E vina noastra

    Vreau sa scriu despre ceva si nu pot.
    La dracu.
    Imi e dor de blogul meu asa cum era el. Imi e dor de perioada aia cand nimeni nu imi stia adevaratul chip. Imi e al naibii de dor sa fiu eu, nu sa scriu pentru ei. Nu vreau sa mai recitesc postarile inainte sa le public, si sa ma intreb daca o sa ii supere. Sau daca o sa le citeasca. Daca mai intra prin sufletul meu asa, din cand in cand.
    O sa fac un nou blog si nu o sa il dau nimanui. O sa fie doar jurnalul meu, si demonii mei vor ramane inchisi in mine. Nu o sa mai fie nici un public, si pentru prima data in viata doar eu imi voi fi suficienta. Unele spectacole de circ nu au nevoie de public, pentru ca sunt prea demonice. Oamenii au impresia ca le plac lucrurile pe care nu le inteleg, dar de fapt sunt doar curiosi. Doare. Ei nu inteleg intunericul. Sunt demoni si in ei, dar nici macar nu realizeaza.
     
    Eu.. eu imi vreau doar amicul inapoi. Atat.

    Azi nu stiu cine sunt. Si adevarul e ca nu am stiut niciodata.

Cenaclu (dezastru)

     Citesc, si imi dau seama ca puteam sa scriu ceva mai bun. Citesc, si imi pare rau ca am scris 120 de pagini din porcaria povestea asta. Citesc si imi spun ca e o tema comuna, ca ar fi trebuit sa fiu originala. Citesc, si imi dau seama ca tot ce am scris nu are nici o bucatica din mine, dar citesc.. citesc in continuare.
     Cand m-am oprit mi-au spus ca am o gramada de greseli. Ca seman cu Adrian Paunescu, ca doar noi doi putem sa scriem despre un nimic zeci de pagini. Mi-au spus si ca ma las inflentata de filme proaste, ca nu orice poveste merita scrisa.. singurul lucru pozitiv pe care l-au aprobat toti au fost ca am un simt al detaliilor, ca descriu bine.
     Am fost neobisnuit de calma. Am fumat aproape un pachet de tigari si i-am privit resemnata. M-am intrebat ce caut eu acolo, daca chiar vreau sa fac asta.. si da, vreau sa fac asta. Dar asta (poate) nu depinde doar de mine. I-am intrebat daca ma dau afara din cenaclu si au spus ca e normal ca la inceput sa nu fiu buna. Nu ma asteptam sa fiu dezastroasa totusi..
     O sa scriu in continuare. O sa scriu pana cand o sa fie ce trebuie. Nu vreau si nu pot sa omor demonul asta din mine.

     P.S: Sunt curioasa ce o sa scrie vineri in ziar, in rubrica cenaclului. Daca e de rau, ma gandesc sa cumpar toate ziarele din oras, sa nu le mai vada nimeni! :))

      A.

Jocul umbrelor (*)

      Imi simt copilaria ca o boala,
      Reflexie a unui gand ce parca-i mut..
      Imaginea se estompeaza si pare ireala,
      N-a fost al meu nimic din ce am avut.

      In minte, amintiri ce parca nu-s a mele
      Imi tulbura constiinta, intregul adevar,
      De parca jocuri de lumini si umbre grele
      Ca niste pamblici mi se-mpletesc prin par.

      Sunt si inger si demon, mi-e tot una,
      Imi jur ca chipul asta trist nu e al meu,
      Dar masca-mi sta pe chip la fel cum Luna 
      Isi stinge astru-n acelasi colt de cer, mereu.

      Zambesc, dar sigur nu-i al meu surasul 
      Ce imi imbraca trupu-n dantela atragatoare,
      Parca-i otravitor si dulce, cremos mustul,
      Ma-mbat cu sentimente pline de culoare.

      Imi regasesc sufletul intr-o zi de vara,
      In visul lor absurd ce nu imi apartine,
      Dar il traiesc si pot sa zambesc iara..
      Straine, eu sunt indragostita de iubire.

      Sunt eu, dar nu imi vede nimeni chipul
      Ma-nvalui cu umbre reci, doar ele inteleg
      Ce oamenii ignora mai tot timpul..
      Nu am ce sa mai schimb, nimicul il aleg.

Partener media in SuperBlog

       
        Mi-as dori sa fiu partener media in competitia Super Blog, cred ca asta este visul oricarui blogger care a participat la aceasta minunata competitie.
        Nu sunt blogger de mult timp. Intr-o zi am simtit nevoia sa scriu, si atunci mi-am facut blog. Pana in acea zi imi lasam gandurile sa se stinga intr-un colt uitat al memoriei mele. De cand am blog, am invatat sa ma cunosc mai bine ca persoana. Mi-am dat seama cine sunt cu adevarat, ce asteptari am de la mine, mi-am conturat visele si am indeplinit uneori dorinte..
       Competitia Super Blog Spring 2013 m-a ajutat sa imi dovedesc mie ca pot sa abordez orice tema mi s-ar propune. Este o realizare sa stii ca poti scrie despre orice, ca imaginatia ta nu are limite. Nu am fost pe primul loc, dar faptul ca sunt printre finalisti ma face nespus de fericita.
       Sunt convinsa ca cei care vor castiga aceasta proba vor accepta sa fie parteneri media. Cred ca ar fi o onoare pentru oricine stie ce inseamna Super Blog, cata pasiune si placere pentru scris se ascunde printre fiecare randuri scrise pentru aceasta competitie.

        Articol scris pentru ultima proba din Super Blog Spring 2013.

Inceput de poveste

 
     
       A fost odata ca in povesti, a fost ca niciodata.. sau nu. Nici nu stiu cum sa incep. As putea sa va spun ca acolo unde realitatea se impleteste cu irealul, ca acolo unde imposibilul devine posibil.. se naste un vis. Are nuante optimiste si culori stralucitoare, ti se intipareste in suflet si lasa si in inima amprente care te influenteaza.. Visul se naste din nimic, si devine totul - devine un micut Univers in care poti fi tot ce vrei sa fii, in care dorintele tale capata forma si culoare, in care realitate inseamna doar perspectiva ta asupra lucrurilor..
      Am visat odata ca eram o printesa neasemuit de frumoasa. Domneam in Taramul Iluziilor, acel loc in care  toate visele se implinesc si nu exista asteptari prea mari sau chipuri triste. Sunt convinsa ca nu doar eu am ajuns pe acele taramuri pe aripile povestilor sau ale basmelor pe care bunicii ni le citeau atunci cand eram mici.
       Eram printesa in acel taram de poveste si aveam tot ce mi-as fi putut dori. Oamenii ma iubeau pentru ceea ce eram, ma admirau si isi doreau sa ma faca sa simt fericita. Incercau sa imi faca daruri care mai de care mai scumpe si minunate, dar ce sa ii cumperi unui om care are deja tot ce si-a dorit vreodata?.. Dar intr-o zi mi-au daruit niste banuti de aur cu care puteam sa imi cumpar eu ceea ce doream, mi-a placut foarte mult aceasta initiavita. Cine te poate cunoaste mai bine decat tu insuti?
        Din banutiii pe care ei mi i-au daruit (bani obisnuiti pentru acel taram) am cumparat doar doua lucruri care am crezut ca ma reprezinta si de care aveam oarecum nevoie. Primul lucru pe care l-am ales a fost o carte a Bucurestiului Vechi in care am gasit imagini inedite, fotografii alb-negru realizate de oameni obisnuiti.. rasfoind paginile cartii mi-am amintit ca citisem intr-o carte ca in fotografiile alb-negru poti descoperi sufletele oamenilor, eu in fotografiile din aceasta carte am reusit sa redescopar sufletul Bucurestiului, peisaje pe care nu le stiam si multe locuri inedite.
 

       Al doilea cadou pe care l-am ales a fost un set format dintr-o cutie de bijuterii si un ceas foarte dragut. M-am hotarat sa folosesc cutiuta pe post de "caseta de dorinte", adica sa imi scriu toate visele pe bucatele de hartie parfumata si sa le asez in cutie.. atunci cand le voi indeplini, voi scoate biletul respectiv de acolo. Pana atunci, nu voi uita niciodata cine sunt, pentru ce lupt si - cu ajutorul ceasului - cat timp mi-a mai ramas.

        

        Consider ca sa iti faci un cadou singur nu este o ciudatenie, ci chiar ceva necesar si placut. Pana la urma, cine te poate cunoaste mai bine decat chiar tu insuti? Doar tu stii ce iti doresti si de ce ai nevoie!

      Articol scris pentru Super Blog Spring 2013-proba 13

Numitorul comun: o geanta

   

      In a doisprezecea proba (pentru SuperBlog), Reeija.ro ne provoaca sa prezentam/ povestim un anumit moment din viata noastra. Hmm.. nici nu stiu bine ce sa aleg, ca orice persoana am trecut prin destul de multe peripetii.
      Probabil toate intamplarile care m-au marcat au un numitor comun : geanta mea. Poate o sa fie ciudata asocierea unei genti cu intamplarile prin care am trecut zi de zi, dar mie mi se pare perfect normala. Cred ca toate fetele ma vor intelege.
      Geanta mea este neagra tip postas, si are pe ea cusute niste note muzicale in culorile curcubeului. Mi-a cumparat-o mama cand a fost intr-o delegatie in Bucuresti, si atunci cand am vazut-o prima data mi-am spus ca ea ma cunoaste destul de bine. Nici eu nu puteam alege una mai buna, una care sa ma reprezinte mai bine.
      Pastrez in geanta mea servetele patate de lacrimi sau imprimate cu ruj rosu, o sticluta de parfum, o trusa de farduri, o oglinda, o carte, bilete la teatru sau bilete de autobuz, un pix si un carnetel pe care imi notez deseori gandurile sau dorintele aproape imposibile, incarcatorul de la telefon, fondul de ten.. in geanta mea se afla un intreg univers, toate obiectele care ma ajuta sa fiu eu si sa ma simt cu adevarat bine cu propria persoana.
     O intamplare amuzanta prin care am trecut eu si geanta mea (sau poate putin penibila) s-a petrecut intr-o zi oarecare din vara trecuta. Mergeam cu o prietena prin oras, si am vazut ca din directia opusa venea o prietena a mamei care imi este antipatica. Primul meu impuls a fost sa imi bag capul in geanta si sa ma rog tuturor zeilor sa nu ma observe, cu greu am reusit sa ma abtin.. am inceput deci sa caut ceva prin geanta - orice, numai sa par precupata - si am trecut pe langa femeie facandu-ma ca nu o observ. Poate m-a injurat in gand, poate m-a privit cu ciuda, ori eram eu prea concentrata (ca nu imi explic) ..  m-am izbit de primul stalp care mi-a iesit in cale. Din fericire nu m-am lovit, cazusem pe trotoar si ma uitam uimita in toate partile in timp ce prietena mea nu se mai putea opri din ras. Eram fericita ca nu m-au vazut prea mult oameni si antipatica plecase..
     Consider ca pentru o femeie geanta nu trebuie sa fie un accesoriu, ci acel ceva esential fara de care nu putem iesi din clasa, pentru ca ea te poate ajuta in situatiile-limita si cu ajutorul ei poti lua cu tine toate lucrurile de care ai nevoie, in cel mai elegant mod cu putinta.

       Articol scris pentru Super Blog Spring 2013-proba 12

Clipe cu parfum de vacanta

     Bine ai venit in Charter Corfu, sau cum obisnuim noi sa ii spunem.. bine ai venit pe Insula Povestilor! De ce ii spunem asa? Pai.. priviti in jur. Expirati aerul acesta curat cu parfum de poveste si strangeti in pumni nisipul atat de fin. Observati cum apa ireal de albastra mangaie tarmul de parca ar dori sa intipareasca pe suprafata lui randuri de poveste.
     Va rugam sa nu va avantati acum printre valurile atat de albastre! Stiu ca pare imposibil, instinctul este atat de puternic.. dar va rog sa ascultati tot ce am de spus. Dupa puteti face tot ce va doriti. In acest loc minunat timpul parca curge altfel, si el are atat de multa rabdare cu oamenii..
     Imaginati-va ca ati ajuns in alta lume, ca ati ajuns chiar in Gradina Edenului. Sper ca ati citit "Legendele Olimpului".. da, locul asta este transpunerea Edenului. Pe aceasta insula sunt peste 30 de specii de orhidee. Lasati parfumul lor fermecator sa va inunde intreaga fiinta.
     Ati ales sa petreceti o vacanta in Corfu prin intermediul agentiei Paralela 45, asa ca bucurati-va de fiecare clipa. Traiti realitatea ca si cum ar fi un vis, cel mai frumos vis.. in acest decor de poveste puteti fi asa cum ati visat, puteti fi oricine doriti. Fie ca ati venit aici singuri sau insotit de o persoana (sau mai multe persoane) draga/dragi, ganditi-va ca asta este doar visul vostru. Meritati asta! Nu conteaza cine ati fost pana ati ajuns aici, conteaza doar ca aici puteti fi cine vreti sa fiti. Nu exista limite, astea sunt doar niste bariere care sunt doar in capul vostru si pe care vi le creeati singuri. Gandeste-te ca pe insula asta cel care face regulile esti tu. Libertatea ta se termina atunci cand incepe libertatea celuilalt.
     Sunt convinsa ca poate vorbesc prea mult si esti nerabdator sa inspectezi singur fiecare coltisor al insulei. Te inteleg. Cand am venit pentru prima data aici, am simtit ca l-am cumnoscut pe Dumnezeu. L-am cunoscut pe El prin creatie, mi-am zis atunci ca daca a reusit sa faureasca un astfel de loc nimic nu este imposibil. Aici realul parca se impleteste cu irealul, fantasticul cu obisnuitul, sacrul cu profanul.
    Tu cand te uiti in jur, ce vezi? E atat de evidenta magia acestui loc.. imprumuta putina sclipire si coloreaza-ti propriul suflet! O excursie in Corfu este sinonima cu desfatarea propriei fiinte, cu regasirea ta ca persoana intr-o lume in care deseori te-ai simtit singur, si cel mai trist - ai simtit ca te pierzi pe tine. Aici nu o sa se intample niciodata asa ceva, aici iti promit ca te vei regasi!
    Ti-as spune si ca principalul oras de pe insula este Corfu (cunoscut si sub numele de Kastropolis), ca este unul din cele mai frumoase orase moderne din Grecia, ca pe insula poti gasi reastaurante care servesc mancaruri delicioase, adevarate betii de condimente si arome.. hm. Poate trebuia sa spun asta de la inceput, poate nu sunt un ghid atat de bun. Eu prefer sa vorbesc despre cele doua castele-fortarete de pe insula, despre peisajele minunate si apa de un albastru ireal. Nu sunt un ghid grozav, nu e asa? Hmm..
     Poate trebuia sa dau mai multe detalii importante. Poate nu am spus esentialul, dar ti-am spus cu siguranta ceea ce m-a impresionat pe mine in acest veritabil colt de rai. Sper ca te-am facut curios sa descoperi aceasta insula.. haide, vad si eu ca tremuri de nerabdare! Pleaca si exploreaza fiecare coltisor, joaca-te si redescopera copilul din tine, cunoaste-l pe Dumnezeu prin creatie si redescopera-ti intreaga fiinta!

       Articol scris pentru Super Blog Spring 2013-proba 11
      Surse de informare: http://paralela45.ro/sejur/corfu-grecia  http://www.paralela45.ro/charter/charter-corfu-plecare-din-bucuresti

Zapada??

      - Stii, poti sa fumezi si in casa..
      - Nu multumesc. 

    Ies afara cu doua tigari si cana plina de cafea cu lapte fara zahar. Cat de norocoasa sunt ca inca pot fi eu!
    Este ultima saptamana in care fumez. Am spus asta de atatea ori, dar de data asta chiar o cred. Am nevoie de o data fixa. 1 aprilie o sa fie ziua cand nu o sa imi mai fie frica sa fiu eu.
    Imi umplu plamanii de fum in timp ce privesc curioasa trecatorii grabiti. Oare nimeni nu mai stie sa se bucure de zapada? Eu ma bucur asa mult ca ninge.. Peste pardesiul turcoaz se cern amintiri sub forma unor flutiri mari de omat. Imi place.. peisajul dezoland seamana cu universul sufletului meu. Iarna isi ia adio intr-un mod seducator si aproape ireal.
    Vineri o sa citesc doar eu la cenaclu. Vineri o sa imi prezint cartea in fata tuturor. O sa ii las sa se uite in sufletul meu, sa critice tot ce gasesc urat sau inutil.. o sa ma dezvalui asa cum sunt. Scriitorasa. Cineva de acolo mi-a zis asa, si cuvantul ma face sa zambesc. Vreau sa imi public cartea. Asta nu este pentru nimeni altcineva, asta este pentru mine.
    Mai trag un fum. Trecatorii parca ma privesc dezaprobator, dar mie nici ca imi pasa. Am voie sa fiu cine vreau sa fiu, si nimic nu ma poate opri. Prea putini stiu ce e in mintea mea, dar nimeni nu intelege cu adevarat.
     Ei au crezut in mine cand eu nu am fost in stare. E randul meu sa le arat ca pot.

    Anemona.