luni, 24 noiembrie 2014

Puteti sa imi luati tot


    Puteti sa imi luati toti ce doriti, nu ati recunoaste esentele (sau pe intelesul vostru "lucrurile importante") nici daca ar fi fosforescente. Preferati sa inotati intr-o mare de prostie si ignoranta, visand la femei, bani si glorie (si cine naiba mai cauta "gloria" in arta acum?!). Munciti si uneori va prefaceti ca va distrati, faceti 2-3 copii dar nici nu stiti ce inseamna aia educatie, va traiti vietile mizere si aproape identice in orase pline de oameni la fel de balali ca voi.
    Puteti sa imi sufletul, pentru ca cei ca voi m-au invatat ca este inutil. Puteti sa imi luati banii si sa petreceti un weekend intr-o camera mica dintr-un hotel mizerabil si pustiu. Puteti sa imi luati fericirea ("idealul prostilor") si sa va bucurati de ea cateva clipe. Puteti sa imi luati tot ce vreti..
    Va rog doar sa imi lasati cateva sticle de alcool ieftin, ca asta imi curgea prin vene cand mi-am facut cele mai frumoase amintiri. Lasati-mi gustul trist si mentolat al tigarilor, sunetul valurilor si - cel mai important - imaginatia, deziluzia si durerea in cele mai pure forme ale ei. Lasati-mi mie apusurile mediocre si admirati voi rasaritul de pe plajele murdare. Pastrati voi incepututurile dulci are oricaror relatii si lasati-mi mie sfarsiturile pline de dramatism ieftin si vorbe fara nici un fel de incarcatura emotionala. Iar - cel mai important - lasati-mi speranta, dar nu imi indepliniti niciodata un vis, pentru ca niciodata nu stiu ceea ce sa imi doresc. Lasati visatorii sa viseze si nu uitati sa le amintiti ca sunt cu adevarat idioti. 

luni, 10 noiembrie 2014

Nu uita sa respiri


   Uneori amintirile mi se deruleaza in minte vag, cu o viteza pe care nu am inteles-o niciodata. Probabil ca daca visele ar dura mai mult de cateva secunde oamenii ar fi tentati sa ramana blocati intr-o lume in care lasitatea si falsitatea nu ar mai fi insusiri esentiale.. si ar simti nevoia sa fie ei cu adevarat.
   Astazi nu o sa vorbesc despre o lume plina de printi si printese care isi risipesc viata inotand printr-o mare de iluzii si dorinte neimplinite. Nu o sa vorbesc despre zeci de persoane care nu sunt in stare sa isi implineasca nici macar un vis. Nu o sa vorbesc despre idiotii care nu stiu ce vor si asteapta probabil o ploaie cu raspunsuri (si de ce nu si cu bani, faima si femei frumoase, briose, unicorni si ce naiba mai cred ei ca le este absolut necesar?!?!). Nu o sa vorbesc despre oameni ratati. O sa vorbesc pentru ei, pentru cei care vor crede ca e doar un articol prost si ca azi e una din serile alea cand fac pe inteligenta. O sa vorbesc pentru fraieri.
    Incearca sa nu te simti ofensat/a. Cred ca toti oamenii au avut momente (da, momente!) in viata cand au fost cu adevarat cretini. Nu sunt o exceptie si nu incerc sa ma dau mare. Gandeste-te putin la cei care se taie cu lama: ei nu taie niciodata pe orizontala pentru ca nu isi doresc moartea.. vor doar sa atraga putina compasiune si atentie. Taieturile sunt verticale si deseori neuniforme. Cretinii chiar simt ca merita durerea. Ei si-ar dori sa vada in moarte un nou inceput, dar reusesc doar sa isi arate adevarata natura: patetica. Gandeste-te la toti idiotii care isi beau si fumeaza problemele de parca ar fi cele mai nenorocite persoane de pe planeta. Gandeste-te la cei care se culca in fiecare seara sperand ca "maine" ceva o sa se schimbe, dar "maine" nu vine niciodata. Gandeste-te la cei care nu au avut niciodata curajul sa isi implineasca un vis. Gandeste-te la toti prostii care si-au ratat viata numai si numai din vina lor.
     O sa va spun un secret: niciodata nu este prea tarziu. Viata este deopotriva mizerabila si frumoasa, rai si iad, iubire si ura, un paradis paradoxal al senzatiilor si o betie de sentimente si stari. Ai prins ideea: suntem oameni si nu o sa fim niciodata constanti. Schimbarea ne este scrisa in ADN. Nu te afunda in mocirla fara sa fii sigur ca intr-o zi vei vei avea parte de ceva mai bun. Nu te scalda in fericire fara sa fii sigur ca intr-o zi te va lovi un autobuz (sau 10). Este normal sa ai perioade bune si perioade mai putin bune. Sunteti oameni. To(n)ti.
    Iti voi spune ceea ce am avut mereu nevoie sa aud (si nu mi-a spus nimeni): NU UITA SA RESPIRI. Nu uita ca viata este singura ta sansa spre fericire. Nu uita ca probabil meriti mai mult decat iti imaginezi (pesimist mic!). Nu uita ca cel mai adesea ne asiguram ca ne calca un autobuz. Nu uita ca probabil meriti mai mult.
    Am invatat ca orice problema are rezolvare. Te-a refuzat "iubirea vietii tale"? Poate in 3 ani ea o sa fie cheala si pe citostatice si tu vei fi casatorit cu cineva care sa te merite cu adevarat. Nu ai bani sa iti cumperi tot ce iti doresti? Invata, munceste si - cel mai important - ai putina rabdare. Parintii tai sunt idioti si posesivi? Sincer, cred ca toti parintii sunt idioti si posesivi. Ai EBOLA? Poate gasesc astia un tratament, aici chiar nu pot sa ma pronunt.
    Si acum.. idiot micut: inchide ochii. Vorbesc serios. Inchide ochii si inspira adanc. Expira. Inspira. Expira. Inspira. Expira.. si nu uita sa expiri. Nu te mai plange. Cauta o cale sa iti implinesti toate visele. Priveste-ma: altadata stiam doar sa ma plang. Acum ma simt in stare sa iti dau sfaturi. O fac gratis (deci nu mint - cine naiba minte pe gratis?!). Incearca sa fii tu schimbarea, iar cand vei reusi.. vei intelege ceea ce am vrut sa spun.

sâmbătă, 8 noiembrie 2014

Random.. again.


   Uneori mai discut cu mine la persoana a II-a. Am senzatia ca acest gest ciudat imi da ocazia sa ma privesc dintr-o alta perspectiva: perspectiva "lor". Mereu mi-a pasat ce spun oamenii despre mine. Mereu am pus alte persoane pe primul loc cand vine vorba de actiunile si vorbele mele. Recent m-am hotarat sa spun "stop"..
   - Esti babaloaica..
   Replica asta mi-o spuneam des. Uneori inlocuiam "babaloaica" cu alte apelative mai "potrivite". Imi place sa ma jignesc. Habar nu am de ce. Subconstientul meu o cere. Cred ca merit sa fiu tratata urat si gasesc un fel de placere masochista in aceasta actiune.
    - Visezi prea mult..
   Cum spunea cineva (sincera sa fiu.. habar nu am unde am auzit replica asta): "Omorati visatorii si pe mine odata cu ei". 
    - Cum omori un visator?
    Implineste-i toate visele. Fara exceptie. Cand va realiza ca si-a dorit doar lucruri neimportante, ca nimic din ce a visat nu il poate face fericit.. se va schimba (sau se va sinucide.. sau il vor calca 10 autobuze - vechea poveste).
    - De ce esti asa pesimista uneori?
   Pentru ca am crezut ca fericirea ma dezgusta. Pentru ca oamenii au uneori un caracter jegos si grotesc. Pentru ca ma fascineaza latura intunecata a lucrurilor. Pentru ca viata e nedreapta. Pentru ca uneori poti sa faci 3 cancere doar daca deschizi televizorul.
   - De ce esti asa aeriana?
   Pentru ca realitatea este (sau era) deseori deprimanta. Pentru ca am vrut sa traiesc cum imi place dar faptul ca imi pasa prea mult a stricat totul. Pentru ca am o imaginatie prea frumoasa si prea bogata si mediocritatea nu reuseste niciodata sa ma multumeasca.
    - Si acum?
   Acum... Soare. 

sâmbătă, 1 noiembrie 2014

Praf de stele


   Sunt (eram?) pesimista. Azi nu stiu cum sunt. Mereu am crezut ca pentru momentele fericite exista mereu un pret. Metaforic vorbind, mereu ma astept sa ma calce un autobuz. Uneori ma asigur. Uneori prefer sa ma arunc in fata lui. Uneori caut durerea pentru ca simt ca o merit. Uneori o urasc. Uneori sunt amuzanta. Uneori sunt botoasa. Uneori pur si simplu nu mai sunt eu.
   Am momente cand imi place sa fiu singura, admirand peisajul urban dintr-un balcon pustiu. Oamenii nu au trezit niciodata in mine acea vaga curiozitate, cum stelele reusesc de fiecare data. Zecile de minute pe care le petrec in balcon reprezinta timpul pe care mi-l dedic doar mie: fara mesaje, fara vorbe.. doar eu si pulberea celeasta presarata pe cer. Cand eram copil obisnuiam sa imi imaginez ca stelele reusesc "sa simta" oamenii, iar sclipirile lor se transformau in raspunsuri (cred ca am preluat ideea asta din "Micul Print").
   Problema apare atunci cand incep sa imi imaginez ca este cineva cu mine in acele momente in care prezenta oamenilor ma incomoda. Problema apare cand incep sa tastez mesaje si uit sa mai meditez. Problema apare cand nu ma mai uit la stele si incep sa observ oamenii.. si habar nu am daca gresesc.