancam asa si parca nici nu simteam ca frige, conta doar gustul desavarsit. Ce amintiri dulci..
    Stiu ca am incercat sa fac si eu cozonaci ca bunica. Am luat reteta de la ea si m-am pus pe treaba. Dar cine sa se trezeasca cu noaptea in cap sa faca cozonaci?! Mereu imi ieseau ori prea voluminosi si lipsiti de savoare, ori mici de zici ca nu pusesem deloc drojdie, ori arsi (pentru ca uitam sa ii scot din cuptor, ma luam cu alte treburi). Nu mai spun ca aproape nici una din retetele ei nu imi ieseau bine. Eu nu sunt genul care sa poata sta langa cuptor rabdatoare, urmarind atent cum mancarea se rumeneste si aromele inunda intreaga incapere.

    Solutia cea mai buna s-a dovedit a fi achizitionarea unui cuptor "inteligent", de mult urmaream rubrica de Cuptoare Incorporabile de pe siteurile online, am avut noroc si am gasit cateva oferte foarte bune si am ales din cateva Incorporabile unul care cred ca mi se potriveste.
    Am incercat reteta de cozonac a bunicii, am setat cuptorul sa se opreasca in cateva ore si am fost surprinsa cand am constatat ca reteta chiar mi-a iesit. Cozonacul era pufos, aromat si avea gustul identic cu al celui din copilaria mea.
    Acum strang bani sa ii cumpar un cuptor asemanator si bunicii, ca rasplata pentru grija ei fata de noi si iubirea neconditionata pe care ne-a acordat-o. Vreau sa ii demonstrez ca retetele pe care ea le-a invatat cand era copil sunt compatibile cu tehnologia din zilele noastre.
    Urmeaza sa fac crema de zahar ars.. urati-mi succes!

    Articol scris pentru SuperBlog 2013-proba 16