Postare fara sens..

   Ma trezesc si imi doresc sa nu mai simt nevoia sa mai fumez. Sa ma ascund. Sa fug de mine. Nu se intampla niciodata.
   In jurul meu sunt doar oameni tristi care alearga dupa fericire. O vor gasi. Toti o gasim pana la urma, dar ne dam seama ca e doar o dezamagire, o alta iluzie zadarnica. Lacrimi. De ce naiba plangi? Ti-ai promis ca nu mai plangi, iti aduci aminte?.. Esti asa o..
   Sunt goala. Goala in interior.
   Postarea asta nu are nici un sens.
   Iti mai aduci aminte cand te multumeai doar cu ce aveai? A da.. nu s-a intamplat asta niciodata. Ce naiba ai, esti defecta?
    Fii un om normal, incearca sa fii ca ei. Incearca sa traiesti cum traiesc ei, sa simti cum simt ei, sa gandesti cum gandesc ei..
    Hai gata. Shhh.. Pregateste-te sa alergi iar dupa fericire. Chiar daca stii ca e doar o iluzie. E o aspiratie normala.. trebuie sa fii normala si.. pentru numele lui Dumnezeu! Ridica-te din patul ala si nu mai plange.. e doar o zi proasta. Toti oamenii normali trec prin asta.. o sa fii bine. Mereu se intampla la fel.. nenorocita rutina!
 
    A.

Poate deveni rutina un cosmar?

    Ma obsedeaza. Pare ca imi curge prin vene ca unul din acele droguri care pur si simplu iti iau mintile. Ce naiba se intampla cu mine?
    Cum se numeste visul din care nu te poti trezi? Cosmar? Poate deveni rutina un cosmar?
    Am atat de multe sa scriu, sa simt, sa traiesc.. dar realitatea absurda a prezentului imi ingradeste trairile. Am nevoie de un nou spatiu in care sa fiu eu. Probabil imi voi face un nou blog, si il voi pastra pe asta pentru trairi mai generale.
    Ma enerveaza ca tot mai multi oameni incep sa ma judece. Fiecare are defectele lui, dar probabil e mult mai amuzant sa te uiti la celalalt.. ca daca ai privi in oglinda cel mai sigur ai incepe sa plangi. E trist ca putini constientizeaza cat de goi si singuri sunt in interior. Au masca atat de bine lipita de chip, ca deseori o confunda cu propria persoana. Oare cati dintre noi ne cunoastem cu adevarat?

   Anemona.

Rutina..

  Ce temperaturi sunt astea?Am inghetat.Totusi pot spune ca a fost o zi buna.
  Maine am asa: un test la istorie (din 8 pagini, dar e ok - istoria e materia mea preferata) si un test la mate (sunt praf!).Si de invatat vreo 10 pagini pentru olimpiada la biologie (pentru joi).Imi iubesc viata,ce pot sa spun!
  Oricum,ati spus ca vreti sa aflati povestea mea .. e o istorioara a unui om aparent ocupat.
  Duminica este ziua mea de nastere (17 ani, in sfarsit?) .. Sunt mai ocupata ca niciodata.Nu mai am timp de serialele mele,nu mai am timp sa visez (decat seara, normal),nu mai am timp sa astept.. Totul e acum,ritmul este alert,ma innebuneste, ma trezeste,simt ca traiesc.. Si asta e tot ce asteptam.Simt ca sunt pe cale sa imi gasesc locul..oricum,mai ramane un singur capitol la care nu pot lua nota de trecere - baietii - si unul la care pot spune ca sunt campioana - iubirile neimpartasite.

  Oricum,ma gandeam ce surpriza sa va fac de ziua mea..Hm.Ce ziceti,pe 5 februarie pun o poza cu mine? :)