Postare fara sens..

   Ma trezesc si imi doresc sa nu mai simt nevoia sa mai fumez. Sa ma ascund. Sa fug de mine. Nu se intampla niciodata.
   In jurul meu sunt doar oameni tristi care alearga dupa fericire. O vor gasi. Toti o gasim pana la urma, dar ne dam seama ca e doar o dezamagire, o alta iluzie zadarnica. Lacrimi. De ce naiba plangi? Ti-ai promis ca nu mai plangi, iti aduci aminte?.. Esti asa o..
   Sunt goala. Goala in interior.
   Postarea asta nu are nici un sens.
   Iti mai aduci aminte cand te multumeai doar cu ce aveai? A da.. nu s-a intamplat asta niciodata. Ce naiba ai, esti defecta?
    Fii un om normal, incearca sa fii ca ei. Incearca sa traiesti cum traiesc ei, sa simti cum simt ei, sa gandesti cum gandesc ei..
    Hai gata. Shhh.. Pregateste-te sa alergi iar dupa fericire. Chiar daca stii ca e doar o iluzie. E o aspiratie normala.. trebuie sa fii normala si.. pentru numele lui Dumnezeu! Ridica-te din patul ala si nu mai plange.. e doar o zi proasta. Toti oamenii normali trec prin asta.. o sa fii bine. Mereu se intampla la fel.. nenorocita rutina!
 
    A.