Poveste (1).

  Afara ploua si ea isi fuma tigara.Privea in gol,pierdandu-se prin propriile ganduri,desi stia ca maine ele vor disparea la fel ca gustul tutunului.. dar nu conta.O facuse de atat de multe ori,ca devenise o rutina..Si totusi, rutina disparu cand ii intalni privirea.Albastrul ochilor lui o facu sa tresara:parca cerul era acolo,si nu deasupra acelui oras mult prea aglomerat..
  - Ai o tigara?
  Isi misca buzele lent,iar ea era atat de preocupata sa il observe ca nici nu intelesese ce i-a spus.
  - Poftim?!
  - Ai o tigara in plus?
  Isi duse mana spre buze,intr-un gest copilaresc.Ea ii zambi,intinzandu-i pachetul.El pastra una si i-l inapoie .O aprinse repede, bucuros ca ea ii oferise o cale de a ajunge la fericire (chiar daca doar pentru cateva clipe), de a mai scapa de dependenta pentru cateva ore..
  Cand mana lui o atinse pe a ei,inapoindu-i pachetul,ea rosi.Fumara impreuna,ascultand ploaia.Parca nimeni nu avea curaj sa spuna nimic.Ea termina inaintea lui,si se ridica sa plece.
  - Stai putin..
  Se opri,dorindu-si sa asculte ceea ce voia sa ii spuna.
  - Da-mi ocazia sa te cunosc.. Lasa-mi ID-ul,un numar de telefon,orice.. te rog.
  Il mai privi inca odata.Era cel mai dragut baiat pe care il intalnise vreodata,si incepea sa simta ceva.. chiar daca nu vorbisera aproape deloc.Asa era ea,se indragostea repede,dar uita atat de greu.. mereu isi urase felul de a fi.
  - Nu.
  Baiatul parea socat.Isi stinse tigara, privind-o in continuare..
  - De ce faci asta?!
  - Nu vreau povestea asta.Nu ai cum sa intelegi..
  Se departa de el,dar nu mai zambea.Acum ploaia era in ochii ei..

Marea sau tarmul?..

 
  Nu stia ce o aduse in locul acela,dar simtea ca toata viata asteptase acel moment.Pasea desculta printre valuri si se intreba ce sa aleaga: marea sau tarmul.. viata sau moartea.O dezamagisera toti,si ajunsese intr-un punct in care isi dorea sa strige tare "STOP",dar parca ramasese fara voce.. indurase prea multe,nu stiuse sa se opreasca cand trebuie,si desi era doar jocul ei,nu reusise sa isi impuna propriile reguli.Si azi,cand chiar isi dorea asta,nu mai putea..
  Isi indrepta privirea catre orizont si incepu sa planga.. degeaba,erau doar cateva picaturi in mare.Isi dadu seama atunci cat de neinsemnata este,ca viata ei inseamna ceva doar pentru propria persoana.. ca nimeni nu va sti ca,printre atat de multe trupuri,in unul locuieste sufletul ei.. se indrepta spre tarm si zambi.Nu stia sa inoate,dar trebuia sa invete.

P.S:Multumesc muuuult pentru premiul MWB pentru luna iunie.. am ramas putin cam socata ieri :D

Tu stii deja..

 
  Ma trezesc cu numele lui in gand.. nu a fost niciodata al meu,dar nu conteaza.. in alta viata,pot sa jur ca a trait numai pentru mine.
  E ceva diferit si pot sa jur asta.Am realizat de cand incepusem sa ma izbesc de tot felul de chestii ca ceva numai functioneaza normal.. dupa am inceput sa rad,sa ma comport complet irational..si sincer,sunt o persoana destul de rationala.Oare gresesc?!Oare repet aceeasi greseala?!Nuu.. nu vreau sa ma (mai) gandesc la asta.

O poza..

  Am vazut o poza in care erau amandoi: baiatul cu ochii verzi si cel cu ochii nebun de albastri..si am simtit ca.. toata atentia mea se indrepata spre baiatul cu ochii albastri.Simt ca ma indragostesc de el,si posibilitatea ca ar putea sa fie al meu ma sperie.De ce trebuie mereu sa fug mereu de ceea ce simt?!..

Mai bine..

  Ma simt mai bine..s-a mai diminuat dorinta aceea nebuna (dar normala) de a evada.Imi doresc sa se termine.. dar macar pot profita de timpul asta ca sa imi pun ordine in ganduri.
  Voi aveti astfel de momente? ^^
 

M-am inselat (poate).

 
  M-am inselat.Nu imi era rau de la tigari.Cred ca am facut rubeola (adica am toate simptomele, inafara de petele de pe corp.. am febra,ochi infundati,respir greu,ma doare tot corpul).Si ce moment tampit.. am teze marti si joi.Of.. sper sa ma fac bine.Cum sa rezist,fara sa il vad?!Nu.Ce gand tampit.Nu trebuia sa ma gandesc la el.. Si totusi,degeaba,nu mi-l mai pot scoate din minte.. la naiba!

Si nu o sa stiti..

  Imi aprind o tigara,trag un fum si incep sa tusesc. E ciudat cum obiceiurile care iti faceau bine ajung sa iti faca atat de mult rau.. Fumatul e o parte din mine,o parte la care nu imi doream sa renunt,si totusi parca sunt obligata. Ma simt tot mai rau,sunt palida si abia daca mai mananc.Am si slabit ceva..
  "Nu mai stii sa tragi in piept" imi spune un amic,zambind.Ridic din umeri si ma rog sa se sune mai repede, sa pot sa o sting fara sa para ca renunt.. pentru ca eu nu renunt niciodata,doar aman.
  De multe ori m-am intrebat de ce fumez.Poate pentru ca .. o persoana draga mie a facut asta.Si chiar daca a murit,parca ma simt mai aproape de el cand ii imit obiceiurile.. O sa ma urasc toata viata pentru ca nu am reusit sa ii mai tin minte timbrul vocii,si as vrea sa fiu sigura ca daca l-as mai auzi vreodata strigandu-mi numele l-as recunoaste.Dar nu pot.. Si totusi,ii tin minte povestile,si privirea.. ochii aceia negri,la fel ca ai mei,pe care i-am iubit odata.. Si cum as putea sa uit PROMISIUNEA,sau momentul cand "l-am ucis"?!Nu.. trebuie sa uit. Trebuie sa uit,dar ma chinui mereu sa imi amintesc.De ce fac asta?!Nu sunt sigura ca vreau sa stiu raspunsul.
  Si nu o sa stiti.. ca nu am trecut peste.Sau ca o parte din el traieste prin mine..

Aceeasi poveste?Oare..?!

  Nu pot sa fug,chiar nu pot sa mai fug.Si simt ca incep din nou sa simt ceva pentru cineva.. si mi-e teama sa nu fie din nou aceeasi poveste,pe care am trait-o de fiecare data cu aceeasi intensitate,si chiar daca stiam deznodamantul ma ambitionam sa cred intr-un final fericit.Desi mereu pierdeam.. doar eu.
  Se spune ca dragostea e un joc pentru doi.Si oricat de mult mi-as dori eu "sa ma joc",nu voi reusi niciodata. Sa lupti pentru persoane care nu (te) merita este ceva zadarnic..Dar cum iti dai seama daca (te) merita sau nu? Hm..