Simt ca am gasit acel lucru dupa care sufletul meu tanjea. Aveam nevoie de un nou blog, un loc in care sa pot fi sincera cu mine. Si.. l-am creeat.
Ma simt ca un copil care a primit cel mai de pret cadou din lume: adevarul, ocazia de a fi sincer fata de propria persoana.
Nu cred ca ma intelegeti. In gandurile mele sunt.. singura. Mereu am fost singura, inconjurata de persoane care se prefac ca inteleg contururile ideilor pe care aleg rareori sa le impartasesc. Lor le plac lucrurile simple, pe mine cele complexe ma fascineaza si consuma in acelasi timp. Pot doua extreme intelege la fel aceleasi idei?
P.S: Simt nevoia sa vorbesc cu o persoana careia nu ii stiu nici macar numele. Anonimule..esti pe aici?
Anemona.
