Ma imbrac cu rochita neagra, destul de scurta si zambesc cand simt catifeaua cum imi invaluie pielea fina. Imi pun pantofii cu tocuri ametitor de inalte, ridic sticla de parfum si pulverizez putin in locurile strategice, imi iau poseta plic rosie.. hmm, aproape sunt gata. De ce spun "aproape"? Pentru ca aproape uitasem de bijuteria mea cu totul si cu totul speciala, un colier argintiu cu un medalion in forma de fluture de care trebuie sa am grija chiar si cu pretul vietii.
Ma numesc Clara. In seara asta ma aflu in Polonia. Am venit pana aici cu un avion privat, decisa sa nu atrag atentia. Probabil nu v-ati dat seama ca sunt un.. agent secret. Stiu, stiu.. nu va vine sa credeti. Putini sunt cei care au auzit de meseria aceasta, si aproape nimeni nu si-ar inchipui ca un agent secret ar putea fi o femeie, femeile fiind considerate fiinte fragile, sensibile, sunt sigura ca nimeni nu le-ar crede in stare sa reuseasca sa faca fata unor astfel de provocari. Dar cine are o astfel de impresie probabil nu m-a cunoscut inca.. infatisarea angelica nu coencide deloc cu felul in care gandesc eu, am fost invatata sa gandesc in situatii-limita, sa ma lupt, si pot sa zic ca infatisarea m-a ajutat de multe ori, adversarii mereu m-au subestimat..
Sa revenim totusi. In seara asta voi face schimb de informatii cu un guvernator, abia astept.. am facut rost de o invitatie la o petrecere la care o sa fie si el, iar in aglomeratia aia sunt sigura ca nu o sa dau nimic de banuit.. plec de la hotel destul de calma, nu este prima data cand fac asta dar nici ultima. In timp ce merg ma joc cu colierul in forma de fluture, zambind. Toata informatia este acolo, stocata intr-un stick ascuns intr-un superb colier.. am avut noroc, seful meu cunoaste niste cercetatori care ii ofera obiecte care normal vor aparea peste catia ani (pentru ca inca nu au fost supuse la teste suficiente), hmm.. Este fascinant cum dispozitivele de stocare au evoluat atat de mult in ultimii ani!Imi imaginez ca nu peste foarte mult timp toti oamenii vor putea cumpara coliere care au incorporate un stick de diferite forme si marimi, probabil vor fi si unele
oferte.. As putea sa spun ca nu m-a fascinat niciodata tehnologia (nu stiu nici macar ce este un procesor si nu am nici cea mai vaga idee de
pretul unui HDD extern), tot ceea ce stiu despre colierul meu este ca daca nu ii pot da guvernatorului stickul trebuie sa il distrug inainte de miezul noptii si sa parasesc aceasta tara.
Ies din camera de hotel destul de sigura pe mine. Taxiul ma asteapta in parcare iar eu pasesc in masina putin emotionata. Nu este prima mea misiune, dar sunt indragostita de meseria asta. Faptul ca imi pun viata in pericol de fiecare data ma incita, ma face sa ma simt vie.. chiar ador ceea ce fac!
Ajungem in fata restaurantului in care se va tine faimoasa petrecere. Ii platesc taximetristului cursa si nu uit sa ii las si un bacsis destul de generos, apoi ma dau jos din masina si intru in restaurant. Un bodygard masiv imi cere invitatia, iar eu imi deschid poseta micuta si scot bucata de hartie pe care i-o intind grabita. El o cerceteaza curios, iar apoi se da din fata mea lasandu-ma sa intru si urandu-mi "distractie placuta".
Muzica rasuna in toata incaperea si imi da o senzatie ciudata, imi doresc sa dansez si sa ma simt bine.. dar nu am timp pentru asta acum. Il caut din priviri pe guvernator, am vazut niste poze cu el si sunt sigura ca l-as recunoaste, dar nu il vad, dar oare..?
Nu am timp sa imi continui sirul gandurilor ca simt cum un brat puternic ma strange de mijloc iar un altul imi indeasa la gura o carpa imbinata cu ceva, cred ca este clorofom, mirosul este atat de intepator, ma zbat dar fara nici un rezultat.. imi pierd constiinta si in cele din urma lesin.
Ma trezesc intr-o camera destul de mica, in fata mea se afla un birou la care sta un barbat masiv, probabil isi doreste sa afle cat mai multe informatii de la mine, imi spun eu in sinea mea. Degeaba.. nu o sa ii spun nimic.
- Vad ca te-ai trezit.. ce face o domnisoara ca tine singura la o astfel de petrecere?
Chicotesc.
- Doar ma distram.
Se ridica in picioare si se apropie periculos de mine. Acum este in spatele meu si ii pot simti fiecare respiratie.
- Stiu ca tu esti agentul secret.
- Ce? il intreb eu incercand sa par surprinsa.
- Nenorocitul ala de spion care are informatii atat de importante..
Zambesc gandindu-ma ca daca mi-ar analiza mai atent colierul tot spectacolul asta ar lua sfarsit. Probabil nici nu se gandeste ca un banal stick poate avea atat de multe forme si culori, este un prag al tehnologiei de care putini sunt constienti si la care si mai putin au acces..
- Nu stiu despre ce vorbesti.
Ofteaza nervos si imi ia geanta care se afla pe birou. Ii varsa tot continutul si cauta peste tot, dar nu gaseste nimic.
- Nu o sa scapi doar cu asta! tipa el.
- Stii.. sechestrarea de persoane e un lucru grav. Eu zic sa ma eliberezi pana nu depun o plangere la politie..
- Rabdare.
Isi cheama o colega sa ma perchezitioneze, dar nu gasesc nimic. In cele din urma ma elibereaza, privindu-ma suspicios dar ridicand din umeri. Ies din local zambind. Misiunea a dat gres, dar asta nu este problema mea. Am reusit sa le fac fata si sa scap cu viata, asta este cel mai importand.. Acum tot ce trebuie sa fac este sa am grija ca stick-ul sa fie distrus pana cand soarele apune.
Articol scris pentru
SuperBlog2012-prba27
