Cea mai amuzanta experienta din liceu

    Sunt clasa a 12-a si simt cum ma cuprinde inca de acum nostalgia ultimului an petrecut in clasa noastra alaturi de a doua mea familie - colegii si profesorii. Ma gandesc cu groaza ca timpul se scurge mult prea repede si nu ne vom mai revedea niciodata toti in aceleasi conditii. Este anul decisiv, anul in care ne hotaram viitorul si facem tot posibilul ca ele sa devina realitate.
     Nu vreau sa va plictisesc cu starea mea melancolica si o sa trec la ceea ce va intereseaza: povestea. Stiu ca vreti sa radeti... cu mine sau de mine. Asta chiar nu conteaza acum, important e ca sunt sigura ca o sa va desenez un zambet pe chip.

    Eram in clasa a 11-a si urma sa avem lucrare la engleza. Ma panicasem foarte tare. Engleza pentru mine a fost mereu proba de foc, limba pe care nu o inteleg orice as face (ati ghicit, nu am bazele, poate nu m-am straduit nici suficient..). Ne-am strans patru colegi si am hotarat sa plecam de la lucrare, ca poate data viitoare suntem mai pregatiti (de parca ar fi crezut unul din noi asta). Ne-am luat toti ghiozdanele si cand s-a sunat si profesorul de fizica a iesit din clasa, ne-am furisat afara si am mers in spatele Oficiului Postal (este destul de aproape de liceu si sunt acolo niste scari destul de comode in comparatie cu o plimbare pe care nici unul din noi nu si-o dorea).
     Stam noi ce stam de vorba, radem, glumim, ne tachinam, ne aprindem tigarile ca orice adolescenti care se vor a fi liberi si independenti, tragem un fum, doua, trei... Deodata unul din baieti se face alb la fata. Il trag de maneca si il intreb ce s-a intamplat.
    - Di..di..diriga! sopteste.
    Ne schimbam toti expresia si fugim care pe unde apuca. Tigarile zboara peste tot parca, consecinta a gestului nostru reflex de a le arunca. Ma uit cu coada ochiului si o vad pe diriga cu un colet in brate. Ma panichez.
    Colega mea are noroc si in fuga intra intr-un magazin, ascunzandu-se dupa tejghea. Vanzatoarea rade si dupa ce asculta rezumatul intamplarii bizare o lasa sa stea acolo, asigurand-o ca o va acoperi in caz de nevoie. 
    Unul din baieti fuge spre strada si ocoleste aproape la limita un autobuz. Cred ca vrea sa ajunga in parc, nu am timp sa ma gandesc la asta.
    Eu si celalalt coleg suntem putin mai... ghinionisti.
    Panicata, incep sa ocolesc in fuga posta fara sa imi dau seama ca aceasta actiune nu are nici un fel de sens. Nu apuc sa dau nici macar o tura ca ma trezesc... chiar in fata dirigii. Simt cum ma inrosesc la fata. O vad cum da din gura, suparata sau amuzanta, nu imi pot da seama, nici macar nu aud ce spune, imi aud doar bataile inimii si simt ca trebuie sa fug, nu mai gandesc, frica imi paralizeaza intreaga fiinta.. si plec, alergand mai repede decat stiam ca pot. O las acolo mirata si cu privirea pierduta, nu ii zic nimic, fug de parca de asta depinde intreaga mea viata.
    Cand am deja un avans considerabil si sunt convinsa ca diriga nu m-a urmarit (cat de paranoica eram!) imi dau seama ce tampenie am facut si cat de stupid am reactionat. Realizez ca daca ma opream si ii explicam de ce am plecat de la engleza ma intelegea, dar am ales sa fug de ea cum nu am mai fugit de nimeni in viata asta. 
   Acum alearga, Sorina, dupa diriga, sa ii dai explicatii..
   O vad in parcare, langa o masina, cu colegul meu si... doi jandarmi. Ma apuca din nou panica si plec in viteza. 
    Ceva mai tarziu vine si colegul care era langa masina. Ne-a povestit ca se ascundea dupa o roata si intamplator a trecut pe acolo politia si a crezut ca... vrea sa fure masina. Au zis asta chiar cand diriga trecea pe langa el. 
    Pot spune ca consecintele acestui chiul ghinionist au fost absentele nemotivate si hohotele de ras ale colegilor cand au auzit intamplarea povestita chiar de diriginta. Doamna a spus ca la inceput nu ne vazuse, dar zgomotul facut de noi i-a atras atentia.
    
    Intamplarea de mai sus e 100% reala si nu o voi uita toata viata mea. Atunci m-am simtit foarte penibil, dar acum ma amuza teribil.

   Articol scris pentru SuperBlog 2013,proba 14 sponsorizata de reeija.ro