marți, 31 ianuarie 2012

Sunt bine..


  A fost ok ziua de azi.La matematica m-am descurcat foarte bine (sper ca profesorul sa ramana uimit),la istorie mi-a picat ceea ce am invatat dimineata (am avut ore de la 7, m-am trezit pe la 5 jumatate)..
  Oricum,am plecat de la ultima ora (sportul..).Trebuia sa ma duc si la psiholog la scoala,dar nu am mai fost.Poate tot saptamana asta, dar intr-o alta zi..
  Oricum..ma simt speriata cand ma gandesc ca cineva imi poate afla toate secretele,toate trairile,gandurile,reactiile,regretele.. Dar cum, cum sa tac cand simt atat de mult nevoia sa vorbesc cu cineva? Cum sa reusesc sa ma abtin cand mereu imi vine sa spun tot ce am pe suflet?..
  Pana la urma,sinceritatea poate fi un defect?
  Urasc faptul ca ma face sa vad realitatea (psihologul),ca imi distruge incet dar sigur toate iluziile.. urasc tacerea asta cum urasc clatitele (si nu glumesc, chiar urasc clatitele! - vam zis ca sunt ciudata). Dar din cand in cand mai iau cate o "portie".
  O parte din mine vrea sa faca asta si o parte din mine vrea sa fie distanta.
  Pana la urma chiar sunt o persoana cu doua fete (oare) ?Voi ce parere aveti despre mine? Voi.. care nu  aveti motive sa ma mintiti,sa va folositi de mine,sa va fie mila..
 

luni, 30 ianuarie 2012

Rutina..


  Ce temperaturi sunt astea?Am inghetat.Totusi pot spune ca a fost o zi buna.
  Maine am asa: un test la istorie (din 8 pagini, dar e ok - istoria e materia mea preferata) si un test la mate (sunt praf!).Si de invatat vreo 10 pagini pentru olimpiada la biologie (pentru joi).Imi iubesc viata,ce pot sa spun!
  Oricum,ati spus ca vreti sa aflati povestea mea .. e o istorioara a unui om aparent ocupat.
  Duminica este ziua mea de nastere (17 ani, in sfarsit?) .. Sunt mai ocupata ca niciodata.Nu mai am timp de serialele mele,nu mai am timp sa visez (decat seara, normal),nu mai am timp sa astept.. Totul e acum,ritmul este alert,ma innebuneste, ma trezeste,simt ca traiesc.. Si asta e tot ce asteptam.Simt ca sunt pe cale sa imi gasesc locul..oricum,mai ramane un singur capitol la care nu pot lua nota de trecere - baietii - si unul la care pot spune ca sunt campioana - iubirile neimpartasite.

  Oricum,ma gandeam ce surpriza sa va fac de ziua mea..Hm.Ce ziceti,pe 5 februarie pun o poza cu mine? :)
 
 

duminică, 29 ianuarie 2012

Spectacol,masti si roluri secundare..


  "Ti-am vazut toate fetele caci intr-o zi ai uitat usa deschisa.. Nu te-ai plictisit sa alegi mereu cine vrei sa fii?"
  Si nu..nu te-ai plictisit.Nu iti plac jocurile (mi-ai spus ca ale mele sunt tampite,ca exagerez) dar iti place foarte mult sa joci.Sa iti asumi un rol care nu este al tau doar pentru a ma face sa imi sustin iluzia,sa trec peste,si totusi sa ma intorc mereu la tine..
  Cat iti place sa minti!Cat imi place sa iti fiu pe plac!Te-am mintit.. m-ai mintit.Suntem la fel.Gandim la fel. Uneori ma intreb cum de nu te las sa observ asta..
  Ma gandesc daca sa iti dau in povestea mea un rog secundar (dar atat de incitant!) sau unul principal (pe care sigur nu il meriti)..Hm..Grea decizie.
  De ce cand nu stiai cine sunt vorbea atat de mult,si in viata reala nu reusesc sa scot in fata ta nici macar 2 cuvinte?De ce,cand am scris pe blog despre tine ai crezut ca am dat adresa tuturor cunoscutilor si ca mi-am batut joc?.. De ce sunt asa o ratata,de ce cred ca e doar vina mea?..Prea multe intrebari.
  Ar trebui sa invat de la tine.Sa par indiferenta,sa le dau cuvintelor un sens dureros..dar nu as mai fi eu,nu?!
  Dar daca..
  Daca as reusi sa joc un rol atat de bine,incat sa ajung asa?Oare ar merita?Oare - in final - as ajunge sa fiu asa?Merita?O sa ma doresti sau o sa ma alungi?..

  Momentan pregatesc decorul.Spectacolul va incepe si tu ai bilete in primul rand.Mi-e frica sa trag cortina, mi-e frica sa ma vezi asa cum sunt defapt.. caut o masca.Caut un rol care sa mi se potriveasca si sa ma faca sa cred ca asa am fost dintodeauna..
  O sa iti dau un bilet.. o sa vii sau o sa ma faci sa astept ceva ce nu se va intampla niciodata?
  Oricum .. eu te astept.

sâmbătă, 28 ianuarie 2012

Buna dimineata!

 
  Buna dimineata! (desi e ora 10:34).. E prea tarziu sau oare prea devreme?!
  Nu am mancat nimic la micul dejun (mereu am urat masa asta,nu pot sa mananc nimic,mi se face greata..).
  Am atatea teme de facut.
  De ce mi-a trebuit un alt liceu,unul de prestigiu?De ce nu ma simteam in largul meu la celalt?..
  M-am hotarat sa merg la olimpiada la biologie.. si e foarte greu.Dar mereu mi-au placut lucrurile dificile..
  Ma intreb daca vi se pare plictisitoare viata mea..preferati sa va spun povesti care nu sunt ale mele?
  Si eu ma consider plictisitoare..uneori acum.
  Mi-ar placea ca din fotoliul asta sa va povesteasca o domnisoara stilata,care trece prin 100 de aventuri si are o viata foarte activa..Pe care toata lumea o place,care se imbraca mereu la moda si este frumoasa..dar nu as mai fi eu.
  Ce spuneti?
  P.S:Daca eu nu pot sa beau,macar o ceasca pentru voi .. prieteni!


vineri, 27 ianuarie 2012

Prea mult..


  Cam multa zapada pe afara.
  Prea multa..
  Mi-e frig.
  Am nevoie de o imbratisare.
  Am nevoie de .. tine.
  O sa ma lasi sa inghet sau o sa ma primesti in locul ala caldut numit "inima"?
  Hm..
  Stupida intrebare.
 


joi, 26 ianuarie 2012

Prima pagina..


  Azi am scris prima pagina a povestii mele,o poveste inceputa de mult timp - dar pe care astazi am invatat sa o apreciez cu adevarat.Vreau sa lupt pentru ceea ce imi doresc,vreau sa invat sa fiu persoana care vreau sa fiu..
  Mai nou merg la .. psiholog.Trebuie sa invat sa imi stapanesc unele emotii.
  Am unele "rani" din trecut inca deschide - poate voi avea vreodata puterea sa va povestesc despre asta..
  Oricum,partea cea mai grea a trecut - decizia.Acum ma mint ca urmeaza cea usoara..
  Vreau sa descopar o noua "eu" - una mai draguta,mai deschisa,mai puternica,mai slaba.. Pe care toata lumea o iubeste.
  Imposibil? 
  Asta e cuvantul meu preferat.. Hm.
  "Imposibil" pentru mine suna atat de.. patetic.Si poate deveni posibil atat de..usor.
  Nu am pretentia sa ma intelegeti.
  Azi nu ma inteleg nici eu.
  Azi sunt putin mai obtimista.
  Nu mai vad negru..vad gri!


miercuri, 25 ianuarie 2012

Nu ma simt bine..


  Mi-e rau.Ma doare burta si am febra.
  Am un chef nebun sa fac..nimic.
  Ma uit la Dexter (serial politist,nu-nu desene animate).Va recomand acest serial.Cu o cana de ciocolata calda langa mine,ma face sa uit de mine..de problemele mele.
  A nins azi.A nins mult.E frig,si eu am umblat ieri imbracata cam subtire..prea subtire.
  Mi-e frig.Stau invelita din cap pana in picioare,ard..si totusi mi-e frig.
  Oamenii ca mine nu cedeaza.Nu trebuie sa cedeze.
  Uitasem ca sunt..umana.
  Oricum..e cam prea multa zapada afara.
  Mi se face frig numai cand ma gandesc..

  
  Iti place iarna?



marți, 24 ianuarie 2012

Noi obtiuni?


  Lupti.
  Pierzi.
  Cazi.
  Te ridici.
  Promiti sa nu mai gresesti.
  Iti incalci promisiunea.
  Pierzi iar.
  Nu mai vezi nici o cale de iesire.
  Esti deprimat.
  Esti SINGUR.
  Ajutorul vine de la persoane cu care nu aveai nimic de vorbit inainte.
  Devii brusc obtimist.
  Perspectiva se schimba.
  Zambetul de pe chipul tau nu mai este atat de fals..
  Pierzi iar.
  Un prieten..
  Dar acum stii ca nu te merita.
  Si zambesti iar.
  Castigi.
  Te ridici si mergi mai departe..

  Si toate astea se numesc simplu.. VIATA!

luni, 23 ianuarie 2012

Povestea unei anorexice.


  Sun la usa tremurand de emotie.Astept de mult timp clipa asta. De prea mult timp..
  Imi deschide usa sigura pe ea.Este o femeie frumoasa, bruneta, are parul lung si este destul de slaba.. pielea ii este foarte alba. Nu pot spune ca este superba.Frumoasa da,dar ochii ei exprima o durere pe care nu o inteleg..
  Intru in hol si imi las haina in cuier.Ma invita in sufragerie si ma asez pe un fotoliu. "As putea sa iti spun multe,dar nu are rost. Ai venit aici pentru ca vrei sa auzi de ce am ajuns unde am ajuns,cu ce am gresit,ce alegeri am facut..".O aprob imediat. Ma fascineaza felul in care vorbeste,ochii in care nu mai exista de mult lacrimi,reflexele crem a rochii care pare de catifea.. "Nu am fost din todeauna slaba.Pana in liceu eu eram aia mai retrasa, fara prieten dar mereu aveam un sfat bun cand mi se cerea sau o imbratisare.Eram timida dar in cercul meu de prietene ma integram foarte bine.Pana intr-o zi cand o fata dintr-o clasa vecina m-a intrebat daca am probleme cu glanda,de ce arat asa.Am inceput sa plang la scoala si nu am mai stat la ore.Am venit acasa,m-am dezbracat si m-am uitat in oglinda.Ma vedeam hidoasa,urata,grasa.Aveam 1,64 si 70 kg si lumea parea ca se sfarsise pentru mine.Mi-am jurat sa nu mai mananc si sa nu mai las pe nimeni sa ma calce in picioare.In ziua aceea am mancat foarte mult, enorm..dar a doua zi nu am mancat nimic,am baut doar apa. Am continuat asa timp de 18 zile.. fara mancare,doar apa. In primele zile simteam foamea ca un animal care ma rodea pe interior,dar apoi a disparut.Am atins o senzatie de pace si armonie care ma facea sa vibrez,sa ma simt.. vie.Dupa parintii mei au intrat la banuieli si a trebuit sa incep sa mananc.Am memorat intregi tabele de calorii, am facut o pasiune pentru acele cifre bonlave.. Am ajuns in 2 luni la 55 kg.Dar tot imi doream sa slabesc. Desi ma vedeam hidoasa,oribila - baietii au inceput sa "roiasca" in jurul meu.Am inceput sa imi bat joc de ei,am distrus chiar si singura relatie care chiar conta pentru mine.I-am distrus pe ei,dar m-am distrus si pe mine. Ai grija ce faci.Exista atatea metode..Ti-ai dat seama cred,sufar de anorexie nervoasa.. e o boala,nu te juca.."Nu plangea.Mi-a mai povestit mai multe episoade din viata ei (poate vi le voi spune si voua,candva) si dupa m-a imbratisat.Am plecat putin bulversata.Ea credea ca ma ajuta,dar nu stia ca asta e chiar inceputul povestii mele..
  Pentru mine mancarea este ca un drog.Este prima oara in viata mea cand recunosc chestia asta.Cred ca este mai usor sa te lasi de etnobotanice sau tigari pentru ca nu esti nevoit sa le consumi zilnic.. Mi-e greu.Nu mint.E cel mai greu lucru pe care l-am facut vreodata.

duminică, 22 ianuarie 2012

De gheata?


  Nu mai simt.Gata.
  Sentimentele sunt de vina pentru ce am ajuns.Prostia mea.Inima mea e defecta. Creierul la fel.
  Nu stiu sa gandesc cum trebuie,cand trebuie.
  Parca ar fi doua persoane diferite in acelasi trup..
  Sunt dependenta..de singuratate.

  De dimineata tot ascult melodia "Katy Perry-The one that go away".. Si simt niste chestii.. pe care teoretic nu am cum sa le simt,pentru ca nu le-am trait.Ciudat nu?
  Nu mi-am mai facut nici macar ceasca de ciocolata calda.
  Nu am mai lenevit in pat.. nu am mai deschis televizorul (nici frigiderul).
  Mi-am pus treningul pe mine si m-am dus sa alerg la sala.. (doar vam promis ca ma schimb,nu?!)

  Mai e putin pana la ziua mea.Atat de putin..Vreo 2 saptamani.
  Fac 17 ani si inca nu am realizat multe lucruri.Si nici macar nu stiu cine sunt.Sau ce vreau..
  M-am gandit sa scriu o carte.Dar despre ce?Cand?Unde?Cum?..
 
  Am multe idei.Am prea multe idei.Si o singura intrebare..pe ziua de azi.Cati dintre cei de aici si-ar dori sa ma cunoasca in realitate (personal),fara toate aceste masti,fara secrete.. ? Cati dintre voi vor mai fi aici peste 1-2 ani? Dar peste 10?..
  Sau o sa fiu tot singura si plictisita?
 ..
 Macar azi nu mai plang.
 Ma multumesc si cu atat.
 Momentan.

sâmbătă, 21 ianuarie 2012

Pentru todeauna..




   Ieri am vorbit cu o persoana pe care am cunoscut-o din intamplare si m-am convins ca "pentru todeauna" chiar exista.Ca nu este un vis o astfel de prietenie sau de iubire..
  Poate nu am gasit persoana potrivita.Sau poate am eu o problema.
  Sau poate este vorba doar de noroc.
  Nu am fost niciodata o persoana norocoasa,dar nici ghinionista.
  Am fost mereu la mijloc.
  Pentru toate lucrurile pe care mi le-am dorit a trebuit sa muncesc,sa ma straduiesc foarte mult.
  Am obosit..

vineri, 20 ianuarie 2012

Zapada peste tot..


  A nins azi.Normal,trebuia sa ninga si in orasul asta.. Sud-Estul tarii este cam tot acoperit de zapada..
  A nins si dimineata zapada era atat de frumoasa!Acel alb care te tulbura putin,care te face sa tresari..
  Dar cand am iesit de la ore nu mai era zapada.Era noroi,erau balti..dar zapada mai deloc.Pacat.
  Asa se intampla cu toate lucrurile frumoase,pure cand sunt calcate in picioare?..
                 ...
  Nici nu stiu daca iubesc iarna sau o urasc.
  Vam mai spus ca sunt innebunita dupa amestecurile de sentimente..ca ma face sa imi pierd capul.Si imi place. Altfel as fi facut de mult timp ceva.Si nu as mai fi asteptat o schimbare.
  Ma intreb cum ar trebui sa fiu..
  Cam multe dileme pentru ziua de azi.
  Oricum ma tin de promisiune: vam promis ca ma schimb si o voi face..
  Mi-e frica de voi (cititorii),dar imi sunteti si dragi.
  Si va multumesc ca sunteti aici alaturi de mine - cu un sfat si cateva click-uri..
  Inseamna mult pentru mine.
  Uneori sunteti mai aproape de mine decat prietenii mei din realitate..
  Si asta doare.



  



joi, 19 ianuarie 2012

Dorinta #

"Pune-ti o dorinta si aseaz-o in inima ta. Orice iti doresti - tot ce iti doresti. 
Gata?
Bine!
Acum, ai incredere ca se va implini.
Nu stii niciodata de unde o sa apara urmatorul miracol, urmatorul zambet, urmatoarea dorinta implinita. Dar daca crezi ca e foarte aproape, si-ti deschizi inima si mintea in fata posibilitatii, in fata faptului cert, s-ar putea sa obtii lucrul pe care il doresti. 
Lumea e plina de magie. Trebuie doar sa crezi. Asa ca pune-ti dorinta.
Gata?
Bine.
Acum, crezi in ea cu tot sufletul!"

{ One Tree Hill }

   Am facut-o.Mi-am dorit,am sperat si sper in continuare.. Imi doresc sa ma schimb. Nu ma pot accepta asa cum sunt - chiar trebuie sa ma schimb.
  Am tot amanat data la care voi incepe..dar nu mai are rost.Am tot asteptat sa se schimbe ei - dar asta nu este posibil.Problema e la mine si o sa rezolv asta.
  Va promit!
  Imi promit..

  
        Tu ce dorinta iti pui?




miercuri, 18 ianuarie 2012

Partea intunecata?


  In jocul asta suntem doi.
  In rolul principal sunt eu.Dar mereu ma urmeaza un pasager intunecat.. Are grija sa imi sopteasca incet toate dorintele,sa ma ajute sa caut un scop,sa merg mai departe.. Ma ajuta si ma distruge in acelasi timp.
  Uneori imi sopteste niste ganduri care ma sperie.Uneori cred ca gandurile lui sunt ale mele si imi dau seama cat am gresit numai ascultandu-le.Dar nu pot sa nu ascult.Este o parte din mine.Partea mea rea.. Este partea care ma ajuta sa plang doar cu sufletul - am invatat asta recent.Este partea care ma ajuta sa trec mai departe, dar care nu uita..si nu iarta.
  Este acea umbra care imi aminteste toate dorintele si esecurile mele.Uneori rade de mine..uneori rade cu mine. Dar in calatoria asta suntem doi - trebuie sa suport.
  Uneori ma paraseste.Dar se arata in situatiile-limita,ca atunci cand ma infometez,cand fac sport pana la epuizare, cand ceilalti rad de mine in loc sa imi spuna in fata ce nu le convine..cand plang sprijinita de un perete mult prea rece..
  Si ce o sa faceti,cand eu o sa dispar incet incet si o sa ramana doar el?.. Voi.. toti ceilalti.


marți, 17 ianuarie 2012

O altfel de poveste (4).


  O privi surprins.Nu stia ce vreia.Sa il jigneasca?.. Nu era stilul ei. Sa ii spuna adio?Posibil. Sa ii spuna ca il iubeste?Dumnezeule, cat de mult isi dorea asta..
  -Stai?
  -Doar stai..ramai langa mine.Nu sunt pregatita sa trec peste asta.Nu inca.Dar nu pot sa te pierd..
  -Nu stiu ce sa spun..Vrei sa ne mai dam o sansa?Vrei sa resuscitam relatia asta,in care -recunosc- tu ai dat totul,iar eu nu ti-am putut oferi nimic?
  -Daca o sa fim din nou impreuna voi deveni ca tine: rece,indiferenta, mereu in cautare de noi senzatii..si nu vreau asta.
  -Imi pare rau ca te-am facut sa suferi.Si ti-am mai spus asta cu fiecare ocazie.
  -Mi-ai spus..dar nu ma ajuta cu nimic.
  Fata isi sterse lacrimile,se ridica si pleca.El nu o urma.
  Sa devina ca el era ultimul lucru pe care il dorea.

luni, 16 ianuarie 2012

Trebuie sa faci ceva.



    Este o realitate,nu vrei sa recunosti
    Dar ochii tristi,privirea - i-ai observat deja
    Incerci sa ii ignori,refuzi sa faci ceva
    Si treci nepasator,ti-e teama ca gresesti.
  
    Le-ai vazut chipul trist dar continu-i sa mergi
    In urma nu te uiti,pasesti ganditor
    Inchizi ochii si iti spui ca pentru ei e usor
    Te minti pentru ca ti-e teama sa alegi.

   Intoarce-te straine,trebuie sa faci ceva
   Acorda-le un sprijin si se vor ridica
   Te vor privi zambind si nu te vor uita
   Ajuta-i sa ajunga ce isi doreau candva.

  *O poezie compusa de mine.
   Tema:excluziunea sociala




duminică, 15 ianuarie 2012

O altfel de poveste (3).


  Ce cauta acolo?..
  Uitase ca acel loc nu era al ei,era al lor. Stia ca ii lipsise atingerea lui,tanjea dupa prezenta lui.. era ceva mai presus de cuvinte.
  Se aseza pe banca si nu spuse nimic.Nici el nu vorbea.Fata se uita in gol,iar baiatul se intreba daca sa o priveasca sau sa ii urmeze exemplul.. Cand isi facu curaj si o privi,o vazu mai frumoasa ca oricand. Asa, ciufulita,nedormita,imbracata neglijent.. dar cu gandul numai la el.In ochii lui era superba.In inima lui era doar ea.
  Fata se intreba de ce nu vorbea.Se uita la ea,dar nu spunea nimic.Tacerea lui o ranea,ii provoca o avalansa de intrebari.. toate incepeau cu "de ce?": De ce ii spuse ca o iubeste? De ce il crezuse? De ce,daca o iubea, a ranit-o asa de tare? De ce nu spune acum nimic? De ce o priveste in felul ala? De ce simte ca se indragosteste de el iar si iar,cand ea incearca sa il scoata din inchisoarea inimii ei?..
  Baiatul inca se uita la ea. Nu stia ce sa ii spuna.Ar fi vrut sa ii ceara o noua sansa, dar ar fi parut ipocrit. Daca era in locul ei nu ar fi crezut nimic.Ii era teama de refuzul ei,ii era teama ca va strica tot ceea ce a fost (si poate inca era) intre ei.O lacrima incepu sa i se prelinga din ochii tristi.. nu,nu putea sa o lase sa il vada asa. El era mereu puternic,mereu stia ce vrea,nu putea sa fie slab,nu azi..
  Se ridica de pe banca si vru sa plece.
  Fata il prinse de mana si il privi in ochi, soptindu-i usor: "Stai.."
 

O altfel de poveste (2).


  Dupa ce baiatul pleca,se simti dintr-o data goala. Crezuse ca stia ce insemna singuratatea..dar nu stia.Casa era prea goala.Peretii prea reci. Lacrimile prea multe.
  Se intreba daca a procedat corect.Sau daca putea sa il schimbe.. Ce nu i-a putut oferi ea?De ce a procedat asa?De ce a mintit.. Putea suporta adevarul.Dintre minciuna si adevar cu siguranta ar fi ales adevarul.. Chiar daca era cea mai dureroasa cale.Pentru ea,pentru ei..
  In seara aceea ceva in inima ei se rupse.Nu mai putea plange,dar nu mai era ea.Se uita in oglinda: rimelul scurs,ochii incercanati,fata palida.. Asta era ea acum? Asa o facuse sa ajunga? Asta a ramas din iubirea pe care i-o purta?Asta chiar era ea?..
  Erau multe intrebari.Prea multe intrebari.Isi lua haina si pasi grabita spre usa.Avea nevoie de aer.Nu mai putea suporta.Prea multa linste.Prea multa singuratate doar pentru o singura persoana.
  In timp ce se imbraca isi derula in minte toate clipele petrecute impreuna. Tot ceea ce servise ca si cadru pentru povestea lor.. Isi aminti de toate impotrivirile parintilor ei,de toti prietenii ei la care renuntase doar pentru ca sa fie cu el.. La toate plecarile lui neanuntate,la toate serile in care venea mirosind a parfum de femeie si o mintea ca le-a testat pentru ea.. Si ea il credea doar pentru ca avea nevoie de o poveste..
  Pasii o purtara spre parcul unde s-au cunoscut.Pasea incet.Timpul nu mai conta.Se indrepta spre banca unde s-au cunoscut.Se indrepta spre locul unde ii jurase iubire vesnica.. Ii era dor.De momentele alea.Ii lipseau. Sau ii lipsea el?..
  Pentru ceea ce urma sa vada nu era pregatita. Oare era posibil.. Nu,nu aici,nu acum.. Dar totusi..
  Era acolo.

sâmbătă, 14 ianuarie 2012

Unei (foste) prietene.


   Mi-ai vazut chipul trist si suferi in tacere,
   Privirea ti-e pierduta,nu te gandesti la mine
   Ai vrea sa faci ceva dar nu mai ai putere
   Incerci sa minti si spui ca imi e bine..
   Aproape-ti pare rau.


   Pasesc prin casa goala si-ti caut amintirea..
   In poze vechi,parfumuri,lucruri materiale..
   Nu o gasesc,si nu stiu ce sa fac cu iubirea
   Pe care inc-o simt..un sentiment banal.
   Aproape-ti pare rau.

   Mi-e dor sa povestim,prietena mea buna
   Mi-e dor de cea care ai fost,nu care esti acum
   Imi lipsesc momentele petrecute impreuna
   Eu astazi plang,tigara o fac scrum..
   Aproape-ti pare rau.

  Dar intr-o zi voi sterge lacrimile toate,
  Si orice urma de regret din sufletul curat..
  Voi zambi fals si sentimentele vor fi uitate
  Si ma voi impaca cu gandul ca eu am incercat.
   Si o sa-ti para rau.



vineri, 13 ianuarie 2012

O altfel de poveste (1).

  Ii privea chipul scaldat in lacrimi si nu intelegea.De ce i-a facut atat de mult rau?Se gandise de multe ori ca vor exista consecinte,dar niciodata serios..nu,nu acum!Nu atat de repede..cand totul mergea asa bine.
  -Nu mai plange.Au fost doar niste minciuni nevinovate.
  Nici el nu credea asta,dar incerca sa para convingator.Stia exact ce isi dorea.Sufletul lui putea apartine doar unei singure femei,dar trupul tanjea dupa nenumarate atingeri.Era prea tanar.Dragostea il speria,gandul la un viitor comun il deruta..era prea devreme.Mult prea devreme.
  -Nu o sa crezi ce iti voi spune..dar te iubesc.Iti jur ca te iubesc.
  "Ipocritul" isi spuse fata in gand. "Si-a batut joc de mine.In ochii lui sunt ca oricare alta..nu pot sa accept asa ceva".Si in momentul acela incepu sa se urasca.Ar fi dat orice pentru o imbratisare de-a lui,un sarut furat,o minciuna..dar el statea acolo si ii jura ca o iubeste.Incerca sa isi pastreze gandurile pentru ea si privea in gol,incapabila sa mai schiteze un gest.
  -Te voi astepta.Un moment,o secunda..o viata daca trebuie.Voi astepta sa intelegi ca voi fi mereu al tau,dar ca nu ma pot controla.. nu compara nevoile trupului cu sufletul,te rog!
  Replica asta o trezi la realitate.O iubea,dar isi iubea si obiceiurile lui.Si nu era dispus sa renunte.Dar ea nu avea nevoie de o astfel de iubire.Ea visa la o familie,la copii,la un print.. Si el nu era un print.Era doar un personaj secundar ratacit in povestea ei.Atat si nimic mai mult..
  -Pleaca.E prea tarziu..mult prea tarziu..
  Baiatul isi dadu seama ca daca ramanea putea sa o raneasca si mai mult.Isi spuse ca timpul le poate rezolva pe toate..si o privi inca odata.Ochii ii erau tot scaldati in lacrimi,dar cu toate astea reusea sa zambeasca. Isi dori sa o stranga in brate,sa o sarute,sa ii spuna ca totul va fi bine..dar isi stopa infapttuirea unui gest atat de inutil.. Pasi incet pe hol si se indrepta spre iesire. O va vedea din nou maine..sau peste cateva zile.Spera ca timpul sa le rezolve pe toate.
  Dupa ce a plecat,fata a ramas singura.In timp ce isi stergea lacrimile incerca sa isi alunge din suflet o intrebare care nu ii dadea pace: "Asta e iubire?!"



Mi-e dor..


  Mi-e dor sa te visez si sa ma trezesc realizand ca totul este un vis.. si sa vreau sa te intalnesc asa iar!
  Imi lipsesti.Imi lipsesti atat de mult.. Si visele cu "NOI" imi lipsesc.Un "NOI" care nu va exista niciodata (poate).Nu te-am mai visat de mult timp.De prea mult timp.. Creierul vrea sa te uite,inima mea tanjeste dupa tine.Stranie combinatie.
  Nu voi reusi niciodata sa tin la altcineva.Nu in conditiile astea.Vreau sa ma vezi asa cum sunt in realitate.Cum nimeni nu ma poate vedea..
  Ce trebuie sa fac?Ce vrei sa iti mai spun?.. Ma prefac ca nu aud cand razi de mine.Iti ignor de multe ori zambetul prefacut.Fata in fata suntem ca doi straini.Si totusi,ce cauti in inima mea..?
  E tarziu.E mult prea tarziu pentru o noua sansa.E doar vina mea pentru ca fug atunci cand este nevoie sa ma implic sentimental.E doar vina mea ca inca sper,ca inca ma gandesc la tine..
  Nu vei fi al meu niciodata.Al alteia,al oricui,dar al meu niciodata!Ma voi obisnui cu ideea..sper.
  Mi-e dor de tine.

joi, 12 ianuarie 2012

Dulce asteptare.


  Astept.Ce astept?..
  Se spune ca lucrurile bune vin pentru cei ce au rabdarea necesara.Eu simt ca mi-o pierd pe a mea.
  Dumnezeu parca se joaca cu noi.Oricat ne-am impotrivi, tot unde ne este sortit ajungem.. "Dumnezeu joaca zaruri cu universul" era o replica dintr-un serial politist..si da,orice este posibil.
  Dar nu isi da nimeni seama ca asteptarea asta ne omoara incet incet?.. Ca timpul trece,ca el nu asteapta pe nimeni.. Ca imbatranim,ca poate am dori sa ne cunoastem destinul,sa stim in ce directie ne indreptam impinsi parca de forte nevazute ?!.. Sau poate misterul este o parte normala, poate daca am sti ar aparea dorinta sa schimbam totul,sa fim independenti,sa ne creem propria poveste..
  Unele lucruri sunt ciudate.Unele sentimente sunt stranii.E hilar cum atunci cand pierzi ceva/pe cineva, altceva ii ia mereu locul.Sunt convinsa ca exista destin.Si sunt sigura ca povestea mea nu poate fi chiar atat de plictisitoare cum o vad eu..
  M-am plictisit sa astept.Ma simt ca un copil in dimineata de Craciun (de ce sa mint,ma simt ca mine in dimineata de Craciun) care abia asteapta sa vada ce cadou a primit,dar care nu gaseste nimic. Si chiar daca uneori isi pierde speranta,este sigur ca intr-o zi isi va primi darul.Si in fiecare dimineata este acolo,sub brad..
  Nu stiu daca m-ati inteles.Nici eu nu ma inteleg uneori.De multe ori aleg sa ma ascund in gesturi pe care nu le inteleg.Si atunci,cum as putea avea pretentia ca cineva sa ma inteleaga?..
  E ciudat.Sau poate doar viata mea e ciudata.

miercuri, 11 ianuarie 2012

Cine sta pe blog?


  Recunosc.Posibil ca asta sa fie o intrebare tampita.Dar am o dilema de cateva zile..
  Am observat ca toti oamenii care scriu pe bloguri fie cauta sa se (re)gaseasca,fie sunt tristi,au intrebari la care nu gasesc raspunsuri,si-au pierdut toti prietenii.. dar nimeni,nimeni nu este fericit in adevaratul sens al cuvantului!De ce cred asta?.. Consider ca atunci cand esti fericit esti prea ocupat sa traiesti la cote maxime, sa te bucuri de fiecare clipa,sa vezi numai partea buna a lucrurilor.. Sau oare mai sunt si oameni care vor sa "strige in gura mare",sa auda toata lumea,ca exista si parti bune in viata asta,nu numai lovituri si iluzii?!..

  Esti fericit?Consideri ca viata ta este perfecta?


marți, 10 ianuarie 2012

Nu imi pasa!




   Vam mai vorbit parca despre sentimentul asta de absoluta nepasare.Stiu ca nu voi reusi niciodata sa il traiesc asa cum trebuie: consider ca nu sunt un obiect,nu pot sa ma prefac ca nu am sentimente,nu pot sa imi franez fiecare gest din cauza unor temeri stupide.. Dupa cum spuneam,nu pot trai acest sentiment.Dar il pot mima.

  Azi mi-a iesit foarte bine.Poate prea bine.. M-am prefacut ca nu imi pasa,nu am mai spus nimic. Mi-am ascuns sufletul intr-o cutie veche si cheia o tin doar pentru mine.Fac asta pentru ca imi pasa prea mult. Inca tin la unii oameni pe care ar fi trebuit sa ii uit de mult timp.Sau poate la povestile pe care le-am trait impreuna cu ei .. nu stiu.

  Deci..de acum nu imi mai pasa.Macar partea teoretica imi iese!!

Cine sunt..?

 
   Sunt soldatul ce isi poarta lupta cu sine
   In razboiul mentalitatilor straine
   Dar nu am arme de foc in ranita
   Doar ganduri ce se izbesc de-o granita.

   In piesa asta sunt singurul actor
   Dar nimeni nu priveste,e doar un vechi decor
   Scenariul e acelasi dar ora e tarzie
   Spectacolul va pare o simpla comedie.

   Raman mereu un pasager grabit
   In trenul gol care mi-a fost sortit
   Si mi-as dori o alta destinatie
   Calatoria mea depinde de-a voastra invitatie.

  *Nu am creat singura poezia

luni, 9 ianuarie 2012

Zi sau noapte?


  Noaptea te-am scos din inima mea si dimineata te-am regasit in acelasi loc.Mi se intampla mereu.Nici nu stiu ce vreau sa fie - noaptea,cand in visele mele nu apari si te uit pentru cateva ore sau zi,cand ma gandesc doar la tine..

  Sa te uit sau nu?
  Sa sper sau sa renunt?
  Sa castig sau sa pierd? ..

  Prea multe intrebari pentru o banala dimineata.

duminică, 8 ianuarie 2012

Inca astept.


  Se spune ca lucrurile bune vin pentru cei care au rabdarea necesara.
  Care oricate lovituri ar primi de la viata reusesc sa mearga mai departe.
  Persoane care recunosc un moment potrivit si profita de el.
  Oameni care nu au incredere decat in ei.
  Oameni fara prieteni.Oameni fara remuscari.
  Oameni care reusesc sa isi ascunda atat de bine sufletul ca te intrebi daca mai au asa ceva..
  Oameni..?!
 
  Inca astept sa devin si eu o astfel de persoana.
  Sa nu imi mai pese.
  Sa nu mai reuseasca nimeni sa ma intoarca din drum.
  Sa imi creez o lume in care doar ideile mele sa conteze si chiar daca stiu ca sunt gresite - sa lupt pentru ele cu toate puterile pentru ca in final visele sa devina realitate..

    Eu inca astept..
 

sâmbătă, 7 ianuarie 2012

Viata e un spectacol neinteles.



   Uneori viata imi pare un spectacol de neinteles.
   Eu nu sunt scenaristul - nu pot imfluenta toate intamplarile,doar acelea care depind de mine.
   Eu nu sunt regizorul - nu ma asculta nimeni.
   Eu nu sunt costumierul - nu ii pot imbraca pe oameni cum vreau eu,dupa regulile mele.
   Eu nu sunt masinistul..
 
   Intrebarea ramane daca sunt doar un simplu actor sau un spectator.Oare exista destin?


            Vreau sa evadez..

vineri, 6 ianuarie 2012

Persoana cu doua fete


   Sa fim seriosi.
   Toti oamenii facem asta.
   Ne ascundem sub niste masti, incercam sa parem puternici si hotarati..chiar daca nu suntem.Inceram sa lasam impresii gresite doar pentru ca ceilalti sa nu isi dea seama cat de singuri suntem.Suntem orgoliosi uneori.Nu vrem sa parem slabi.De multe ori ne gandim doar la noi.Dar daca vrem sa schimbam asta.. vom fi mai buni.
 
   Cineva mi-a spus ca sunt o persoana cu doua fete.Nu sunt.
   Sunt o persoana cu o masca.
   Nu ma pot arata asa cum sunt cu adevarat decat in fata unor persoane.E un fel de .. metoda de aparare.Ma asigur ca    nu voi suferi din nou.Cel putin prea curand..

   Persoane cu doua fete stiam ca sunt acelea care te vorbesc pe la spate,care se folosesc de o masca atent construita pentru a obtine ceea ce isi doresc,pentru care nu conteaza ce lasa in urma lor..

   Cine credeti ca ar trebui sa fie numita "persoana cu doua fete"? O persoana care se ascunde dupa o simpla masca sau una care se foloseste de ea sa ajunga in sufletul tau?

joi, 5 ianuarie 2012

Bucati de suflet..


   Am pus cate o bucatica din sufletul meu (din mine) in multe recipiente si le-am trimis departe.Ele au ajuns fie la oameni care meritau - si care mi-au trimis si ei un dar mult mai valoros - fie la oameni care nu meritau si care le-au aruncat la gunoi.


   Azi m-am certat cu un om care credeam ca imi este cel putin un amic.M-am inselat iar.E singura persoana care mi-a raspuns la telefon de revelion,dar nu a avut timp sa imi asculta plansetul.Sau nu l-am lasat eu..
   Imi trimisesem o bucatica de suflet departe,intr-o tara straina.L-am cunoscut pe internet, locuise in orasul meu dar s-a mutat.La inceput nu am avut o parere prea buna despre el,dar am ajuns curand sa intru pe internet doar ca sa vorbesc cu el,sa cred ca putea sa ma ajute sa ma schimb.Dupa am aflat ce fel de persoana este si m-am ingrozit.Ma mintise 6 luni,isi construise o viata palpitanta acolo in Germania cand viata lui era banala - la fel ca a mea.Ne-am jignit, m-a amenintat..ne-am certat urat.Am hotarat sa ii mai dau o sansa si a venit in tara.Nu stiam daca vreau sa il vad dar nu a insistat.Si nici nu o voi face.Ii pasa doar de amicii lui (cu care a incercat sa imi faca cunostinta pentru o "relatie") si de el.Nu ma merita.Poate nu il merit.Poate destinul meu este sa imi ajunga la suflet numai oamenii de genul asta.
   Vreau sa il sun si sa ii spun sa imi trimita bucatica din suflet inapoi.Pentru ca am tot impartit asa - sentimente, vorbe, lacrimi, zambete, sfaturi - si m-am trezit ca nu mai sunt eu.

      Si inca stau si ma intreb..oare mi-a fost un prieten adevarat sau doar un om care a stiut sa ma suporte?!
       

duminică, 1 ianuarie 2012

Ce naiba?..


  M-am mai calmat (dupa episodul de aseara) si am vrut sa o sun.Pe buna mea prietena,cea care a organizat petrecerea fara sa imi spuna.Cred ca preferam sa imi spuna ca nu ma vrea acolo decat sa ma faca sa ma simt ca o idioata..Imi doream sa ii spun totul in fata,tot ce gandesc,tot ce simt.. desi cand fac asta cineva regreta.Si acel cineva sunt mereu eu.
      
  -Buna?Ce faci?..Nu mi-ai raspuns la telefon aseara.Mi-a raspuns odata sora ta,erai afara la ora 1 noaptea..
  -Am uitat sa te sun.Aveai nevoie de ceva urgent?
  -A,nu..nimic.Am vrut doar sa iti urez un an cat mai bun.Doar am plans toata noaptea, am fumat si mi-am regretat toata viata.Aveam nevoie de o prietena adevarata..urgent!
 -A..pai atunci banuiesc ca nu e nici o problema.
 -Nu..nimic. Te temeai sa nu ma autoinvit la petrecerea ta,nu?De ce mai intreb,stiu sigur..
 -Sunt cu ai mei prin oras.
 -Aha.Ok.Pai..vorbim mai tarziu atunci.Nu o sa iti mai aduci aminte de mine nu?
 -Pupici!

  Da.Am ales sa nu ii spun ce cred.Am ales sa joc si eu dupa regulile lor,sa ii lovesc si eu pe la spate cand stiu ca o sa doara mai tare.Asta nu ma face cu nimic mai buna.Dar macar am certitudinea ca nu le sunt inferioara.
   Aseara mi-am facut o promisiune.Nu ma voi mai lasa calcata in picioare de nimeni.Si imi voi lua revansa. Acum,peste un an,doi,o suta..ce conteaza?In jocul asta ciudat voi face orice pentru a iesi invingatoare.ORICE!

       A fost greseala mea pentru ca mereu ma simt datoare fata de persoanele care mi-au sters candva lacrimile..