Scrisoare pentru barbatul ideal

           Dragul meu,
  
      
    Ei spun ca tu - idealul meu - nu existi. Oamenii imi spun ca nu am nevoie de o jumatate, se jura ca nu as avea nevoie de tine pentru ca sunt completa in simplitatea mea. Dar cand am avut eu nevoie de parerile lor? Cum ma pot contrazice cand stralucirea privirii tale imi lumineaza orice vis? Cine altcineva poate sti adevarul in afara umilei mele fiinte, fata pe care de fiecare data cand ochii tai patrunzatori o cerceteaza atent simte scantei electrice parca in oricare colt al sufletului?..
   Eu stiu ca existi. Sunt sigura. Nu este vina mea ca te caut cu disperare in orice barbat din viata mea. Tu esti fiinta care ar trebui sa ma completeze la fel cum noaptea completea ziua pentru a ne darui noua - muritorilor - o sansa de a ne trai firesc vietile atat de diferite. Sufletul imi este ca un puzzle, toate piesele sunt complete, le am pe toate ascunse in mine.. dar nimeni nu are rabdarea necesara sa le caute, ca sa nu mai aduc in discutie asamblarea lor. Ma simt trista si am impresia ca nici tu - idealul meu - nu te arati deloc interesat de tainele propriei mele fiinte.
    Am avut norocul sa te reintalnesc, sa imi vad visele si sperantele intrupate intr-un baiat fermecator si enigmatic. Da.. te-am regasit acum mult timp, te-am regasit intr-o persoana pe care simteam ca o cunosc de o viata. Cand ii priveam ochii simteam ca toate alegerile pe care le-am facut de cand m-am nascut si pana cand sa il intalnesc capata sens. Era destinul meu.
    Baiatul era de o tristete misterioasa ce inspira iubire. Recunosc ca sentimentele mele s-au nascut din dorinta de cunoastere, poate chiar mila, dar te asigur ca tot ce am simtit a fost de o sinceritate care mi-a intunecat orice urma a logicii propriilor idei, a fost singurul moment din viata mea cand focul ratiunii s-a stins in fata unei inimi care incerca sa iti inspire iubire. Pentru prima data in viata mea iubeam cu adevarat. Nu stiu nici pana in ziua de astazi daca sentimentele mi-au fost impartasite, asta este singurul meu regret. Daca ar fi putut sa imi marturiseasca macar conturul unei idei..
    El era mult prea paranoic ca sa se increada in mine. Mi-a spus ca orice as face sau as spune, nu ma va putea niciodata iubi. Se temea de iubire cum se tem oamenii de bolile grave, si orice as fi simtit a incercat sa ma indeparteze. Nu isi riscase niciodata inima, si eu nu eram o exceptie. Nu dorea sa imi ofere nimic, incercand disperat sa ma sperie ca nu cumva sa fie nevoit sa se descopere in fata mea. Baiatul perfect pentru mine era cea mai lasa persoana pe care am cunoscut-o vreodata.
     Tu - idealul meu - de ce te-ai intrupat in el? De ce i-ai daruit pe langa toate calitatile pe care le doream sa le posede a mea jumatate (suflet bun, creativitate, inteligenta, umor) si aceasta lasitate care i-a paralizat toate simturile? De ce l-ai facut incapabil sa ma iubeasca?
     Acum nu mai conteaza raspunsul. Nu trebuie sa imi dai tu explicatii pentru alegerile lui. Este doar vina mea ca te-am regasit intr-un chip atat de nepotrivit..
     Eroul meu, vreau sa ne intalnim. Vreau sa ma lasi sa ma indragostesc de adevaratul tu - iubitul ideal - si nu de o iluzie incapabila sa ma inteleaga. Tu esti printul la care visam cand citeam povestile minunate cu printi si printese atunci cand eram doar o copila naiva.. Tu esti cel care detine super-puterea de a ma face fericita. In imaginatie ti-am construit chipul ideal si buzele care s-ar mula perfect pe ale mele. Ai cel mai placut parfum capabil sa seduca chiar si cele mai dificile femei, parfumul Super Playboy care combina dulceata florii de begmota cu aroma tare a boabelor de piper si deliciosul mar. Esti perfect... pentru mine.
    Lasa-ma sa te cunosc cu adevarat la o intalnire romantica in localul meu preferat si scuza-mi scrisul stangaci si emotiile. Te rog.. raspunde-mi la scrisoare si accepta macar sa imi dai o sansa. Nu ma mai lasa sa ma indragostesc de toate iluziile efemere ce imi amintesc de tine!
    Sper ca ideea de a te implora sa imi acorzi o sansa printr-o scrisoare sa nu te sperie. Este singurul mod in care ma pot exprima clar, pentru ca in fata minunatului tau chip cuvintele mi-ar pali. Te iubesc.. adevarul este ca mereu am fost indragostita de tine.. 
     Tremur de nerabdare, asteptandu-te sa ma reintregesti.
    

                                                                             A ta pentru todeauna,
                                                                              fata din ale carei vise ai fost creat.


    Articol scris pentru cea mai frumoasa proba din Super Blog 2013- proba 8

Anonimului care crede ca le stie pe toate.

                    Draga anonimule care crezi ca le stii pe toate,

      
     Iti multumesc pentru oportunitatea de a scrie aceste randuri (nu stiu daca sunt ironica). Ultima scrisoare pe care am scris-o a fost cea pe care i-am dat-o de ziua mea. A fost de o sinceritate dureroasa, aproape halucinanta. Aia a fost ultima incercare, si pana atunci cred eu ca am facut destule. Poate el nu a fost sa fie al meu, habar nu am. Sau poate nu m-am straduit eu suficient. Dar cum poti tine cu forta un om langa tine, chiar daca ai fi dispus sa faci (aproape) orice?..
     Pana la urma e un copil. Si nu are nevoie de mine. De ce crezi ca ar fi meritat mai mult? De ce i-as fi daruit lucruri pe care nu le-a cerut niciodata?..
     Nu inteleg de ce iti pasa. Ti-am sters comentariul pentru simplul fapt ca continea nume. Nu imi (mai) ascund identitatea, dar persoanele care fac parte din viata mea vreau sa fie oarecum protejate. Nu merita sa aiba probleme din cauza mea. Dar pentru ca ai folosit nume mi-ai atras atentia. Ma cunosti. Ma cunosti si tot tragi concluzii tampite.
      Nu o sa te intreb cine esti. O sa te intreb doar daca vrei sa ne jucam.  Astept raspunsul in comentarii. Imi voi da seama ca esti tu. Si sunt convinsa ca ai intrebari multe, la fel cum am si eu. 

      
      Anemona.

"Te-as iubi.."

     "Stii.. daca nu ai fi asa de tacuta, te-as iubi.
       Daca nu ai avea asteptari prea mari de la mine, daca nu ai mai face atata pe proasta.. daca i-ai pastra in suflet doar pe cei care merita, daca nu m-ai mai vedea atat de perfect.. daca nu ai mai fi indragostita de suferita.
       Daca nu ti-ai mai bate joc de trupul tau, daca nu ai crede ca poti simti placere doar cu ajutorul durerii..
       Te poti abtine sa nu te mai desconsideri atat de mult? Uneori imi faci sila.
       Esti sadica sau ce naiba e cu tine? De ce iti place sa suferi? De ce lupti pentru vise care nu sunt ale tale?
       Esti draguta si stii asta. Dar te uratesti atat de tare, ai un comportament halucinant si care ma deruteaza. Nu esti complicata, dar te chinui atat de mult sa pari asa.. chiar crezi ca oamenii complicati sunt mai placuti? Pe bune, uneori ma scoti din minti..
       Invata sa fii tu. Nimeni nu conteaza. Eu nu contez. Tu trebuie sa fii tu. 
       Hai ca deja am scris prea mult. Probabil o sa crezi ca sunt indragostit de tine, sau ceva de genul.. ai o abilitate extraordinara sa inventezi povesti. Cand nu sunt tenelovele pe Acasa, ai tu grija sa iti transformi viata intr-o tenelovela. Esti patetica uneori. Eu iti scriu doar pentru ca vreau sa te trezesti la realitate. Nu esti Frumoasa Adormita, si printul care probabil ar trebui sa te trezeasca nu exista. Asta e realitate, nu este un capitol din viitoarea ta carte! Trebuie sa intelegi asta!
        Vrei sa te iubesc? Iubeste-te tu mai intai.

                                                                                            I.T.M."  

Pentru tine

Dragul meu Draga C.,

      Asta e una din zecile de scrisori pe care ti le scriu in fiecare seara, dar pe care nu am niciodata curaj sa ti le trimit. Mi-e teama ca atunci cand imi vei sti toate gandurile vei putea sa iti bati joc cu adevarat, ma vei refuza pe mine odata cu tot ceea ce reprezint, ma vei rani - sau mai rau - te vei rani pe tine obligandu-te sa ma iubesti. Nu vreau sa iti faci rau. Sa te oblig sa incerci sa traiesti o poveste in care niciodata nu te vei regasi e deja prea mult. Ma multumesc cu gandul ca ai refuzat o iluzie.

      Imi pare rau. Au trecut atat de multe nopti albe, si eu tot la tine ma gandesc. Am incercat sa imi fumez toate visele, sa imi beau trairile, sa sterg toate gandurile care se indreapta spre tine.. dar nu am reusit. M-am obisnuit cu vicii care nu erau pentru mine si am uitat ca nu pot sa te reneg pur si simplu. Eu nu pot sa ma prefac ca sufletul nu imi este ampretat de tine, ca o parte din el am pierdut-o in defavoarea ta. E deja prea mult.

      Mi-as dori sa stiu daca intr-o zi m-ai privit si ti-a placut ceea ce ai vazut. Sau macar ca m-ai vazut asa cum sunt. Poate o sa iti dai seama intr-o zi cat insemni pentru mine. As vrea sa poti sa te vezi macar odata prin ochii mei, si sa realizzi ce persoana extraordinara esti. Asta nu poate fi o iluzie. Cred ca te vad cum esti cu adevarat. Mi-as dori sa te vada si ceilalti la fel. Nu sunt egoista, nu as vrea sa tin imaginea asta atat de aproape de perfectiune doar pentru mine. Lasa-i pe ceilalti sa te vada asa cum te vad si eu, nu iti fie teama. Incearca sa fii mereu tu, fara sa te lasi influentat de altcineva. Crede-ma, este suficient!

      Aseara m-am intrebat care este diferenta dintre dragoste si iubire. Le-am comparat pe amandoua cu un dans. Dragostea se danseaza mereu in doi, pe ritmuri pasionale si uneori nesigure. Dar iubirea?.. In iubire dansezi mereu singur. Pasii sunt mici si mereu ti-e teama sa faci urmatoarea miscare. Ti-e teama sa nu te dezintegrezi intr-un infinit de bucati, sa iti pierzi sufletul.. ti-e teama sa nu te copleseasca umanitatea. Tu m-ai facut sa ma simt umana, sa simt atunci cand credeam ca nu mai am suflet. Iti multumesc si pentru asta.

      Acum nu ma astept la nimic. Voi lasa iubirea sa se ofileasca ca un trandafir pe care l-am pus intr-o vaza de sticla opaca, dar caruia am uitat sa ii pun apa. Tu nu ai vrut sa ii dai nimic. Imi las iubirea sa se ofileasca, pana cand nu vei mai putea culege de pe petalele ei decat aburi de amintire. E mai bine asa.. 

      Daca exista Dumnezeu, eu cred ca el este in distanta care ne desparte. Este un intreg univers intre noi, un vid necunoscut si incarcat cu regrete. Am ingropat de mult iluzia unei fericiri absolute, mi-au ramas doar visele. Si ce vise! Imi pare rau.. pentru ca am sperat, pentru ca uneori m-am umilit, pentru ca nu am stiut ce sa fac sau cand sa ma opresc..

      Imi pare rau ca am simtit si inca mai simt ceva pentru tine.

                                                                             

                                                                                        Adio Copil..

          P.S: De cate ori trebuie sa ucid aceasta iluzie ca ea sa moara din mine?

     Articol scris pentru Super Blog Spring 2013- proba 4

Scrisoare pentru un strain.

  Dragul meu,

  Iti scriu aceste randuri pentru ca stiu ca nu le vei citi niciodata.Asta imi da foarte mult curaj,pentru ca stiu ca sunt o lasa.Dar mai bine lasa decat curajoasa si fara nici o masca pe fata.Asta am invatat-o de la oameni ca tine..

  Te intrebi cati oameni voi sacrifica pe altarul fericirii mele.Dai vina pe razbunare.. dai vina pe razbunare, si nu stii ca prima data mi-am sacrificat sufletul.Din ziua aceea parca nu am mai fost eu. Dar totusi,parca am reusit sa ma prefac mai bine.Masca aceea de fata prostuta,timida si visatoare imi vine atat de bine..de o confund uneori cu propriul chip.Asta sunt eu?Nu imi raspunde.. nu am nevoie de raspunsuri de la un om ca tine,desi as da orice sa aud macar un "buna" din partea ta.Nu m-ai cunoscut niciodata.Nu ti-a pasat niciodata.Si totusi..de ce am simtit ceva?De ce continui sa fiu idioata chiar si in clipele astea?!

  Pana la urma nu conteaza cum ma simt acum,conteaza cum ma voi simti dupa ce termin tot ce am inceput.Poate va fi liniste..sau poate atunci va incepe furtuna.Vom vedea.Pot astepta oricat, numai sa vad privirea de pe chipul tau in acel moment..Hm.Oare cand am devenit..asa ca tine?!Nu mai conteaza.

                                                                                                                         Adio..si totusi pe curand!

                                                                                                                                  O oarecare EA.