marți, 29 octombrie 2013

Ce imi doresc de ziua mea


   Melodia asta. O sticla de vodka. Suc de mere. Un pachet de tigari mentolate.
   Boxele date la maxim si peretii vibrand in ritmul melodiei. Vecinii mai calmi si indiferenti ca niciodata.
   Sa dansez singura.
   Sa nu imi mai pese de nimeni si de nimic. 
   Libertate.
   O zi in care sa ma lase toti in pace.
   O zi pe care sa o traiesc ca si cum ar fi ultima din viata asta. 
     
   Si poate.. un kg de inspiratie! Desi melodia asta ma cam inspira..
 
   Si mai am o dorinta dar pe aia nu pot sa o spun, nunu, uite la ce e bun sa ai doua bloguri, cate unul pentru fiecare parte din tine :)).
   Nu stiu ce naiba am azi, sunt fericita inconstienta, atat de fericita inconstienta, imi venea sa imbratisez pe toata lumea dar nu aveam pe cine. E una din zilele alea in care gandesc ca un om normal. Nu stiu daca merit starea asta, nu stiu daca sunt mai buna sau mai rea ca ieri.. dar nici nu imi mai pasa. Starea asta e ca un pahar de suc pe care in sfarsit il savurez si nu ma mai holbez la el ca o nebuna intrebandu-ma obsesiv daca il merit..
   Ador starea asta. Si ador ca pot sa scriu cand sunt asa.
   In mod straniu, bucuria si literatura (scrisul) sunt compatibile.

    Anemona.

Eleganta si rafinament: familia Luxury


     Ieri am fost invitata sa iau pranzul impreuna cu familia Luxury. Ii cunoscusem pe toti la expozitia de pictura a unui prieten comun. In timp ce doamna impreuna cu sotul ei admirau uimiti o pictura minunata care infatisa portretul unui tanar cavaler, frumoasa lor fetita a intrat in vorba cu mine in timp ce isi tinea strans de mana mama. M-a uimit tonul inocent al vocii ei si puritatea gandurilor. Cred ca copila m-a placut pentru ca o tratam ca pe un om mare si nu o luam in ras asa cum probabil procedau ceilalti adulti.
     Am intrat dupa in vorba cu parintii ei. Mi-am dat seama dupa tonul vocii lor, aspectul sofisticat si intrebarile pe care mi le puneau ca sunt niste oameni rafinati, inteligenti. Femeia avea parul de un blond palid, buzele rosii asemanatoare culorii delicioase a vinului si ochii mari si azurii. Era imbracata cu mult gust intr-o rochie crem, simpla. Ce mi-a atras atentia la ea a fost colierul pe care il purta: un lant fin din argint pe care era atarnata o piatra pretioasa de culoarea ierbii proaspat cosite. Parfumul ei dulceag completa perfect delicata aparitie.
     Barbatul era imbracat intr-o camasa in carouri alb cu negru, blugi lejeri si tenisi. La mana purta un ceas cu o curea din piele bej. Stilul lui imi parea prietenesc, simplu.
     M-am despartit cu greu de familia Luxury dupa ce copila fermecatoare m-a pus sa ii promit ca o voi vizita cat mai curand. Am facut schimb de numere de telefon cu parintii ei si nu mica mi-a fost mirarea cand femeia blonda m-a sunat. M-a invitat la masa de pranz a doua zi spunandu-mi ca micuta fetita ma asteapta. Am cumparat un buchet de flori, o sticla de vin bun si un ursulet de plus pentru copila si a doua zi am onorat placuta invitatie.
     Trebuie sa recunosc ca inca de cand am intrat in casa familiei Luxury mi-a fost imposibil sa nu remarc mobila de bun gust in nuante pastelate, faptul ca erau flori petrutindeni si parfumul lor plutea peste tot in incapere sau ca intreaga camera era foarte luminoasa. Langa fotoliile roz pal era o masuta de cristal pe care "trona" un glob pamantesc, auriu. Acest detaliu m-a uimit, nu intelegeam ce cauta acel obiect intr-o camera atat de simplu mobilata. Domnul Luxury mi-a inteles indignarea si a zambind, spunandu-mi ca "globul pamantesc" nu era nimic mai mult decat un recipient cu gheata care reusea sa pastreze mereu bauturile reci. Pusese special acolo o sticla din cea mai scumpa sampanie. Am zambit incrucata. Nu mi-as fi imaginat niciodata asa ceva deoarece vazusem ca harta era schitata cu toate detaliile.
     Fetita a iesit din camera ei si mi-a sarit in brate de parca ne-am fi cunoscut de o viata. Chiar daca nu o stiam de mult timp am simtit ca m-am atasat de ea, de sufletul ei pur si sincer. Tinea in mana o caseta muzicala superba, aurie pe al carei capac era scluptata parca o lebada magica, cu aripile pline de cristale. O minunata simfonie s-a revarsat in toata camera. Am simtit cum - inexplicabil - sufletul mi se umple de bucurie.
     Masa de pranz acasa la familia Luxury a fost o experienta inedita pe care sper sa o pot repeta cat de curand. Am aflat ca ei au chiar si o afacere online, vanzand produse pe care le lucreaza intr-un atelier special. Ma bucur ca nu tin asemenea comori doar pentru ei si ca cei care isi doresc isi pot permite acum aceste obiecte minunate si multe altele.

      Articol scris pentru SuperBlog 2013-proba 12

luni, 28 octombrie 2013

Stare patologica

 
   Apusul imi imbraca peretii camerei in nuante arzatoare de foc. Nu cred ca am mai vazut niciodata un apus atat de frumos la fereastra camerei mele.
   Simt ca daca as avea suflet, vibratiile moarte si colorate mi l-ar ucide. Ca printr-o minune scap. Nu imi explic..
   Probabil scrumul nu poate arde de mai multe ori. Inca am in minte cuvintele cu care m-ai ucis..
   Stii... daca te-ai schimba..ai fi una din cele mai frumoase femei din lume.
   Taci. Daca m-as schimba as fi alta. Nu vreau sa fiu alta. Nu acum. Stiu ca ma dispetuiesti. Nu vreau sa imi adori o masca.
   Problema ta a fost ca ma cunosti cel mai bine. Ai stiut cand sa fugi, cand sa te ascunzi, cand sa pleci.. dar nu ai stiut niciodata sa iti iei adio.
   Simt nevoia sa ma descarc dar nu reusesc sa mai plang. Tremur..
   Apun in mine amintirile fara nici o urma de logica.
   Oare asta e literatura? Eu doar din tristete pot face literatura?

   Anemona.
 

sâmbătă, 26 octombrie 2013

Si au spus "scrie ceva pozitiv"..


   E o lume plina de oameni ignoranti fericiti si nu stiu cum se face ca doar eu sunt aia depima(nt)a care isi pune tot felul de probleme inutile.
   Bineee... sunt fericita. Hai sa fiu azi fericita. Nu e ca si cum as avea nevoie de un motiv, nu?! Am schimbat tigarile si am meditat putin cu gandul la viata mea departe de a fi perfecta  si am ajuns la concluzia ca sunt fericita. Am aproape tot ce mi-as putea dori (sau ce ar dori un om normal).
   Sunt fericita. Nu imi mai pasa de oamenii care nu dau doi bani pe vorbele sau sentimentele mele. Gandurile mele au in sfarsit ecou. Ma simt apreciata si am putini prieteni care imi cunosc toate gandurile.
   De ce naiba e atat de greu sa scrii despre fericire la persoana I?
   Sunt fericita, dar din fericire nimeni nu a facut NICIODATA literatura. Oamenii fericiti nu au timp de scris, ei traiesc, se bucura de fiecare moment..
   Eu sunt fericita si asta nu este un text bun. Sunt doar niste idei puerile tastate lent, dupa ce mi-am modelat gandurile atat de mult incat nu ma mai recunosc.

   Si totusi.. sunt destul de fericita sa imi scrii ceva? Probabil ca nu.

    A.

Jocurile sunt pentru toata lumea


   Soarele isi revarsa razele fierbinti peste tot, incalzind orice colt al plajei. Am ochii inchisi si aud zgomotul magic al valurilor care se sparg, imbratisand tarmul. Imi imaginez culoarea albastru-verzuie a marii si simt cum intreaga mea fiinta vibreaza de incantare. Ma intind lenesa pe sejlong si oftez. Vara este un anotimp minunat, relaxant.
    Am venit cu verisorii mei la mare si cand imi dau jos ochelarii ii vad jucandu-se cu nisipul, amestecandu-l cu apa pana cand ajung la consistenta dorita si modeland apoi forme, castele, oameni, vise.. e doar un joc. Zambesc. Fara sa isi dea seama, ei incearca sa faca din nisip o lume idela in viziunea lor, nu au cum sa stie ca in cateva ore vantul si valurile le vor darama castelul si din el va mai ramane doar o gramada neuniforma de nisip; e ca in viata: din cauza greutatilor si obstacolelor nu reusim niciodata sa avem o viata ideala, nimic nu iese niciodata asa cum ne asteptam. Noi - adultii - ne consolam cu acest gand si ne uitam la filme, seriale sau citim carti care ne ajuta sa ne construim o lume imaginara ideala. Cand realitatea dezamageste, imaginatia te poate ajuta foarte mult.
     Unul din serialele mele preferate este "Game of Thrones", inspirat de volumele "Jocurile foamei". In aceasta serie, oamenii se lupta pentru putere, se indragostesc, sufera. Magia se impleteste in mod uluitor cu realitatea, reusind sa creeze in jurul jocului numit "uzurneala tronului" o lume mistica, ideala.
    Copii se joaca baba oarba, isi ascund chipul in spatele unei masti si incearca sa ii gaseasca si recunoasca pe ceilalti folosindu-se de celelalte simturi: auditiv, olfactiv, tactil. Adultii "se joaca" mereu ascunzandu-si adevarata fire in spatele unei masti atent construite, constienti fiind de faptul ca oamenii buni si sinceri au mult de pierdut pentru ca nu sunt apreciati asa cum ar trebui. Mastile ne ajuta sa ne deghizam in fata celorlati, sa ne ascundem intentiile sau sentimentele. Nu am intalnit pana acum oameni care sa nu isi camufleze sufletele din cauza dezamagirilor sau a fricii paralizante. "Mima" m-a ajutat sa imi desavarsesc masca de care eram convinsa ca aveam atat de multa nevoie.
    O amintire draguta este cand ma jucam "Flori fete sau baieti" cu nepotii vecinilor de la tara. Ne adunam toti pe ulita si jucam acest joc pana cand bunicii ne chemau in case, pentru ca era tarziu iar noi nu ne plictiseam niciodata de acest joc. Imi parea rau sa ma despart de prietenii de joaca dar ma consola gandul ca a doua zi urma sa reluam totul. Acest joc m-a invatat in mare regulile relatiilor, aici a fost prima data cand m-am gandit la baieti in alt fel decat la niste buni tovarasi de joaca, uneori nesuferiti si foarte imaturi. Incepusem sa reaizez ca oamenii sunt incompleti si au nevoie de o jumatate care sa ii reintregeasca...
   In adolescenta am aplicat "regulile" pe care le dedusesem in jocuri. Consider ca jocurile sunt menite a ne invata sa ne comportam in viata si sa facem fata oricaror situatii. Chiar si oamenii mari se joaca (cu sentimente, cu alte suflete, unii chiar mimeaza dragostea etc.).
   Consider ca exista jocuri pentru orice varsta. Ele ne ajuta sa ne insusim anumite trasaturi care ne fac viata mai frumoasa, condimentand-o cu distractie si invataturi importante.

     Articol scris pentru SuperBlog 2013-proba 11

vineri, 25 octombrie 2013

Jocurile online - intre pasiune si metoda de socializare


      In zilele noastre, jocurile online sunt considerate de catre tot mai multe persoane drept cea mai buna metoda de a petrece timpul liber. Oamenii intra tot mai des pe forumuri de gaming, socializeaza impartasind impresii cu alti jucatori, organizeaza adevarate campionate online si isi fac noi prieteni virtuali. Consider ca oricine poate gasi un joc care sa-i capteze atentia, indiferent de varsta sau personalitate, intrucat persoanei respective i se ofera o gama larga de jocuri din care sa aleaga: incepand cu jocuri de familie sau simulatoare (de exemplu Seria Sims), pana la jocuri intense cu multa violenta ( exemple: Dead Space, F.E.A.R.,), jocuri de echipa (League of Legends, Dota), jocuri cretive, jocuri in care iti poti crea propria lume (Minecraft), jocuri de strategie (Age of Empires), etc.
     Viitorul jocurilor online este unul promitator, daca privim sub aspectul numarului de jucatori pe care unele dintre acestea il au si banii investiti de cei pasionati in diferite jocuri. League of Legends este un exemplu foarte bun, intrucat acesta are la momentul actual un numar de aproximativ 5 milioane de jucatori online/zi, reusind chiar sa surclaseze World of Warcraft care a detinut acest titlu din momentul aparitiei primei parti in 2004 si pana pe la jumatatea anului 2012. Un alt exemplu a succesului capatat de jocurile online este cel al Starcraftului care in Coreea de Sud este considerat e-sport-ul (sportul electronic) national, existand 3 posturi de televiziune diferite care difuzeaza meciurile, iar jucatorii profesionisti sunt adevarate celebritati, avand fancluburi care numara aproximativ jumatate de milion de membrii.
     In ceea ce priveste componentele calculatorului, in special placa de baza necesara rularii marii majoritati de jocuri care apar (fiecare avand o grafica destul de avansata si complexa), as recomanda placile video nVidia (cum este un GTX 660), deoarece nVidia are cateva caracteristici demne de mentionat cum este de exemplu Nvidia physx (care ofera o experienta mai realista a perceperii cadrelor jocului) si nVidia 3D Vision. Singurul dezavantaj al placilor de la nVidia, este pretul care este perceput ca fiind mare comparativ cu multe dintre placile celor de la ATI, dar investitia este una de viitor in cazul in care jocurile video sunt o mare pasiune si vrei sa poti juca orice joc apare cu toate detaliile la maxim fara sa ai vreun moment in care jocul sa-ti mearga sub 10fps. Consider ca o placa nVidia cumparata dintr-un magazin online este o alegere perfecta daca jocurile online reprezinta pentru tine o pasiune si doresti sa beneficiezi de toate avantajele uneia dintre cele mai bune placi video.
    Recunosc ca jocurile online mi-au captat atentia inca de mica. Visul meu este sa fac parte din echipa nationala de la League of Legends, sa fiu unul din cei mai buni jucatori din tara. Joc acest joc de aproximativ un an si datorita lui am legat foarte multe prietenii cu oameni din toata tara.
    Consider ca jocurile online sunt un mod placut de a-ti petrece timpul liber, o ocazie pentru a cunoaste persoane noi si o sansa sa traiesti de fiecare data alte povesti, reusind sa te transpui pentru cateva ore in pielea caracterelor.

     Articol scris pentru Super Blog 2013-proba 10

luni, 21 octombrie 2013

Pentru anonimul meu

  
   Anonimule.. mai am vreo sansa sa dau cumva de tine? Am o gramada de dileme si nici o persoana care sa ma poata ajuta.
   Oare.. imi mai viziteaza blogul? De ce ma comport ca o persoana care isi pierde mintile?
   Am senzatia ca vorbesc singura. Nimeni nu ma asculta cu adevarat..si toti inteleg doar ce vor sa auda.

   A.

Am gasit ceea ce mi-a lipsit atat de mult..


    Simt ca am gasit acel lucru dupa care sufletul meu tanjea. Aveam nevoie de un nou blog, un loc in care sa pot fi sincera cu mine. Si.. l-am creeat.
    Ma simt ca un copil care a primit cel mai de pret cadou din lume: adevarul, ocazia de a fi sincer fata de propria persoana.
    Nu cred ca ma intelegeti. In gandurile mele sunt.. singura. Mereu am fost singura, inconjurata de persoane care se prefac ca inteleg contururile ideilor pe care aleg rareori sa le impartasesc. Lor le plac lucrurile simple, pe mine cele complexe ma fascineaza si consuma in acelasi timp. Pot doua extreme intelege la fel aceleasi idei?
   
    P.S: Simt nevoia sa vorbesc cu o persoana careia nu ii stiu nici macar numele. Anonimule..esti pe aici?

     Anemona.

duminică, 20 octombrie 2013

Viata de licean


     Alarma suna cu acelasi sunet isteric ca in fiecare dimineata. Apas mecanic pe butonul de amanare si ma ghemuiesc iar, incercand sa dorm. Peste doua minute sunetul enervant imi tulbura din nou somnul.
     Deschid ochii si ii simt incapabili sa distinga ceva in intunericul ce este prezent pretutindeni. Imi amintesc de ce mi-am pus ceasul la ora 5. Afurisit test la biologie! Clasa a 12-a este o adevarata pacoste!
    Imi inlatur gandurile negativiste si ma duc in bucatarie sa imi fac o cafea. Imi doresc ca aburii aromati sa imi inlature starea de somnolenta. Am senzatia ca as adormi cu ochii deschisi daca nu ar fi gandul ca o nota mica m-ar face sa par inferioara in fata colegilor. Recunosc, sunt absurda.
    Umplu ibricul cu apa si il pun pe foc la flacara cea mai puternica pentru ca vreau sa beau cafea azi, nu maine. Ma enerveaza asteptarea, dar din fericire apa da in clocot destul de repede. Pun doua lingurite de pudra aromata si inchid aragazul. Imi torn in cana mea uriasa putin lapte si umplu restul canii cu cafea, dupa care o beau aproape pe nerasuflate. Simt cum gatul aproape imi arde, dar aroma puternica ma trezeste cu adevarat. Imi scot caietele din ghiozdan si ma apuc sa invat.
    Cand au trecut doua ore? Mama ma saluta acum somnoroasa si ma roaga sa ma duc sa ma imbrac in uniforma. Ii indeplinesc rugamintea mai mult de obligatie.
    Imi bag caietele in ghiozdan si imi pun paltonul roz si esarfa de culoarea untului topit. Ma incalt cu tenisii atat de comozi si sunt cu adevarat gata de scoala. Ies din bloc aproape alergand. Imi este frica sa nu pierd autobuzul. Eram pe aproape.
   Soferul opreste si zambeste degajat. Ma cunoaste, sunt eu - tipa care intarzie de fiecare data. Ii zambesc, multumindu-i din priviri.
   Cobor o statie mai devreme pentru ca trebuie sa imi cumpar ustensilele necesare unei eleve constiincioase. In ochii profesorilor, mai bine nu ai mai veni la ore decat sa nu ai tot ce iti trebuie. Stiu ca la lucrare profa s-ar enerva cumplit daca as indrazni sa ii tulbur linistea cerand un amarat de... pix. Cumpar de la papetrie un pix cu gel albastru, o rigla (pe care o cumpar saptamanal si o pierd de fiecare data, ati mai vazut o persoana mai ametita ca mine?!) si niste hartie pentru copiator necesara pentru xeroxul pe care il avem in clasa. Mi le indes in ghiozdan si simt ca sunt gata sa incep o noua zi din ultimul meu an in care sunt eleva.
   
      Recunosc ca sunt dependenta de caiete, pixuri (cu gel, cu stampila, colorate, cu sclipici, cu si mai mult sclipici etc.), de coli de scris, rigle, stampile simpatice sau truse geometrice. Scoala ne face dependenti de astfel de ustensile. Nu am scris despre o zi petrecuta la birou pentru ca m-a apucat nostalgia pe care o simt deseori in ultimul an de liceu..

     Articol scris pentru SuperBlog 2013-proba 9
   

sâmbătă, 19 octombrie 2013

Scrisoare pentru barbatul ideal





           Dragul meu,
  
      
    Ei spun ca tu - idealul meu - nu existi. Oamenii imi spun ca nu am nevoie de o jumatate, se jura ca nu as avea nevoie de tine pentru ca sunt completa in simplitatea mea. Dar cand am avut eu nevoie de parerile lor? Cum ma pot contrazice cand stralucirea privirii tale imi lumineaza orice vis? Cine altcineva poate sti adevarul in afara umilei mele fiinte, fata pe care de fiecare data cand ochii tai patrunzatori o cerceteaza atent simte scantei electrice parca in oricare colt al sufletului?..
   Eu stiu ca existi. Sunt sigura. Nu este vina mea ca te caut cu disperare in orice barbat din viata mea. Tu esti fiinta care ar trebui sa ma completeze la fel cum noaptea completea ziua pentru a ne darui noua - muritorilor - o sansa de a ne trai firesc vietile atat de diferite. Sufletul imi este ca un puzzle, toate piesele sunt complete, le am pe toate ascunse in mine.. dar nimeni nu are rabdarea necesara sa le caute, ca sa nu mai aduc in discutie asamblarea lor. Ma simt trista si am impresia ca nici tu - idealul meu - nu te arati deloc interesat de tainele propriei mele fiinte.
    Am avut norocul sa te reintalnesc, sa imi vad visele si sperantele intrupate intr-un baiat fermecator si enigmatic. Da.. te-am regasit acum mult timp, te-am regasit intr-o persoana pe care simteam ca o cunosc de o viata. Cand ii priveam ochii simteam ca toate alegerile pe care le-am facut de cand m-am nascut si pana cand sa il intalnesc capata sens. Era destinul meu.
    Baiatul era de o tristete misterioasa ce inspira iubire. Recunosc ca sentimentele mele s-au nascut din dorinta de cunoastere, poate chiar mila, dar te asigur ca tot ce am simtit a fost de o sinceritate care mi-a intunecat orice urma a logicii propriilor idei, a fost singurul moment din viata mea cand focul ratiunii s-a stins in fata unei inimi care incerca sa iti inspire iubire. Pentru prima data in viata mea iubeam cu adevarat. Nu stiu nici pana in ziua de astazi daca sentimentele mi-au fost impartasite, asta este singurul meu regret. Daca ar fi putut sa imi marturiseasca macar conturul unei idei..
    El era mult prea paranoic ca sa se increada in mine. Mi-a spus ca orice as face sau as spune, nu ma va putea niciodata iubi. Se temea de iubire cum se tem oamenii de bolile grave, si orice as fi simtit a incercat sa ma indeparteze. Nu isi riscase niciodata inima, si eu nu eram o exceptie. Nu dorea sa imi ofere nimic, incercand disperat sa ma sperie ca nu cumva sa fie nevoit sa se descopere in fata mea. Baiatul perfect pentru mine era cea mai lasa persoana pe care am cunoscut-o vreodata.
     Tu - idealul meu - de ce te-ai intrupat in el? De ce i-ai daruit pe langa toate calitatile pe care le doream sa le posede a mea jumatate (suflet bun, creativitate, inteligenta, umor) si aceasta lasitate care i-a paralizat toate simturile? De ce l-ai facut incapabil sa ma iubeasca?
     Acum nu mai conteaza raspunsul. Nu trebuie sa imi dai tu explicatii pentru alegerile lui. Este doar vina mea ca te-am regasit intr-un chip atat de nepotrivit..
     Eroul meu, vreau sa ne intalnim. Vreau sa ma lasi sa ma indragostesc de adevaratul tu - iubitul ideal - si nu de o iluzie incapabila sa ma inteleaga. Tu esti printul la care visam cand citeam povestile minunate cu printi si printese atunci cand eram doar o copila naiva.. Tu esti cel care detine super-puterea de a ma face fericita. In imaginatie ti-am construit chipul ideal si buzele care s-ar mula perfect pe ale mele. Ai cel mai placut parfum capabil sa seduca chiar si cele mai dificile femei, parfumul Super Playboy care combina dulceata florii de begmota cu aroma tare a boabelor de piper si deliciosul mar. Esti perfect... pentru mine.
    Lasa-ma sa te cunosc cu adevarat la o intalnire romantica in localul meu preferat si scuza-mi scrisul stangaci si emotiile. Te rog.. raspunde-mi la scrisoare si accepta macar sa imi dai o sansa. Nu ma mai lasa sa ma indragostesc de toate iluziile efemere ce imi amintesc de tine!
    Sper ca ideea de a te implora sa imi acorzi o sansa printr-o scrisoare sa nu te sperie. Este singurul mod in care ma pot exprima clar, pentru ca in fata minunatului tau chip cuvintele mi-ar pali. Te iubesc.. adevarul este ca mereu am fost indragostita de tine.. 
     Tremur de nerabdare, asteptandu-te sa ma reintregesti.
    

                                                                             A ta pentru todeauna,
                                                                              fata din ale carei vise ai fost creat.


    Articol scris pentru cea mai frumoasa proba din Super Blog 2013- proba 8

vineri, 18 octombrie 2013

Vreau o geanta fermecata


   
   Sunt fata. Sunt fata si sunt obsedata de genti..
   Am o gramada de gentute sport, elegante, multicolore sau chiar monocromatice, din piele sau materiale textile, lucioase sau mate, gentute de firma sau imitatii, de calitate sau nu prea etc. Am o gramada de genti si parca nici una dintre ele nu se potriveste 100% cu vreo tinuta anume. Asta este un paradox al femeilor: mereu se plang ca nu au cu ce sa se imbrace si cum sa se asorteze, chiar daca nu mai exista loc pentru haine in sifonier.
   Nu ma intelegeti gresit. Imi plac la nebunie gentile mele. Tot ce fac este sa caut o scuza pentru a putea sa imi cumpar altele, sa am o colectie cat mai variata. Nu asta facem noi, femeile?
   Si totusi, orice as face nu reusesc niciodata sa gasesc geanta la care am visat mereu. Am gasit una asemanatoare in magazinul online Reeija, dar nu este magica. Calitatea corespunde insa si celor mai exigente conditii.
   Inca te mai intrebi de ce as vrea o geanta magica si nu ma multumesc cu una obisnuita si de calitate?
   Pur si simplu imi doresc o geanta care sa isi schimbe culoarea in functie de starea mea de spirit. Cand sunt suparata sa devina neagra ca cele mai intunecate umbre, cand sunt fericita sa fie pictata in cea mai optimista nuanta de roz, cand am nevoie sa fiu singura sa fie gri si sa nu iasa deloc in evidenta si asa mai departe. O voi putea asorta la orice si oamenii vor sti sa se comporte cu mine in functie de starea mea de spirit. In geanta mea neobisnuita nu voi pastra tot felul de nimicuri si chestii importante sau mai putin cum face orice orice femeie, in geanta mea voi pastra amintiri: frumoase sau mai putin frumoase, voi pastra acolo toate amintirile care m-au facut sa devin tot ceea ce sunt astazi. De fiecare data cand voi dori sa le retraiesc, voi reusi sa resimt aceleasi senzatii doar mangaind materialul fermecat al gentii.
    Ati ghicit.. vreau o geanta magica, o geanta cameleon. Poate este o idee nebuna, dar sunt o visatoare si cred ca imposibilul poate deveni posibil atat cat iti pastrezi speranta.
    Nu ma judecati.. sunt doar un om cu prea multa imaginatie.

    Articol scris pentru SuperBlog 2013-proba 7

miercuri, 16 octombrie 2013

Weekend perfect la munte


    Lumina diluata mangaie peretii camerei in reflexii palide. Am avut grija sa trag draperiile catifelate de culoarea untului topit, iar acum pur si simplu ma bucur de senzatia de a nu avea nimic de facut. Tu inca dormi. O alcatuire neuniforma de lumini si umbre ne inconjoara.
    Iti simt ritmul respiratiei si ma infior. Nu imi vine sa cred ca esti langa mine. Credeam ca ideea mea de a "evada" pentru un Weekend la Straja ti se va parea complet nebuneasca, dar spre surprinderea mea ai acceptat. Mi-ai spus ca te-ai gandit si tu la asta acum cateva zile, dar nu reusisei sa aduci subiectul in discutie. Nu e cam ciudat ca gandim amandoi la fel?
    Imi sting din gand sclipirea acestei idei si ma dau jos din pat, cu grija sa nu te trezesc. Ma opresc si te privesc cateva secunde : esti atat de dragut cand dormi! Ai parul ciufulit, trupul relaxat si zambesti .. oare ce visezi? Nu cred ca ar fi bine sa te trezesc acum.
    Hotarata, ma indrept spre usa din sticla si ies pe balcon. Aerul curat imi inunda parca intreaga fiinta. Pe munti, verdele brazilor se contopeste placut cu stralucirea culorilor in care toamna a pictat frunzele moarte. Muntii intalnesc in unele locuri norii. Pamantul pare sa devina una cu cerul. Ma simt mai aproape de Dumnezeu. Cabanele se pierd la poalele muntilor, nereusind sa diminueze naturaletea peisajului. Straja este o zona minunata.
    Ma gandesc la ce o sa facem astazi si simt cum imi tresare sufletul de bucurie. Voi cobora sa iti pregatesc micul dejun in bucataria pensiunii. Sunt sigura ca gasesc acolo toate ustensilele necesare pentru a prepara ceva delicios cu alimentele aduse de acasa.
    Te voi trezi cu un sarut, intrebandu-te daca el poate fi mai dulce ca visul tau. Iti voi servi micul dejun si dupa ne vom plimba prin statiune. Vom sta imbratisati pe o banca, langa lac, vrajiti de peisajul feeric. Ne vom plimba prin parcuri si vom cumpara o gramada de suveniruri pentru cei dragi. Vom face multe poze, incercand sa pastram vii amintirile cat mai mult timp. Vom lua pranzul si cina la restaurantul vilei Alpin (Straja) si vom adormi imbratisati, dupa ce vom vorbi aproape toata noaptea despre nimicuri. Ne vom trai povestea de un weekend la intensitate maxima..

      Articol scris pentru SuperBlog 2013-proba 6

duminică, 13 octombrie 2013

La ce te gandesti cand spui "miez de lapte"?


    Cand spui "miez de lapte" gandeste-te la culoarea alba a norilor. Gandeste-te la prospetimea si gustul desavarsit dulceag-acrisor al lactatelor proaspete. Gandeste-te la firva spuma a marii, la inocenta zapezii si chipul radiind de fericire a unei mirese imbracata intr-o rochie alba, imaculata, rochia la care a visat inca din copilarie.
    Gandeste-te ca esti fan al diminetilor petrecute in familie. Adori sa imparti o gustare savuroasa si sanatoasa cu toti cei dragi. Iti place sa ii vezi zambind, degustand fiecare bucatica din micul dejun atat de delicios.
     De fiecare data cand mananci miezul de lapte, gandeste-te la denumirea jucausa si la o dimineta lenesa petrecuta in familie. Imparte miezul plin de savoare cu toti cei dragi. O portie de santate intr-un ambalaj delicios este mereu binevenita.

     Articol scris pentru Super Blog 2013-proba 5

vineri, 11 octombrie 2013

Dependenta ei


    Era una din cele mai frumoase femei pe care le vazusem vreodata. Parul de culoarea abanosului se scurgea in bucle peste umerii catifelati, contrastand puternic cu ochii pictati in nuante marine si pielea alba ca portelanul. Trupul ii era subtire si se misca gratios si lent, de parca fiecare miscare a ei ar fi facut parte dintr-un ritual secret, captivant.
    Dupa ce am cunoscut-o mai bine, contrastul dintre suflet si trup a devenit evident: sufletul nu ii era rau, dar fuseze faurit parca in antiteza cu trupul. Se simtise mereu folosita, subjugata propriei frumuseti, incercase sa fie buna si darnica, dar nu intalnise niciodata persoana care chiar sa merite acest "sacrificiu". Doar prietenul ei o accepta asa cum era, fara masti sau prefacatorii. Astfel devenise(odata cu trecerea timpului) zgarcita, zgomotoasa, aroganta, avand o placere ciudata in a rade de alti oameni si de defectele lor, isi batea joc de toti cu exceptia lui - singura persoana cu adevarat importanta din viata ei.
    Nu m-a mirat cand intr-o zi cand  dependentele oamenilor au facut-o sa se amuze teribil. I se pare ciudat cum unii oameni nu se pot trezi bine pana cand aburii aromati ce plutesc deasupra unei cesti de cafea si o tigara nu le ureza "Buna dimineata", ajutandu-i sa isi indeplineasca ritualul zinic. Se gandi mai apoi la oamenii dependenti de macare si de aromele ei  sofisticate, dependenti de alcool, de atentie sau chiar de droguri. Pentru toti dependentii fiecare zi e o lupta: ori lupta cu dependenta, ori ii cedeaza.. e atat de greu sa renunti!
    Incepu sa rada atunci. Nu intelegea cum de unii oameni pur si simplu nu se pot abtine sa nu consume un produs care le face intr-un fel rau. Dar oare toate dependentele sunt un lucru rau? Intrebarea ii disparu repede din minte, caci se gandi la oamenii care nici macar nu recunosc ca sunt dependenti, chiar daca nu pot rezista nici macr o zi fara lucrul respectiv.
    Se gandi apoi la iubitul ei. Probabil dependenta ei era el. Se trezea cu el in gand si in maxim 10 minute ii trimitea un mesaj, mergeau impreuna la facultate, se plimbau, vedeau filme, urmareau tot felul de seriale.. era dependenta de iubire si - in mod ciudat - sa fii dependent nu i se mai parea acum atat de amuzant..


    Daca doriti sa vedeti un film si despre .. alte dependente ( dependenta sexuala, hai ca stiu ca asa v-am captat atentia) nu ezitati sa urmariti filmul Tentatii (i)rezistibile. 

    Atentie! Este o comedie destul de interesanta si.. poate cauza dependenta.






   Articol scris pentru SuperBlog 2013-proba 4

marți, 8 octombrie 2013

Postare fara sens..

   Ma trezesc si imi doresc sa nu mai simt nevoia sa mai fumez. Sa ma ascund. Sa fug de mine. Nu se intampla niciodata.
   In jurul meu sunt doar oameni tristi care alearga dupa fericire. O vor gasi. Toti o gasim pana la urma, dar ne dam seama ca e doar o dezamagire, o alta iluzie zadarnica. Lacrimi. De ce naiba plangi? Ti-ai promis ca nu mai plangi, iti aduci aminte?.. Esti asa o..
   Sunt goala. Goala in interior.
   Postarea asta nu are nici un sens.
   Iti mai aduci aminte cand te multumeai doar cu ce aveai? A da.. nu s-a intamplat asta niciodata. Ce naiba ai, esti defecta?
    Fii un om normal, incearca sa fii ca ei. Incearca sa traiesti cum traiesc ei, sa simti cum simt ei, sa gandesti cum gandesc ei..
    Hai gata. Shhh.. Pregateste-te sa alergi iar dupa fericire. Chiar daca stii ca e doar o iluzie. E o aspiratie normala.. trebuie sa fii normala si.. pentru numele lui Dumnezeu! Ridica-te din patul ala si nu mai plange.. e doar o zi proasta. Toti oamenii normali trec prin asta.. o sa fii bine. Mereu se intampla la fel.. nenorocita rutina!
 
    A.

duminică, 6 octombrie 2013

Probleme in Lumea Basmelor

  
    In Lumea Basmelor, binele invinsese raul de cateva decenii. Eroii inzesrati cu cele mai bune calitati isi traiau viata in liniste si armonie. Nimic nu prevestea "dezastrul" care avea sa urmeze.
    Intr-o zi, o vrajitoare arunca un blestem asupra intregii lumi de poveste. Parul superb al personajelor de basm isi pierdu stralucirea, elasticitatea firului si reflexiile deosebite. Chiar si Ileana Cosanzeana avea acum parul inspicat, lipsit de vitalitate. Lui Fat Frumos incepu sa ii cada parul, cositele frumoasei Rapunzel isi pierdura culoarea aurie a parului, decolorandu-se, parul Cenusaresei imbatrani brusc. Aceeasi soarta o avura toti cei care traiau in Lumea Basmelor, fiind nevoiti sa se confrunte cu aceleasi probleme. 
    Vrajitoarea se amuza copios, dar distractia nu dura mult timp. Cand cei din regat reusisera sa descopere noua gama Farmec, toate probleme luasera sfarsit. Parul uscat isi recapata stralucirea dupa doar cateva utilizari ale unei masti hranitoare, parul lipsit de stralucire avea acum cele mai frumoase reflexii, cel vopsit isi recapata stralucirea si cel inspicat era acum hidratat. Pacea si armonia domneau din nou in Lumea Basmelor.

     Personal, consider ca produsele Farmec sunt ideale oricarui tip de par datorita gamei variate a produselor. Am testat doar serul hidratant termoprotector (l-am folosit cand imi intindeam parul cu placa) si am fost foarte multimita. Are o consistenta putin uleioasa si un miros foarte placut.
    Toate tipurile de par au nevoie de o ingrijire speciala si tu poti fi astfel "doctorul parului tau". Orice problema legata de par are acum rezolvare datorita celor mai iubite produse romanesti.

     Articol scris pentru SuperBlog 2013-proba 3

sâmbătă, 5 octombrie 2013

Dimineata perfecta

    Pasesti usor in camera, cu ochii ingustati in incercarea de a distinge ceva din intunericul prezent pretunindeni. Nu reusesti. Draperiile cafenii sunt trase, impiedicand astfel lumina dulce a diminetii sa patrunda in incapere. Zambesti.
    Bajbaind prin intuneric, reusesti sa distingi conturul de catifea al draperiilor. Strangi cu degetele tremurande materialul textil si tragi: acum lumina stralucitoare inunda toata camera. Simplitatea gestului te incanta, te simti aproape de Dumnezeu, ai reusit sa faci din noape zi, ai reusit sa..
    Te blochezi. Imaginea pe care o vezi acum iti taie respiratia si iti sterge din minte orice idee.
    Ea sta in pat, cu mainile impreunate parca in cautarea atingerii tale. Are parul roscat rasfirat pe perna, reusind sa creeze astfel cel mai placut contrast din Univers. Chipul ii este luminat de un zambet copilaresc, sincer - si zambesti si tu, gandindu-te ce vise ar putea sa ii faca buzele pline sa deseneze cel mai frumos zambet din lume.
    Iesi din camera incet, ingrijorat ca ai putea sa ii tulburi somnul. Cum ai putut uita ca astazi este duminica? Cum de nu ai stiut ca astazi este una din acele zile in care te-ai putea trezi strangand-o inconstient in brate, indragostit de fiecare particula a fiintei ei? Iti pare rau ca ai muncit toata noaptea, dar gandul ca amandoi faceti tot ce puteti ca sa va asigurati un viitor lipsit de griji materiale te imbuneaza.
     Intri in bucatarie, indemnat de ideea ca ii poti pregati cel mai delicios mic dejun. Iei cateva bucati din tarta pe care a facut-o ieri si le asezi pe o farfurie impreuna cu un crossant cu ciocolata si cateva briose. Si acum urmeaza partea interesanta: tai cat mai multe din fructele ei preferate in bucati de marime medie si bagi storcatorul in priza: el o sa faca toata treaba. L-ati cumparat impreuna dintr-un magazin online, la sugestia ei (dorea sa isi schimbe stilul de viata, sa reusesca sa consume cat mai multe vitamine degustand sucuri de fructe concentrate si care reuseau sa isi pastreze savoarea). La inceput erai sceptic, storcatoarele de fructe nu iti pareau o necesitate, si ai lasat-o pe ea sa il alega pe cel care ii place numai ca sa o vezi zambind: a ales un storcator cu presare la rece. Cand ti-a prezentat avantajele acestuia ai fost sigur ca a facut cea mai buna alegere: sucul nu se incalzea, isi pastra pulpa si intreaga savoare, dar si toate vitaminele si mineralele din fructe sau legume. Puteati sa incercati impreuna zeci de combinatii delicioase.
    Termini de stors fructele si asezi paharul plin cu licoarea parfumata pe farfurie. Abia astepti sa o trezesti si sa ii observi privirea recunoscatoare, radiind de fericire.

     Articol scris pentru SuperBlog 2013-proba 2

vineri, 4 octombrie 2013

Agitatie


    Ma simt tot mai agitata. Ceva ma nemultumeste, dar nu imi pot da seama exact ce. Cat de putin ma cunosc..
    Ma simt ca o punga de hartie. Ieftina si goala in interior. Nici nu stiu daca problema mea este ca nu stiu ce sa pastrez in suflet sau - a doua varianta - frica paralizanta ca o sa il pierd, dezmembrandu-l in milioane de bucati.
    Vezi tu.. orice as pastra in mine, orice chip, persoana, poveste, amintire sau dor - nu ma va putea niciodata distruge. Eu ma distrug singura. E mult prea fascinant spectacolul asta ca sa il impart cu altcineva inafara de propriul ego.
  
   Nici nu stiu cum se numeste starea asta.. ma ajuta cineva?!

   A. 

joi, 3 octombrie 2013

Exteriorul conteaza


    Mereu mi-am zis ca oamenii seama intr-un fel cu masinile. Daca exteriorul nu te atrage, nu esti curios sa descoperi tainele interiorului. Desigur ca uneori poti fi surprins, dar alteori aparentele nu sunt decat o reflexie oglindita a realitatii.
    Referitor la masini, nu am vazut niciodata un om care are posibilitatea sa isi cumpere masina visurilor sa aleaga un model care sa arate rau. Desigur ca pe strada nu vezi numai masini care sa te lase cu gura cascata (nu toata lumea isi permite o masina deosebita, bugetul este foarte important), dar sunt sigura ca poti gasi si variante accesibile in functie de banii pe care ii ai.
    Cand am vazut noua Corolla, cea mai eleganta Toyota (consider eu), mi-am spus ca asta e masina la care am visat intodeauna. Are un design elegant si flexibil, nu este exagerat de mare si cred ca se potriveste tuturor persoanelor care pun siguranta pe primul loc, dar care isi doresc o masina cu un aspect placut si original. Subliniez faptul ca flexibilitatea unei masini auto este foarte importanta pentru ca sporeste nivelul sigurantei pasagerilor. Sunt sigura ca daca Corolla ar fi o persoana, ar fi o femeie eleganta, frumoasa, capabila sa te seduca doar cu o privire, sigura pe ea si cu o infatisare impecabila.
    Recunosc ca aspectul noii Corolla m-a atras, dar dotarile acestei masini m-au convins definitiv: Toyota Corolla, masina "frumoasa cu un scop precis", este autotorismul visurilor mele.

    Articol scris pentru SuperBlog 2013-proba 1