- Stii, poti sa fumezi si in casa..
- Nu multumesc.
Ies afara cu doua tigari si cana plina de cafea cu lapte fara zahar. Cat de norocoasa sunt ca inca pot fi eu!
Este ultima saptamana in care fumez. Am spus asta de atatea ori, dar de data asta chiar o cred. Am nevoie de o data fixa. 1 aprilie o sa fie ziua cand nu o sa imi mai fie frica sa fiu eu.
Imi umplu plamanii de fum in timp ce privesc curioasa trecatorii grabiti. Oare nimeni nu mai stie sa se bucure de zapada? Eu ma bucur asa mult ca ninge.. Peste pardesiul turcoaz se cern amintiri sub forma unor flutiri mari de omat. Imi place.. peisajul dezoland seamana cu universul sufletului meu. Iarna isi ia adio intr-un mod seducator si aproape ireal.
Vineri o sa citesc doar eu la cenaclu. Vineri o sa imi prezint cartea in fata tuturor. O sa ii las sa se uite in sufletul meu, sa critice tot ce gasesc urat sau inutil.. o sa ma dezvalui asa cum sunt. Scriitorasa. Cineva de acolo mi-a zis asa, si cuvantul ma face sa zambesc. Vreau sa imi public cartea. Asta nu este pentru nimeni altcineva, asta este pentru mine.
Mai trag un fum. Trecatorii parca ma privesc dezaprobator, dar mie nici ca imi pasa. Am voie sa fiu cine vreau sa fiu, si nimic nu ma poate opri. Prea putini stiu ce e in mintea mea, dar nimeni nu intelege cu adevarat.
Ei au crezut in mine cand eu nu am fost in stare. E randul meu sa le arat ca pot.
Anemona.
