sâmbătă, 30 noiembrie 2013

Un produs interesant


    Mama este o femeie obisnuita pentru ceilalti si speciala pentru mine. O privesc si vad in ea o persoana puternica si hotarata, capabila sa treaca peste orice obstacol pentru a-si pune (si a ne pune noua - copiilor) toate dorintele (bine, mint, doar alea care ne ajuta cu ceva) in aplicare.
    Imi amintesc ca nu se plange decat de un singur lucru, o suparau problemele tenului si secretia mult prea mare de sebum. Incercase tot felul de creme si tratamente, aproape zilnic o vedeam preparand inca o "masca minune" si umbland cu ea pe fata. Imi vine sa rad cand imi amintesc ca odata si-a facut o masca cu morcovi si tentul i-a ramas portocaliu, s-a speriat atunci si s-a hotarat isi gaseasca o crema care sa aiba o textura buna, sa nu ii coloreze fata, sa ii hidrateze pielea si sa regleze secretiile de sebum. A incercat diverse creme dar nu a gasit ceva care sa i se potriveasca cu adevarat.
   Intr-o zi a vazut reclama la crema Doina, reclama produsa de Farmec in colaboraborare cu KREM. Reclama a amuzat-o si si-a facut curaj sa isi cumpere o crema de fata Doina. Cu ajutorul acestei creme a reusit sa isi rezolve toate probleme tenului, iar Doina a ramas pana in ziua de astazi crema de fata preferata a mamei.



    Articol scris pentru ultima proba din SuperBlog.

vineri, 29 noiembrie 2013

Puterea parteneriatului in blogsfera


    Observ cu tristete ca nu sunt citite numai blogurile bune, pe oameni ii atrag si blogurile promovate intens de alti parteneri. Nu ar trebui sa ne puna semne de intrebare acest lucru - reclama a jucat mereu un rol foarte important. Cu cat un blog este mai cunoscut, cu atat are mai multi vizitatori, deci mai multi potentiali cititori.
    Am gasit si bloguri bune care nu sunt promovate. Nu le citesc multi, dar blogurile respective pot avea cativa cititori care revin pentru a citi noi postari. Este sigur ca - daca blogul ar fi cunoscut de mai multi oameni - respectivul blogger ar fi putut avea mai multi oameni care sa lase comentarii si sa urmareasca pagina web.
    Iti poti promova blogul participand la discutii pe alte bloguri, lasand comentarii, linkuri spre articolele tale (fa asta doar la postari care au o oarecare legatura, nu face spam). Exista si concursuri pentru SuperBloggeri (de exemplu SuperBlog - pentru mai multe detalii intrati pe www.superblog.eu), diferite campanii sau chiar comunitati online (grupuri pe facebook sau forumuri).
     Un partener te poate ajuta sa iti cresti numarul de vizite pe blog, sa il promovezi si sa atragi eventuali cititori. Unii parteneri aleg sa te ajute doar daca le place blogul tau, altii te roaga "sa va faceti reclama" reciproc dar exista si oameni care cer bani sau/si produse promovate pe blogul tau (de exemplu daca ai un blog cu ajutorul caruia vinzi niste produse handmade).
     Consider ca pentru un parteneriat care sa te avantajeze trebuie sa gasesti o oferta care sa te atraga dar si un blogger partener serios si explicit, cu care sa te poti intelege.
     Ca si concluzie, un parteneriat te poate ajuta sa iti promovezi eficient blogul intr-un timp relativ scurt.

     Articol scris pentru SuperBlog 2013-proba 27

marți, 26 noiembrie 2013

Ai reusit sa iti transformi visul in realitate!

                                   Sursa foto: https://www.facebook.com/luxurygiftsro


    Ai absolvit, dar pentru mine tot un copil esti. Te stiu din clasa a9-a, de cand te chinuiai sa treci la mate si fizica.. Imi amintesc amuzata ca parintii tai au vrut sa te mute, dar tu ai insistat sa ramai la acel profil pentru ca iti placea foarte mult informatica. Domeniul nou si aparent abstract te atragea, ai fi facut orice doar ca sa fii sigur ca intr-o zi ii vei deslusi toate tainele.
    Tin minte ca te-au descurajat multi oameni. Nu intelegeau ce cautai la acel profil, nu intelegeau nici cum putea sa se imbine in sufletul tau informatica cu pasiunile pentru materiile umaniste. Te credeau un om contrastant si ciudat, credeau ca iti vei gresi viitoarea meserie si ca ar trebui sa urmezi o facultate de limbi straine sau poate chiar facultatea de jurnalism.
    Ii privesc si stiu ca s-au inselat. Nu esti deloc cum te considerau ei, esti o persoana hotarata si simpatica. Esti un copil dragut si stii ce vrei (defapt ai stiut mereu.. si recunosc, ai mai crescut..dar pentru mine tot un copil ramai). Ei nu au reusit sa te descurajeze niciodata, ti-ai urmat visul entuziasmat si cu sufletul vibrand plin de curaj. Atitudinea ta demna m-a motivat si m-a impresionat, pot spune deschis ca esti un exemplu pentru mine si pentru alti oameni care au personalitatea mea (un amestec de nehotarare, nesiguranta si vulnerabilitate).
    Ti-as oferi aceasta figurina in prima zi de facultate. Sunt convinsa ca pasarea aurie (simbol al libertatii) te-ar face sa zambesti. "Visandu-ti" visul ai ajuns sa il traiesti. Acum poti rade de cei care au ras la randul tau de tine (desi stiu ca nu esti genul), spunandu-le ca - dintre ei toti - TU ai avut dreptate. Ai avut curajul sa iti urmezi visul, sa crezi in tine cand nimeni nu credea. Se spune ca "Viitorul apartine celor care cred in frumusetea propriilor vise".. si da, dragul meu, viitorul iti apartine. Esti tot ceea ce ti-ai dorit vreodata sa fii. Trebuie sa fii multumit de tine, sunt convinsa ca esti.
    As vrea sa iti multumesc. Iti sunt recunoscatoare pentru ca ai fost un model pentru mine, sper sa am si eu macar un sfert din ambitia si dorinta ta de cunoastere.
    Multumesc..

   Articol scris pentru SuperBlog 2013-proba 26.

luni, 25 noiembrie 2013

2 ani de blogging + anunt



     Au trecut doi ani de cand scriu pe blog si simt ca starile doar s-au ameliorat. Nu s-a schimbat nimic. Aceeasi conditie, aceleasi framantari, aceleasi probleme, aceleasi intrebari fara raspuns (ok, am gasit raspunsurile la majoritatea, dar sunt prea incapatanata ca sa le accept).  
    Pe celalalt blog nu ma baga mai nimeni in seama. E doar un.. jurnal. Incepe sa imi placa, in mod ciudat nu simt ca vorbesc singura.. imi scriu mie. O cert pe cea din trecut si o implor pe cea din viitor sa faca ce ii spun. Degeaba. Nu ma asculta. Oricum, ceea ce vreau azi maine o sa imi para banal. Nu am putut niciodata sa fiu hotarata. Cred ca daca mi-as urma toate impulsurile, ori m-as distruge.. ori as deveni mai buna, mai sigura. Nu stiu. Nu vreau sa stiu. Nu sunt omul care sa riste atat de mult, atat de des.. 
    In fine. Probabil ca ar trebui sa va multumesc. Voua, oameni nepasatori, oameni care doar citesc si judeca (majoritatea).. sau poate sa le multumesc celor care vor sa ma ajute, sau celor care vor sa ma desluseasca (de parca as fi eu nu stiu ce mister Universal), celor care vor sa ma faca sa cred ca Creatorul meu este Dumnezeul lor :)) (oameni care isi dovedesc fanatismul intr-un mod penibil). Oricum.. multumesc. M-am descarcat de multe ori aici. Cui a avut rabdarea sa citeasca (si nu stiu din ce motive ar face asta) .. multumesc. Sincer.

    Tin sa va anunt ca de 1 Decembrie toti cei care doresc unirea Basarabiei cu Romania sunt invitati sa poarte un steag tricolor la festivitatile ce vor avea loc in Alba Iulia si Chisinau (detaliile evenimentului aici). Pentru doritori transportul este asigurat din toate judetele tarii din cate am inteles.
      



vineri, 22 noiembrie 2013

Scrisoare pentru Mos Craciun


 
             Draga Mosule,


   Nu mai sunt copil si nici cuminte nu prea sunt. Nu fac mereu tot ceea ce imi doresc, uneori mint, de multe ori nu imi pot controla excesele de furie si izbucnesc in plans pe neasteptate.. nu sunt perfecta. Chiar daca am implinit varsta de 18 ani, simt ca o parte din adolescenta rebela si dornica sa se afirme a ramas inca captiva in sufletul meu.
   Nu stiu de ce iti scriu. Poate ca speranta ca doar tu mai poti schimba ceva m-a ajutat sa imi pun ordine in ganduri si sa imi dau seama ce imi doresc cu adevarat. Se apropie Craciunul si parca deja incepe sa ma cuprinda sentimentul specific plin de melancolie si bunatate. Imi doresc sa daruiesc zambete si fericire prin cadouri simbolice.
    Te rog sa aduci fericire in sufletele a cat mai multe persoane. Stiu ca nu am nici un drept sa te rog sa iti faci datoria, cu toate astea indraznesc sa o fac.. Mos Craciun, oamenii au uitat ce este Craciunul in adevaratul sens al cuvantului! Sper sa nu se intample ca anul trecut, cand toti oamenii se prefaceau doar ca sunt buni de dragul aparentelor si a acestei sarbatori.. Nu! Oamenii trebuie sa fie buni pentru ca asa este normal si uman, Craciunul trebuie sa fie o sarbatoare care sa celebreze bunatatea si Nasterea Domnului, nu un bal mascat unde fiecare isi poarta plin de mandrie masca perfecta..
    Ieri am rasfoit plina de neliniste paginile volumului "Craciunul in cele mai frumoase povestiri" cautand raspunsul la intrebarea "De ce au uitat oamenii ce este cu adevarat Craciunul?" si asa mi-a venit ideea sa iti scriu. In povestioara "Scrisoare de la Mos Craciun" scrisa de Mark Twain am citit ca tu chiar comunicai cu acel copil prin scrisori, of.. sper sa nu fie numai imaginatia autorului! Esti singurul care ma poate lamuri, singurul care poate reda semnificatia Craciunului..
    Imi doresc sa reusesti sa ii inveti pe oameni care este esenta acestei sarbatori minunate. As vrea ca Craciunul sa redevina ceea ce a fost odata, o sarbatoare care celebra bunatatea neconditionata, nu una strict comerciala in care toata lumea alearga dupa cadouri.

      Mos Craciun..te rog.. poti salva Craciunul?

             
                                                                                                     Cu mult drag,
                                                                                                     Sorina



   Articol scris pentru SuperBlog 2013-proba 25

Concusul Dream Art Car Contest


    Mi-ar placea sa fiu ambasador al competitiei Dream Art Car Contest. As promova aceasta competitie in scolile gimnaziale pentru ma asigura ca fiecare copil se va familiariza cu regulamentul si cerintele concursului, avand astfel sansa sa participe si (cu talent, imaginatie si un strop de noroc) sa castige acest concurs.
    Pentru a participa la acest concurs, copilul trebuie sa deseneze masina visurilor. Cum cei mici au imaginatia bogata si adora sa deseneze, acest concurs poate fi privit ca un joc, un exercitiu de creativitate care cu siguranta ar reusi sa ii incante. Premiile sunt si ele pe masura, fiecare copil avand sansa sa castige de la tablete, telefoane sau seturi tempera pana la o excursie in Japonia cu toate cheltuielile incluse.
    Anul trecut, Toyota Romania a fost marele castigator al editiei 7, ceea ce demonstreaza ca fiecare copil are o sansa.
    Cred ca majoritatea copiilor s-ar inscrie in aceasta competite daca ar afla de ea. Cred ca pentru a o face cunoscuta este necesara promovareaei in scoli gimnaziale si gradinite, impartirea pliantelor si lipirea unor afise explicite in marile orase dar si promovarea competitiei prin reclame web.

     Articol scris pentru SuperBlog 2013-proba 24

joi, 21 noiembrie 2013

Rezultatele de la concursul Luxury


    A castigat Mara Stanciu. Voi trimite voucherul imediat ce il primesc, sper sa te bucuri de el.. Stiu ca nu s-au inscris multi in concurs, asa ca o sa imi donez cateva jucarii de plus :)) poate copilasii se vor bucura mai mult de ele.

    A.

marți, 19 noiembrie 2013

Tinuta perfecta


   Pe multi dintre noi gasirea unei tinute perfecte ne-ar putea pune in dificultate. Hainele trebuie atent alese, este necesar sa avem grija ca felul in care sunt croite sa se potriveasca corpului, culoarea si modelul lor personalitatii noastre dar si materialul sa fie unul de calitate.
   Consider ca pentru o tinuta impecabila hainele trebuie sa fie mereu curate si in cea mai buna stare. Faptul ca avem grija de hainele noastre releva faptul ca avem grija de noi insine, ca ne intereseaza aspectul nostru si modul in care aratam. Nu trebuie sa investim multi bani in haine, trebuie doar sa avem grija de hainele pe care le avem deja si sa ne straduim sa le pastram in cea mai buna stare.
    Pentru a avea grija de hainele noastre trebuie sa le spalam cu detergentul potrivit (ar trebui ales unul cu un parfum care sa ne binedispuna) si trebuie sa le calcam dupa fiecare spalare.
    Daca fierul tau de calcat nu face fata, inlocuieste-l cu unul Bosch cumparat de pe un site online. Nu uita sa te asiguri ca site-ul este cunoscut (cunosc cateva cazuri de veritabile tepe online). Daca ai noroc, poti prinde si niste oferte (chiar daca nu e Black Friday). Intra la sectiunea produse electrocasnice si delecteaza-ti privirea cu diferite produse de care nu ai neaparata nevoie, dar care te uluiesc cu dotarile si preturile lor accesibile.Cine stie.. poate vine Mos Craciun mai devreme!
    Si nu uita! Pentru a purta o tinuta perfecta este necesar sa fii atent la detalii, sa iti alegi cu atentie hainele si sa ai grija ca acestea sa fie mereu curate, calcate si bine ingrijite.

    Articol scris pentru SuperBlog 2013-proba 23.

luni, 18 noiembrie 2013

Cat de bine ma cunosti?


    Stau si ma gandesc la tot. La tot ce ar fi putut fi.
    Cat de bine ma cunosti? De ce nu imi mai dai nici un semn de viata? 
    Am senzatia ca cu cat ma deschid mai mult, cu atat fug mai tare oamenii de mine. Nu cred ca sunt mai rea sau mai buna decat ceilalti, am sesizat doar o singura diferenta intre mine si ceilalti .. ma fascineaza distrugerea. Pur si simplu vad in fiecare catastrofa o sansa bizara de a te reconstrui, de a renaste intr-o alta forma, mereu mai bun, mereu mai puternic..
    Tu pana la urma de ce fugi? Ti-e teama de mine? Pentru ca daca iti este teama, ori nu ma cunosti.. ori ma cunosti foarte bine.
    Totusi, nu aceasta imi este dilema.
    Am o intrebare si nu o pot scrie aici. Nu cred ca pot vorbi cu cineva despre asta, cel putin nu momentan.
    Lasa-mi un comentariu la o postare din alt an.. daca mai conteaza ce e in mintea mea.. daca a contat vreodata.

     A.     

duminică, 17 noiembrie 2013

Puritatea este..


             Puritatea este..

     .. perfectiune. Tot ceea ce nu este necesar, toate partile inutile sunt eliminate ajungandu-se la un element pur, simplu. Rezultatul este unul plin de puritate, contine doar ceea ce este important si absolut necesar.
    .. simplitate, si simplitatea este frumoasa.
    .. claritate, lucrurile simple fiind usor de inteles.
    .. fericire, pentru ca fericirea a avut mereu un caracter pur si simplu. Consider ca fericirea - in esenta ei - este simpla, dar noi oamenii o complicam si o facem atat de dificil de descoperit.
   ..  o caracteristica a sufletului. Oamenii cu sufletul pur sunt oameni buni, calzi, le pasa de ceilalti si tot ce isi doresc este sa dea o mana de ajutor acolo unde este nevoie.
    .. inocenta zambetului de copil. Copii sunt fiinte adorabile de la care putem invata ce inseamna bunatatea si iubirea neconditionata. Cred ca toata viata noastra ar trebui sa ne pastram o parte din suflet neatinsa de rautate sau de grijile zilnice, sa nu uitam niciodata sa fim copii.
    .. o caracteristica a celor mai sanatoase alimente. Alimentele pure ne ajuta sa ne pastram sanatatea si ne asigura ca organismul nostru functioneaza in mod normal.
    ..  concurs pe Instagram, organizat de AQUA Carpatica. Pentru a va inscrie in concurs trebuie sa faceti o poza care sa duca cu gandul la puritate, sa o incarcati pe instagram adaugand eticheta #puritate si...cam atat. Trebuie sa mentionez ca va puteti inscrie cu mai multe poze in concurs si ca premiile sunt pe masura. Pentru detalii intrati aici: http://blog.aquacarpatica.com/concurs-instagram-puritate/aqua-carpatica.


      Articol scris pentru SuperBlog 2013-proba 22.

vineri, 15 noiembrie 2013

Am nevoie..


    Am nevoie sa inspir adanc. Trebuie sa reusesc sa ma calmez. Ziua asa e oribila, faptul ca mi-am urmat toate impulsurile cretine a reusit doar sa imi inrautateasca lucrurile.
   Am nevoie de iertare. Daca as fi in locul lor m-as cobsidera o jigodie. Poate sunt, dar am si alte parti. Incercati sa le cunoasteti pe toate inainte sa ma judecati, dar pana la urma cine sunt eu sa dau sfaturi..
   Am nevoie sa dorm ani buni. As vrea sa ma trezes doar cand uitati. Doar cand voi uita. As vrea sa traiesc atunci cand trebuie..
    Am nevoie de un Dumnezeu, dar stiu ca nu exista. Orice as face sau as incerca sa gandes pur si simplu nu pot sa mai cred. Am pus prea multe intrebari si nu am primit nici un fel de raspuns. Am vazut mult prea multe nedreptati. Nu, nu mai cred in Dumnezeu.. si cum as putea regasi ceva ce nu exista?!
   Am nevoie de un prieten apropiat, un alt prieten, un om cu care sa incep o noua poveste. Am nevoie de o persoana care sa ma accepte asa cum sunt, sa ramanem doar la stadiul de prieteni si.. nu stiu, habar nu am, vreau sa imi povestesc viata din nou asa cum povestesc o carte banala ca sa mai intretin uneori o conversatie..
   Am nevoie sa mai scriu, dar singurul subiect pe care il pot aborda este disperarea.. probabil scrisul este un fel de oglindire a depresiei.
   Am nevoie sa taci. Sa stai langa mine si sa nu spui nimic, dar macar sa ma privesti, sa stiu ca esti aici, sa stiu ca in nenorocita asta de viata nu sunt singura. Nu vreau sa imi stergi lacrimile si nici sa imi spui ca o sa fie bine, vreau doar sa intelegi.. s-au adunat prea multe.
    Stii ca nu sunt normala. Stii ca nu mi-am acceptat niciodata conditia. Sunt disperata, nu reusesc sa ma regasesc, nu stiu ce vreau, unde ma indrept, ce rost am..
   Ma termina gandul ca am ucis sanse oamenilor care s-ar fi descurcat de un milion de ori mai bine ca mine. Sansa la viata a unui frate pe care nu l-as fi putut cunoaste niciodata. Sansa de a fi in clasa asta minunata la liceu. Sansa de a merge la Cenaclu. Sansa de a avea acesti parinti. Sansa sa aveti si voi o prietena normala. Sansa ca prietenul ei sa traiasca. Uneori chiar am senzatia ca nu am destin. Eu poate m-am nascut ca sa mor.
    Ma doare fiecare parte din corp, am ochii rosii si nu am mai mancat calumea de cateva zile. Am crize in care pur si simplu ma panichez si imi urmez impulsurile nebune. Imi fac rau pentru ca pur si simplu nu i-as putea face vreodata bine unei persoane ca mine.
   Am nevoie de TOTI cei care au plecat din viata mea. Am nevoie de ocazia sa imi repar greselile.. pentru ca am strania senzatie ca nu am invatat nimic din ele.


    Tot eu, din pacate..

Vizita virtuala in statiunea Straja


    In proba 20 (SuperBlog) suntem invitati sa facem o calatorie virtuala la Straja, urmarind rubricile site-ului vilei Alpin.
    Intru pe site si citesc informatiile de pe prima pagina. Imi place ca este prezentat doar strictul necesar, fara detalii plictisitoare si inutile. Scurta descirere a facilitatilor si a progamului turistic te ajuta sa iti faci o idee in legatura cu un sejurul in statiunea Straja.
    Prima rubrica pe care o vizitez este "Galerie foto". De fiecare data cand merg in vacanta la munte sau la mare ma uit pe poze sa vad daca imi place statiunea respectiva, imi imaginez ce as putea face in timpul petrecut acolo. Imi place ca pozele sunt grupate pe categorii, ma ajuta sa imi formez rapid o idee despre cantoamente organizate la Straja sau partia de schi Straja. Pozele nu sunt multe la numar, dar cuprind strictul necesar. Observ cu mare incantare ca peisajul este feeric, imi pare rau ca nu am mai fost in aceasta statiune pana acum dar inca nu este timpul pierdut. Vizitez si rubrica "Partii de ski" si ma conving ca Straja este un loc minunat, perfect pentru o vacanta de iarna pe care mi-o doresc de mult timp, in care sa ma pot relaxa, face sport si vizita o statiune superba.

    
    Urmatoare rubrica vizitata este "Cazare". Imi doresc sa aflu numarul de camere, pretul si capacitatea lor. Imi place ca informatiile sunt prezentate intr-un tabel usor de urmarit si mai jos sunt imagini cu camerele. Dupa ce analizez pozele din rubricele "Restaurant" si "Sala conferinte" imi dau seama ca pensiunea este frumoasa si dotata conform standardelor, mancarea pare delicioasa si locatia una de vis. Intru in rubrica "Contact" si imi notez numarul de telefon, poate voi vizita aceasta statiune chiar in aceasta iarna.
    Cred ca site-ul este destul de bine structurat, dar as schimba designul cu unul mai vesel in culori mai deschise. In orice caz, pagina web te ajuta sa iti faci o idee generala despre o vacanta la Straja si tot ceea ce te-ar putea interesa in legatura cu acest subiect.
    

luni, 11 noiembrie 2013

Concurs caritabil de toamna


    A doua proba propusa de LuxuryGifts in cadrul SuperBlog-ului ne propune sa organizam pe blogul nostru un concurs sponsorizat de ei printr-un voucher de reducere de 50% pentru produse din gama butoni si bijuterii de fantezie (bijuterii cu cristale).
    Din pacate (sau din dorinta de egalitate intre concurenti?!) nu ne lasa sa dam si alte premii in afara voucherului. Eu una am inteles ca nu putem da alte premii concurentilor, dar asta nu inseamna ca nu putem da alte premii.. altor persoane.

   Te vei intreba probabil ce interes as avea sa dai premii altcuiva.

   Vreau ca pentru fiecare concurent inscris sa pun cate un leu deoparte si suma stransa sa o donez unui azil de batrani din Galati :). Pentru a putea strange acesti bani voi fi nevoita sa renunt la tigari o perioada de timp, dar cum se spune "scopul scuza mijloacele".
    Sper ca "efortul" (un fumator ma va intelege) sa merite si sa reusesc sa ma duc la azil cu mai multi banuti, nu doar 2-3 lei pentru ca m-as simti prost. Voi duce banii in ziua de 1 Decembrie (cred ca daca imi ajung banii voi lua cadouri/ alimente) si voi face poze pe care le voi publica pe blog (ca sa nu existe speculatii).

      Pentru a va inscrie in concurs trebuie sa:

  - scrieti intr-un comentariu ce semnifica toamna pentru voi
  - sa specificati numele si o adresa de mail

   * Castigatorul voucherului il voi alege prin intermediul site-ului random.org .

    Astept nerabdatoare inscrierile si parerile voastre. Concursul se termina la data de 21.11.2013.

Unii zic ca sunt un dezastru in bucatarie..


    Eram copil. Cercetam cu ochii mei negri tot ce putea cuprinde raza privirii si totul in jur mi se parea o minune. Mainile mele micute pipaiau tot, aflandu-se mereu in cautarea unor noi texturi sau suprafete. Inspiram adanc atunci cand aveam impresia ca intalneam o noua aroma, fie ca era vorba de o floare exotica, un condiment sau chiar un fruct pe care nu il mai mancasem niciodata.
    In sufletul meu micut vibra o pasiune a carei esenta nu s-a diminuat nici macar in zilele de astazi: fascinatia pentru arome si gusturi desavarsite.
    Imi amintesc ca atunci cand am vazut-o prima data pe mama gatind am ramas cu gura intredeschisa privind-o surprinsa, imi parea o adevarata vrajitorare a aromelor. Avea parul prins intr-o coada neglijenta, purta un trening spalacit si avea mainile si hainele pline cu faina, framantand un aluat pana cand compozitia ar fi capatat consistenta necesara si turnand din cand in cand esente ale caror arome imi gadilau parca toate simturile. Mereu imi placuse mancarea gatita de ea, dar mintea mea de copil nu reusise sa inteleaga pasiunea pentru gatit si dragostea pe care parca o adaugi in mancare atunci cand gatesti pentru cei dragi.
   Dragostea mea pentru arome s-a imbinat atunci cu pasiunea pentru gatit. Mama mi-a observat inclinatia si a inceput sa ma invete cate putin din tainele gatitului. O ajutam taind cu un cutit (care nu taia atat de bine vorba vine) legumele cu textura moale cum ar fi cartofii si morcovii fierti, dar si cuburi delicioase de branza. Din mana mamei ieseau cu ingrendiente taiate de mine adevarate minunatii, mancare cum numai in revistele culinare o poti admira, dar eu aveam ocazia sa o gust, sa simt savoarea fiecarei imbucaturi..
   Cu timpul am incercat sa testez diverse retete, unele mi-au iesit, altele mai putin. Am incercat sa improvizez, am si ars doua tigai, am uitat sa pun ingrendiente sau am pus prea multe condimente.. dar sunt sigura ca am devenit fan al gatitului, arta culinara mereu a reusit sa ma ajute sa imi dau frau liber imaginatiei si sa ma provoace.
   Prefer sa folosesc pentru gatit ingrendiente naturale, personal sunt un veritabil "fan branza", am testat multe retete care se bazeaza pe acest ingrendient. Branza este satioasa, reuseste sa te sature si sa iti incante papilele gustative.

    Nu mananc multa carne, sunt putin mai plinuta pentru ca imi plac foarte mult dulciurile si am dezvoltat o intreaga "pasiune" pentru lactate si branzeturi.
     Unul din deserturile mele preferate este "Miez de lapte" de la Delaco, o branzica fina cu o forma copilaroasa peste care "torn" 2-3 linguri de miere, mieji de nuca si stafide. Pentru mine acest desert merge foarte bine cu o cana uriasa de ciocolata calda, am senzatia ca aceasta bautura ii accentueaza gustul original.


    Am incercat sa "gatesc" (pun ghilimele pentru ca ce mi-a iesit este putin spun un dezastru) paine la cuptor cu cascaval. Ma asteptam ca reteta sa arate ca in imaginea de mai jos, dar am facut "mici" modificari. Pai de ce sa ma chinui eu cu acel cupotor de la aragaz cand am cuptor cu microunde? De ce sa folosesc eu doua felii de paine cand pot pune si una? Nu stiu ce ma apucase cu economia de materii prime..


    In imaginea de pe blogul culinar, painea are o crusta delicoasa si cascavalul pare moale, parca simt cum se topeste in gura.

    Ce mi-a iesit mie:

       :))) EPIC FAIL!

    Macar stiu (a se citi SPER) ca nu o sa mor de foame la facultate. Hai ca nu e asa de rau... arata comestibila nu? :))
    Macar omleta cu cascaval imi iese divina (nu, nu doar eu spun asta!). Las mai jos cateva imagini ca sa va convingeti ca am dreptate.
 



    Pentru mine gatitul este la limita dintre pasiune si provocare... o necesitate dar si ceva care ma relaxeaza. Nu ma pricep foarte bine, dar nici dezastroasa nu sunt (sper). In orice caz mai am timp sa invat... am doar 18 ani :).

    Articol scris pentru SuperBlog 2013-proba19 

duminică, 10 noiembrie 2013

Un an in New York


  Ce poate fi mai relaxant decat o vacanta binemeritata? Ce iti poate oferi mai multa incredere in viitor decat satisfactia unui loc de munca care ti se potriveste? Cum poate fi definita perfectiunea altfel decat prin imbinarea acestor doua elemente?!

   Pentru mine imbinarea momentelor de relaxare, locurilor si obiceiurilor noi dar si satisfactia unui loc de munca stabil reprezinta criteriile de care un mod de viata perfect nu poate fi lipsit.
   Visez sa ma bucur din plin de avantajele work and travel pe care le promoveaza o astfel de "vacanta" ce se potriveste perfect cu personalitatea mea.

    Inca de cand eram mica imi doream sa locuiesc in fiecare oras important din lume aproximativ un an de zile. Ma atragea foarte mult ideea asta, era ca si cum as fi trait mai multe vieti simultan.. mi-as fi facut prieteni din toate colturile lumii, as fi vizitat locuri pe care unii au posibilitatea doar sa le vada in cartea de geografie, as fi cunoscut mai multe culturi si m-as fi familiarizat cu mai multe obiceiuri sau traditii..
    Londra, Paris, Milano, Roma, Venetia, Hong Kong.. toate imi par orase unice, deosebite prin arhitectura si comunitatile pe care oamenii le formeaza acolo. Toate aceste orase ma atrag intr-un fel aparte, dar trebuie sa recunosc ca cel mai mult ma fascineaza Continenul American si New York-ul in special. Plin de zgaraie-nori, cu o structura arhitecturala aparte si cu locuitori ce au mai multe natii, o explozie urbana cu tente exotice si nemaitalnite, New York-ul este unul din cele mai cunoscute orase din lume. In acest oras au fost filmate multe capodopere cinematografice, unii oameni s-au stabilit aici dupa ce au ramas impresionati de frumusetea lui, scriitorii s-au lasat inspirati depeisajele nemaintalnite.. da, toata lumea iubeste New York-ul!

     Imi amintesc ca fenomenul care m-a facut sa ma indragostesc iremediabil de acest oras si sa visez cu ochii deschisi ca intr-o zi voi locui in New York a fost manhattanhenge-ul. In Manhattan (un cartier foarte popular in New York) de doua ori pe an, soarele apune printre zgaraie-nori reusind sa creeze o panorama superba. Fenomenul este unic in lume si incanta milioane de turisti, oamenii venind din toate colturile Terrei pentru a vedea acest fenomen.

                                                                  (sursa foto - Google)

    Mi-ar placea foarte mult sa locuiesc si sa lucrez in New York. Cred ca o vacanta speciala m-ar ajuta sa imi indeplinesc acest vis.
    Imi doresc sa lucrez intr-un zgaraie-nor ca informatician. Cred ca meseria aceasta este foarte cautata si as avea astfel sanse sa imi indeplinesc visul. In timpul liber as avea ocazia sa ma familiarizez cu fascinanta cultura americana si sa ii invat pe cei de alte natii cate ceva din obiceiurile romanesti. Pentru ca nu vreau sa locuiesc in New York mai mult de un an (oricat de minunat ar fi acest oras sunt sigura ca mi s-ar face foarte dor de Romania) consider ca progamul work and travel mi se potriveste cel mai bine.

    Voi ce tara ati vrea sa vizitati? Considerati ca progamul work and travel vi s-ar potrivi?

vineri, 8 noiembrie 2013

Vreau sa risc tot :)


   Vreau sa pun un pariu. Pun in joc orice,dar miza trebuie sa fie pe masura.
   Astept comentariile cu interes, mai ales ale anonimilor. Cereti-mi orice.. dar ganditi-va ca si eu va pot cere orice. E un joc ciudat dar corect.

   Fac asta in incercarea de a simti ceva.. orice.. macar frica. De cateva zile sunt ca o stana de piatra si efectiv nu mai simt nimic, parca mi-au disparut emotiile.
   Am uitat tot, am uitat si sa iubesc, sau poate nu am stiut asta niciodata.
   Acum am inteles si eu de ce se spune sa ai grija ce iti doresti..
   Dumnezeule, de ce primesc tot ceea ce vreau la momentul nepotrivit?!

  A.
 
 

O poveste parfumata


      05 octombrie 2013
    
    Regina mea.. nu stiu cui ii scriu. As vorbi cu cineva, dar am senzatia ca doar acest prieten mut - jurnalul - ma poate asculta fara sa ma judece. Scriu doar ca sa ma descarc, sentimentele mi se ingramadesc in suflet si al lor ecou imi vibreaza in toata fiinta.. ma macina. Simt cum stiloul imi tremura pe hartie din cauza emotiilor si a neputintei. Incep sa cred ca sunt indragostit de tine, probabil te-am iubit inca din prima clipa cand te-am vazut. Te tineam in brate si erai cel mai frumos copil pe care il vazusem vreodata, privirea ta albastra emana caldura dragostei. Cum as fi putut sa nu ma indragostesc de tine?!
   Mi-ar placea sa domnesti asupra inimii mele asa cum domnesti in Regatul Parfumului.
   Imi pare rau Regina mea, ingerul meu.. ar fi trebuit sa te iubesc ca un parinte. Ai tai la asta se asteptau din partea mea. Au avut incredere sa te lase in grija mea inca de cand erai micuta, datoria mea era sa te ajut sa alegi mereu calea corecta si sa te invat sa intelegi toate tainele vietii.
   Regret ca eu, sfatuiorul tau, un barbat banal si cu nimic mai presus decat ceilalti, m-am indragostit de tine obsesiv, nebuneste. Regret si imi neg iubirea, sperand ca intr-o zi ea o sa dispara pur si simplu.

    07 octombrie 2013

    Dumnezeule, cat esti de frumoasa! Ai parul pictat in culorile noptii si buzele pline colorate cu cel mai apetisant rosu din lume. Ochii tai albastri sunt patrunzatori, de fiecare data cand te uiti la mine am senzatia ca imi rascolesti intreaga fiinta. Trupul tau este suplu si gratios, iar pielea atat de alba ca parca a imprumutat ceva din culoarea pura a zapezii.Dar cel mai tare probabil ma atrage parfumul tau: dulceag si provocator, reuseste sa imi mentina vii toate simturile.
    Stiu ca ai sufletul pur si inocent, dar ai invatat inca de cand erai o copila ca in lumea asta aparentele conteaza enorm de mult. Nu iti place ca oamenii sa te judece, de accea preferi sa ii lasi sa judece o masca si nu propria ta persoana. Mereu adopti o atitudine irezistibila de Killer Queen, ea se muleaza atat de bine pe personalitatea ta incat sunt teribil de usor de confundat. Te amuza cand oamenii fac tot felul de ipoteze, dar nimeni - absolut nimeni - nu reuseste sa iti cunoasca adevarata persoana. Mi-ar placea sa te deslusesc, iubita mea regina, sa te citesc ca pe o carte deschisa.. mi-ar placea sa fiu cel caruia i te deschizi cum cea mai minunata floare isi deschide petalele in fata soarelui.. mi-ar placea sa fiu eu acela care te-ar putea face fericita.



   
   15 octombrie 2013

   Intru in panica. Tatal tau ti-a dat ideea sa gasesti pentru Regatul Parfumurilor un rege. Nu ai avut nimic de obiectat. 
  M-ai rugat sa te ajut sa iti gasesti un sot care sa te merite cu adevarat. M-am bucurat. Tu - regina mea - categoric nu meriti pe oricine. Iti trebuie un barbat puternic, hotarat, frumos, inteligent si amuzant. Cu siguranta meriti - si ma doare inima sa o spun - pe cineva mult mai bun ca mine.
   Te iubesc, fericirea mea se va naste din fericirea ta. Atata timp cat zambesti, voi zambi si eu. Cand vei plange, te voi imbratisa si iti voi sterge lacrimile. 
   Voi fi mereu alaturi de tine.. esti tot ceea ce conteaza in lumea asta.

    25 octombrie 2013

  Au trecut 3 zile in care in Regatul Parfumului au venit tot felul de petitori. Pentru tine nu conta statutul lor social, iti doreai un barbat care sa te respecte si sa semene cu printul pe care il visai inca din copilarie.
   M-am resemnat cu iubirea neimpartasita, dar ma apuca furia cand ii vad pe toti cei care isi doresc sa domneasca peste Regatul Parfumurilor impreuna cu tine. Unii sunt urati, altii atat de frumosi dar goi pe interior.. parca nici unul nu te merita. Trebuie sa ma gandesc la 3 probe pe care le-ar putea trece doar cel care o merita cu adevarat..

    26 octombrie 2013

   Cel care vrea sa ii devina sot reginei trebuie:
 - sa aduca Fructe de Padure din Gradina Celor doua Lumi, dupa ce il va invinge pe dragonul de foc ce pazeste tufele magice;
 - sa culeaga Celosia din Regatul Uitarii fara sa isi piarda mintile;
 - sa calatoreasca in Belgia si sa fure esenta de praline de la cofetarul L. Karl, omul care face cea mai buna ciocolata din lume, atat de buna incat nu o imparte cu nimeni;

    Din aceste ingrendiente i-am promis ca ii voi crea cel mai seducator parfum din lume, parfum pe care i-l voi oferi cand va avea loc nunta.. daca se va dovedi vreunul din ei vrednic sa treaca peste toate aceste probe.



   08 noiembrie 2013

   Au trecut cateva saptamani si nimeni nu a trecut nici macar de prima proba. Unii au calatorit pana au gasit in cele din urma Gradina care separa cele doua lumi, dar cand au vazut dragonul au fugit.. nici macar nu au incercat sa lupte impotriva lui! Nu ar trebui ca dragostea sa te faca sa treci peste orice?! 
   In tot regatul asta nu este nimeni care sa imi iubeasca regina asa cum merita.. nici macar eu..

   
   09 noiembrie 2013

   Are parul saten si ochii caprui. Aparent banala, infatisarea acestui tanar imiatrage atentia. Nu inteleg ce ma face sa ii acord mai multa atentie lui decat celorlalti pretendenti.
   Sta in fata tronului si o priveste indraznet pe regina. Aceasta isi pleaca privirea albastra in fata lui si obrajii parca i se inrosesc. Nu am mai vazut-o vreodata sa reactioneze asa in fata unui barbat.
   Probabil daca ar fi dupa ea, nu ar trebui sa il trimit sa treaca toate probele. Nu ii ascult rugamintea tacuta si il trimit sa isi duca sarcinile la indeplinire. Regina ma priveste furioasa, de parca m-ar ura. Ii spun ca nu are de ce sa isi faca griji: daca el este alesul, se va intoarce.

   15 noiembrie 2013

   Trec zilele si el nu mai vine. Regina este tacuta si mereu pusa pe ganduri. Incep sa ma ingrijorez.. mi-e teama sa nu ma urasca. 


   23 noiembrie 2013 

   In fata regatului un calaret popeseste. Regina alearga spre el plina de speranta, iesind in graba din palat. Este el, alesul ei. 
   Il priveste si ochii i se umezesc de fericire. El se da jos de pe cal si ii strange in maini catifeaua rosie a rochiei. O saruta.
   In mod ciudat, nu ma simt gelos.
   Tanarul imi intinde toate ingrendientele si imi povesteste cum a trecut peste toate probele: pe dragon l-a infrant cu o sabie de gheata imprumutata de la Sfanta Duminica, inainte sa intre in Regatul Uitarii si-a scris memoriile pe care le-a citit in fiecare zi, randurile amintindu-i cine era si care era scopul lui... iar pe cofetarul Karl l-a pacalit, batandu-l la un joc de table (trisand bineinteles), si acesta a fost obligat sa ii dea esenta de praline pentru ca tanarul sa nu se laude in toata Belgia cu aceasta poveste.
   Cred ca o sa urmeze o nunta mare, trebuie sa ma grabesc sa fauresc uluitorul parfum.
   Superba mea regina este fericita.. si eu sunt fericit alaturi de ea. Poate ca asta inseamna dragostea cu adevarat: sa oferi fara sa astepti nimic in schimb, fericirea ta insemnand fericirea celuilalt.. chiar daca ea nu te include si pe tine.
   
    Articol scris pentru SuperBlog 2013-proba 17

miercuri, 6 noiembrie 2013

As bea cu tine un pahar de vin..


   As bea cu tine un pahar de vin, iubita prietena. Ne-am imbata pana cand ne-ar fi sila de ei, de toti oamenii..
   Te-as imbata pana cand ai incepe sa gandesti ca mine. Estimez ca am nevoie de doua cisterne sticle de licoare parfumata. Chiar nu conteaza mijloacele, am in minte doar scopul.. ce idei nebune!
   Vreau sa stai pe canapeaua mea infasurata intr-un voal rozaliu si sa ai parul rasfirat si blond ca razele soarelui. Vreau sa ma privesti cu ochii aproape inchisi, vreau sa vrei sa ma jignesti dar sa reusesc sa iti omor ecoul cuvintelor acolo unde iti incepe conturul carnos al buzelor.
   Vreau sa detin controlul.. dar in relatia asta ciudata tu domini. Imi deduci toate jocurile si nu ma lasi niciodata sa incerc macar sa schimb ceva.
   De ce nu pot deschide usa, Singuratate? De ce nu te pot da afara pur si simplu? De ce nu te pit alunga cum am facut cu ei toti?!
   De ce nu pot rupe o parte din mine? Iti jur ca ar merita orice sacrificiu.

   A.

marți, 5 noiembrie 2013

Unde esti cand am nevoie de tine?

 
   M-am trezit imaginandu-mi o lume fara ei si mi-am dat seama ca viata mea ar fi altfel. Poate in alt timp, in alt Univers, as avea sansa sa fiu ceea ce imi doresc. Asta se poate intampla oriunde, oriunde dar nu aici..
   Cei din jurul meu au o pasiune in a omora vise. Am senzatia ca se uita la mine si imi vad cea mai monstroasa versiune. Ma simt hidoasa si rea, am nevoie sa ma ascund, dar unde sa fugi intr-o lume a lor..?!
   Ma simt singura. Ma trezes noptile, bantuita de cosmaruri, caut cu disperare pe cineva care sa ma asculte, care sa nu judece.. dar pe cine sa suni la ora 3 fiind sigur ca nu te injura? La naiba, am nevoie de oameni care sa ma inteleaga nu care sa ma judece!
   Plang. Plang si acum, voi plange pana cand isi face efectul somniferul. Nu e vina mea ca visul e mult mai frumos ca realitatea.
   Tu unde esti cand am nevoie de tine? O sa citesti asta si vei crede ca ma refer la altcineva. Ghinion.
   Mi-e dor de persoane care m-au uitat. Iti vine sa crezi asta? Si nu am nici macar cum sa dau de ele. Le vad cateodata pasind pe strazi pustii, fantome ale unui trecut iluzoriu. Imi vine sa tip, sa imi strig tot dorul, dar toate cuvintele au fost spuse si am senzatia ca nu as putea articula nici macar o propozitie.. si ii las sa treaca pe langa mine, ne comportam ca doua lumi ce se exclud reciproc. Ii privesc si simt ca si privirile si-au pierdut sensul, ce stranie e senzatia cand ramai fara cuvinte..
  Stii.. mi-as dori sa avem inca suflete de copil. Ne-am imparti jucariile si am fi cei mai buni prieteni. Nu ti-ar pasa cine sunt, m-ai adora doar pentru ca te-as asculta in fiecare zi, sorbindu-ti cuvintele si contemplandu-le in albastru.
   Incep sa cred ca mi-ai ucis si tu cuvintele si ca esti doar unul dintre ei, oamenii obisnuiti. Si iti promit ca o sa ajung sa te urasc cum ii urasc pe ei, pentru ca in esenta detest oamenii si slabiciunile lor. Da, imi detest si propria persoana, ma cunosc destul de bine ca sa fac asta.
   Mi-ar placea sa fim prieteni, sa ne jucam aceleasi jocuri. In sufletul meu mic nu ar mai incapea atat de multa ura si dezgust. Dar am crescut, imi creste si sufletul si nu am cu ce sa il umplu, ofer ceea ce am primit (sau ce am crezut ca am primit?).
   Tu unde esti?
   As spune ca imi esti alaturi doar cand ai nevoie de ceva, dar nu esti nici atunci.. si nu esti aici nici acum.
   Mi-e greu sufletul, plin de cenusa viselor puerile. Credeam in ele. M-au obligat sa le ucid. Unde esti?
 

duminică, 3 noiembrie 2013

Gustul copilariei


    Imi amintesc si acum aroma bunatatilor facute de bunica. Nu trebuia sa fie o ocazie speciala, ea mereu ne gatea ceva delicios cand veneam in vizita. Se trezea saraca cu noaptea in cap numai ca sa ne prepare noua - nepotilor ei preferati - cozonaci apetisanti, tarta dulce, pui umplut sau crema de zahar ars, orice ne doream si ne poftea inima.
    Cred ca cel mai mult imi placea cozonacul in forma de trandafir pe care il facea bunica pentru mine si fratele meu de Paste. Nu stiu cum ii iesea atat de bun, dulceag si pufos. Era singurul cozonac pe care il mancam pe nerasuflate, fara sa aleg din el doar stafidele si bucatile de nuca, savuram fiecare bucatica si simteam parca ca aluatul dulce mi se topeste in gura. Toata casa mirosea a cozonac si noi nici nu asteptam sa se raceasca, il mancam asa si parca nici nu simteam ca frige, conta doar gustul desavarsit. Ce amintiri dulci..
    Stiu ca am incercat sa fac si eu cozonaci ca bunica. Am luat reteta de la ea si m-am pus pe treaba. Dar cine sa se trezeasca cu noaptea in cap sa faca cozonaci?! Mereu imi ieseau ori prea voluminosi si lipsiti de savoare, ori mici de zici ca nu pusesem deloc drojdie, ori arsi (pentru ca uitam sa ii scot din cuptor, ma luam cu alte treburi). Nu mai spun ca aproape nici una din retetele ei nu imi ieseau bine. Eu nu sunt genul care sa poata sta langa cuptor rabdatoare, urmarind atent cum mancarea se rumeneste si aromele inunda intreaga incapere.
    Solutia cea mai buna s-a dovedit a fi achizitionarea unui cuptor "inteligent", de mult urmaream rubrica de Cuptoare Incorporabile de pe siteurile online, am avut noroc si am gasit cateva oferte foarte bune si am ales din cateva Incorporabile unul care cred ca mi se potriveste.
    Am incercat reteta de cozonac a bunicii, am setat cuptorul sa se opreasca in cateva ore si am fost surprinsa cand am constatat ca reteta chiar mi-a iesit. Cozonacul era pufos, aromat si avea gustul identic cu al celui din copilaria mea.
    Acum strang bani sa ii cumpar un cuptor asemanator si bunicii, ca rasplata pentru grija ei fata de noi si iubirea neconditionata pe care ne-a acordat-o. Vreau sa ii demonstrez ca retetele pe care ea le-a invatat cand era copil sunt compatibile cu tehnologia din zilele noastre.
    Urmeaza sa fac crema de zahar ars.. urati-mi succes!

    Articol scris pentru SuperBlog 2013-proba 16

Problema rezolvata: acneea


    Dana era - cu cateva exceptii - cea mai frumoasa colega a mea. O sa intelegeti de ce spun "cu cateva exceptii".
    Avea parul auriu si ireal de moale, firele insusindu-si parca ceva din supletea si delicatetea matasii. Ochii ii erau albastrii ca seninul cerului, zambetul avea conturul perfect si corpul era frumos modelat, tonifiat si radiind de tinerete. Un singur defect avea Dana: tenul ii era brazdat de punctulete rosii, semne distinctive ale acneei. Problema tenului o facuse sa devina retrasa, nu prea mai vorbea cu ceilalti colegi si se izolase, ignorandu-si calitatile care o puteau scoate din anonimat si faceau fetele sa o invidieze deseori.
     Intr-o zi, Dana a venit la scoala machiata. Toti am ramas placut surprinsi. Datorita straturilor de fond de ten, tenul ei parea impecabil dar efectul obtinut era fals si unii chiar erau convinsi ca este de scurta durata. Au avut dreptate, acneea isi facu aparitia triumfator inca din a doua pauza si Dana fugi speriata in baie, luand cu ea si tubul cu fond de ten si pudra mata.
     Danei ii era teama sa nu piarda Balul de absolvire si a cerut tuturor colegelor un sfat. I-am spus ca nu am avut niciodata probleme cu acneea si cosurile, dar stiu ca verisoara mea a folosit Gerovital Plant Stop Acnee si problema a disparut ca prin minune. Au mai fost cateva colege care i-au recomandat aceasta gama.


    Fluidul antiseptic purificator si gelul spumant antimicrobian urmau sa ii curete tenul dragei noastre colege, iar apoi ea trebuia sa aplice crema sebo-reglatoare-purificatoare care ii regla secretiile de sebum ale tenului problematic. Crema ultra-activa era cea care garanta ca cosurile nu vor mai aparea prea curand pe tenul frumoasei Dana: bogata in substante naturale si atat de folositoare, ea matifia tenul si il "hranea" cu multe substante necesare, pentru ca pe un ten hidratat si bine ingrijit cosurile nu apar niciodata. Iar daca vreodata un cos ar fi indraznit sa apara pe chipul ei perfect, ea nu trebuia decat sa "il tachineze" cu batonul purificator si el disparea ca prin minune.
     Dana a alergat la farmacie si si-a achizitionat produsele romanesti Farmec atat de necesare. Ele aveau un design vesel, intr-un verde pastelat, iar Dana le-a indragit imediat. In cateva zile problema ei a fost rezolvata iar ea a capatat mai multa incredere in propria persoana.
    Dana nu a mai ratat Balul, ba chiar a si iesit miss. Baietii roiau in jurul ei si toti erau convinsi ca ea este din cele mai frumoase femei pe care le-au vazut vreodata.
    Daca aveti cosuri, nu le ascundeti sub straturi de fond de ten! Tratati-le! Sub fondul de ten pielea respira greu si ele se pot infecta. Nu va asteptati ca ele sa dispara ca prin minune!
    Consider ca parul, unghiile si tenul sunt cartea de vizita a oricarei femei.

    Articol scris pentru SuperBlog 2013-proba 15


sâmbătă, 2 noiembrie 2013

Cea mai amuzanta experienta din liceu


    Sunt clasa a 12-a si simt cum ma cuprinde inca de acum nostalgia ultimului an petrecut in clasa noastra alaturi de a doua mea familie - colegii si profesorii. Ma gandesc cu groaza ca timpul se scurge mult prea repede si nu ne vom mai revedea niciodata toti in aceleasi conditii. Este anul decisiv, anul in care ne hotaram viitorul si facem tot posibilul ca ele sa devina realitate.
     Nu vreau sa va plictisesc cu starea mea melancolica si o sa trec la ceea ce va intereseaza: povestea. Stiu ca vreti sa radeti... cu mine sau de mine. Asta chiar nu conteaza acum, important e ca sunt sigura ca o sa va desenez un zambet pe chip.

    Eram in clasa a 11-a si urma sa avem lucrare la engleza. Ma panicasem foarte tare. Engleza pentru mine a fost mereu proba de foc, limba pe care nu o inteleg orice as face (ati ghicit, nu am bazele, poate nu m-am straduit nici suficient..). Ne-am strans patru colegi si am hotarat sa plecam de la lucrare, ca poate data viitoare suntem mai pregatiti (de parca ar fi crezut unul din noi asta). Ne-am luat toti ghiozdanele si cand s-a sunat si profesorul de fizica a iesit din clasa, ne-am furisat afara si am mers in spatele Oficiului Postal (este destul de aproape de liceu si sunt acolo niste scari destul de comode in comparatie cu o plimbare pe care nici unul din noi nu si-o dorea).
     Stam noi ce stam de vorba, radem, glumim, ne tachinam, ne aprindem tigarile ca orice adolescenti care se vor a fi liberi si independenti, tragem un fum, doua, trei... Deodata unul din baieti se face alb la fata. Il trag de maneca si il intreb ce s-a intamplat.
    - Di..di..diriga! sopteste.
    Ne schimbam toti expresia si fugim care pe unde apuca. Tigarile zboara peste tot parca, consecinta a gestului nostru reflex de a le arunca. Ma uit cu coada ochiului si o vad pe diriga cu un colet in brate. Ma panichez.
    Colega mea are noroc si in fuga intra intr-un magazin, ascunzandu-se dupa tejghea. Vanzatoarea rade si dupa ce asculta rezumatul intamplarii bizare o lasa sa stea acolo, asigurand-o ca o va acoperi in caz de nevoie. 
    Unul din baieti fuge spre strada si ocoleste aproape la limita un autobuz. Cred ca vrea sa ajunga in parc, nu am timp sa ma gandesc la asta.
    Eu si celalalt coleg suntem putin mai... ghinionisti.
    Panicata, incep sa ocolesc in fuga posta fara sa imi dau seama ca aceasta actiune nu are nici un fel de sens. Nu apuc sa dau nici macar o tura ca ma trezesc... chiar in fata dirigii. Simt cum ma inrosesc la fata. O vad cum da din gura, suparata sau amuzanta, nu imi pot da seama, nici macar nu aud ce spune, imi aud doar bataile inimii si simt ca trebuie sa fug, nu mai gandesc, frica imi paralizeaza intreaga fiinta.. si plec, alergand mai repede decat stiam ca pot. O las acolo mirata si cu privirea pierduta, nu ii zic nimic, fug de parca de asta depinde intreaga mea viata.
    Cand am deja un avans considerabil si sunt convinsa ca diriga nu m-a urmarit (cat de paranoica eram!) imi dau seama ce tampenie am facut si cat de stupid am reactionat. Realizez ca daca ma opream si ii explicam de ce am plecat de la engleza ma intelegea, dar am ales sa fug de ea cum nu am mai fugit de nimeni in viata asta. 
   Acum alearga, Sorina, dupa diriga, sa ii dai explicatii..
   O vad in parcare, langa o masina, cu colegul meu si... doi jandarmi. Ma apuca din nou panica si plec in viteza. 
    Ceva mai tarziu vine si colegul care era langa masina. Ne-a povestit ca se ascundea dupa o roata si intamplator a trecut pe acolo politia si a crezut ca... vrea sa fure masina. Au zis asta chiar cand diriga trecea pe langa el. 
    Pot spune ca consecintele acestui chiul ghinionist au fost absentele nemotivate si hohotele de ras ale colegilor cand au auzit intamplarea povestita chiar de diriginta. Doamna a spus ca la inceput nu ne vazuse, dar zgomotul facut de noi i-a atras atentia.
    
    Intamplarea de mai sus e 100% reala si nu o voi uita toata viata mea. Atunci m-am simtit foarte penibil, dar acum ma amuza teribil.

   Articol scris pentru SuperBlog 2013,proba 14 sponsorizata de reeija.ro

vineri, 1 noiembrie 2013

Sunt nehotarata


   Trec zile in care astept un semn fara sa imi dau seama ca nu am nevoie de nici un stimul exterior. Sau am nevoie?
   Sunt cea mai nehotarata persoana din Univers. Nu am stiut si nu voi sti niciodata ce vreau cu adevarat. Nici nu stiu daca sunt spontana, luand in considerare faptul ca imi fac in minte zeci de scenarii realiste (sau mai putin) care nu coencid mereu cu realitatea. Doar timpul "ma obliga" sa ma hotarasc.. sau nu.
    Mi-ar placea sa imi pot macar asuma alegerile.. si sa pot spune ceea ce imi doresc fara sa imi fie teama de consecinte.
   
    A.

Redescopera lumea intr-un hibrid


 
   Am ocazia sa fac o plimbare cu o Toyota hibrid. Am avut norocul ca prietenul meu cel mai bun sa imi imprumute pentru cateva ore masina superba de culoarea cerului cenusiu. Nu am mai condus de ceva timp (sunt studenta si masina a ramas la parintii mei in Galati), dar sunt sigura ca abilitatile mele nu s-au diminuat.
    Acum sunt in masina si simt cum strang volanul in maini de emotie. Senzatia fina a tapiteriei ma binedispune. In aer parca pluteste mirosul libertatii. Abia ma abtin sa nu chicotesc. Ma simt ca un copil in dimineata de Craciun (bine, mint, ma simt ca mine in dimineata de Craciun)...
   Gandul ca pentru cateva ore voi fi doar eu si gandurile mele acompaniate de muzica buna ma incanta. Am avut grija sa imi aleg cateva CD-uri care imi plac mult si care se potrivesc starii mele de spirit: muzica nelinistita, rock. Sunt sigura ca plimbarea cu masina ma va relaxa, ajutandu-ma sa ma linistesc si sa uit de toate problemele. Doar cand conduc simt ca toata furia si stresul dispare ca prin farmec, lasand loc unei stari fericite si binemeritate. Pentru mine, condusul nu este doar o activitate necesara ci si un mijloc de a ma relaxa si de a uita de toate grijile.
    Imi place noul hibrid Toyota. Faptul ca este prietenoasa cu natura si emite mai putin CO2, eficienta in trafic si designul elegant o fac sa fie o masina perfecta pentru aceasta experienta (evadarea din lumea cotidiana, banala).
   Cred ca plimbarea in acest autotorism superb o sa fie o experienta atat de necesara pe care nu o voi uita curand. Sunt sigura ca redescoperind lumea intr-un hibrid o voi vedea altfel: mai lipsita de griji si mult mai frumoasa.
    Voi pluti pe strazi conducand aceasta masina si ma voi simti libera cu adevarat...

    Articol scris pentru Super Blog 2013-proba 13