Se afișează postările cu eticheta probleme. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta probleme. Afișați toate postările
joi, 25 octombrie 2012
Un hot mult prea ghinionist
Matei si-a dorit dintodeauna sa se imbogateasca peste noapte, castigand bani fara sa depuna nici un fel de efort. Cu exceptia faptului ca lenea lui depasea orice standarde impuse de bunul simt, Matei nu mai avea alte defecte care sa iasa atat de mult in evidenta.
Intr-o zi, Matei a ajuns la concluzia ca nu va reusi niciodata sa castige suficienti bani pentru a duce viata pe care si-o dorise inca de mic copil, cand intelesese ca munca nu ii face nici un fel de placere. "De ce sa muncesc eu cand altii o pot face pentru mine?" se intrebase el atunci. "Ar trebui sa devin hot!" isi spuse el hotarat.
Dupa acea seara - moment in care ajunsese la geniala concluzie, Matei incepuse sa isi faca tot felul de planuri. In fiecare dimineata se plimba prin cartierele locuite doar de oamenii bogati analizandu-le casele, fiind atent la pozitia ferestrelor si cautand din priviri camere de supraveghere (deh,asa vazuse el la televizor prin filmele politiste). De fiecare data cand gasea o casa pe care o credea potrivita scotea din buzunar o harta detaliata a orasului, o desfacea si marca respectiva casa cu un X.
Cand ziua cea mare sosise, Matei se imbraca cu niste blugi spalaciti si cu un hanorac negru a carei gluga si-o trase peste ochi. Era putin peste miezul noptii iar el mergea pe strazi invaluit in intuneric. Din cand in cand zambea fericit, gandindu-se ca nici macar prietenii lui nu l-ar recunoaste astfel deghizat.
Din hanorac isi scoase harta si asezandu-se sub un felinar o desfacu, analizand cu atentie X-urile. Dupa un timp se hotara sa jefuiasca o casa situata aproape de periferia orasului, destul de retrasa. "Nimeni nu va sti ca eu am fost! Si as putea sa jur ca proprietarii sunt plecati.. doar e vacanta, ce bogatan mai ramane in orasul asta cand poti sa te duci intr-o excursie in orice tara exotica vrei tu?" se intreba el retoric, ridicand din umeri.
Incepu sa mearca pe strazi rapid, cu pasi mari si apasati. Avea impresia ca mai are putin si incepe sa alerge. Adrenalina ii pusla prin vene, tamplele i se umezira din cauza transpiratiei, palmele ii tremurau.. Cand ajunse in fata casei pe care dorea sa o jefuiasca inima incepu sa ii bata intr-un mod salbatic, aproape dureros. Isi dadu seama ca acela era momentul pe care il asteptase intreaga lui viata, se simtea ca un doctor care dupa 5 ani de facultate avea sansa sa isi practice meseria, parea un vis dar era atat de real, era perfect..
Matei se hotara sa nu mai verifice daca era cineva acasa. Se simtea atat de norocos in ziua aceea, ca isi spuse ca efortul de a se uita pe toate ferestrele cautand din priviri locatarii era total inutil.
Barbatul sari cu maiestrie gardul, apuca o piatra si sparse o fereastra rugandu-se in gand ca alarma sa nu se activeze. Avusese noroc, fereastra pe care o sparse apartinea unei camera care nu parea locuita. Matei pasi printre cioburi si intra in casa. Isi scoase din hanorac un sac si incepu sa puna in el toate obiectele pe care le gasea, indiferent de valuarea lor: trofeul unui baietel castigat la o competitie de tenis, o cutie cu betisoare pentru urechi, un colier cam ruginit.. Parca nu se mai putea controla. Toate obiectele din camera ii pareau extrem de valoroase si parea ca halucineaza din cauza propriei fericiri.
Iesi din camera in care intrase nepoftit si merse cativa pasi pe hol. Ceea ce nu stia el era ca miscarile lui erau monitorizate cu ajutorul unei camere de supraveghere, iar proprietarii casei tocmai ii urmareau curiosi fiecare pas cu ajutorul unui Iphone.
Nu este greu sa iti dai seama ce a urmat. Proprietarii (care erau la o petrecere in casa vecina) au anuntat politia. Oamenii legii au venit in mai putin de 15 minute si au actionat prompt, arestandu-l pe Matei care ii privea inca confuz.
Matei a inteles atunci ca nu te poti imbogati jefuind case si i-a parut rau ca a incercat asa ceva. A fost condamnat sa faca munca in folosul comunitatii si toata sectia de politie a ras cand a vazut ce nimicuri furase el.
Nu se stie daca Matei a fost doar un alt hot ghinionist sau Camera IC-7110W si-a facut doar datoria, monitorizandu-i ghinionistului hot fiecare miscare chiar si sub protectia intunericului, ajutata de modul Night Vision si transmitand imaginile chiar pe telefonul proprietarului.
Articol scris pentru SuperBlog 2012-proba 10
miercuri, 20 iunie 2012
Adio,suflet de copila!
"Ceilalti lupi m-ar sfasaia,daca ar sti ca urletul meu e,in realitate,un plans.." (O.Paler)
Nu sunt puternica.Sunt slaba.Inauntrul meu zace inca o copila care inca mai are suflet..dar reusesc,de cele mai multe ori,sa imi ascund aceasta latura.Si o ascund atat de bine,ca uneori nu o mai gasesc nici eu.Unde esti copila,si de ce te ascunzi?Nu am chef de jocuri.. Uite,uita-te ce fac,ce spun,ce gandesc si spune-mi: iti place cum am ajuns?
Uneori jur ca as dori sa ucid aceasta parte din mine.Dar nu pot..daca ea moare,inseamna ca ar trebui sa mor si eu.Dar oare chiar ar trebui sa mor?Am vazut multi oameni care traiesc,desi si-au pierdut atat sufletul de copil cat si umanitatea in cele din urma..
Vreau sa te ucid,copila.A trecut vremea ta.E tarziu,e prea tarziu ca sa existi din nou.Nu mai lupta.Nu mai are rost.
"Ceva nu mai e la fel (..).Simt in mine cum o umbra pune stapanire pe mine,o umbra cu acelasi contur dar cu alt gust,altul decat al meu.Si mi-e frica" (Gladiola)
joi, 7 iunie 2012
Nu ar fi trebuit..
Nu ar fi trebuit sa plec si sa te las asa,singur.Dar nu ai inteles.. erai tu,doar tu si gandurile tale.. imi doream sa te hotarasti,sa iti dai seama ce vrei de la mine..dar te-am (re)gasit la fel de tacut,si la fel de nehotarat.
Nu ar fi trebuit sa vreau un raspuns atat de repede.Poate ti-am cerut prea mult,dar ce mi-ai oferit a fost atat de putin!Probabil meritam asta..
Nu ar fi trebuit sa (cred ca) simt chestiile alea.Si nu e vina mea.. inima e de vina.Ma baga in tot felul de belele, si niciodata nu ma asculta.Stiu ca imi apartine,dar in unele momente nu este a mea..
..
Nu ar fi trebuit..
vineri, 18 mai 2012
Si nu o sa stiti..
Imi aprind o tigara,trag un fum si incep sa tusesc. E ciudat cum obiceiurile care iti faceau bine ajung sa iti faca atat de mult rau.. Fumatul e o parte din mine,o parte la care nu imi doream sa renunt,si totusi parca sunt obligata. Ma simt tot mai rau,sunt palida si abia daca mai mananc.Am si slabit ceva..
"Nu mai stii sa tragi in piept" imi spune un amic,zambind.Ridic din umeri si ma rog sa se sune mai repede, sa pot sa o sting fara sa para ca renunt.. pentru ca eu nu renunt niciodata,doar aman.
De multe ori m-am intrebat de ce fumez.Poate pentru ca .. o persoana draga mie a facut asta.Si chiar daca a murit,parca ma simt mai aproape de el cand ii imit obiceiurile.. O sa ma urasc toata viata pentru ca nu am reusit sa ii mai tin minte timbrul vocii,si as vrea sa fiu sigura ca daca l-as mai auzi vreodata strigandu-mi numele l-as recunoaste.Dar nu pot.. Si totusi,ii tin minte povestile,si privirea.. ochii aceia negri,la fel ca ai mei,pe care i-am iubit odata.. Si cum as putea sa uit PROMISIUNEA,sau momentul cand "l-am ucis"?!Nu.. trebuie sa uit. Trebuie sa uit,dar ma chinui mereu sa imi amintesc.De ce fac asta?!Nu sunt sigura ca vreau sa stiu raspunsul.
Si nu o sa stiti.. ca nu am trecut peste.Sau ca o parte din el traieste prin mine..
"Nu mai stii sa tragi in piept" imi spune un amic,zambind.Ridic din umeri si ma rog sa se sune mai repede, sa pot sa o sting fara sa para ca renunt.. pentru ca eu nu renunt niciodata,doar aman.
De multe ori m-am intrebat de ce fumez.Poate pentru ca .. o persoana draga mie a facut asta.Si chiar daca a murit,parca ma simt mai aproape de el cand ii imit obiceiurile.. O sa ma urasc toata viata pentru ca nu am reusit sa ii mai tin minte timbrul vocii,si as vrea sa fiu sigura ca daca l-as mai auzi vreodata strigandu-mi numele l-as recunoaste.Dar nu pot.. Si totusi,ii tin minte povestile,si privirea.. ochii aceia negri,la fel ca ai mei,pe care i-am iubit odata.. Si cum as putea sa uit PROMISIUNEA,sau momentul cand "l-am ucis"?!Nu.. trebuie sa uit. Trebuie sa uit,dar ma chinui mereu sa imi amintesc.De ce fac asta?!Nu sunt sigura ca vreau sa stiu raspunsul.
Si nu o sa stiti.. ca nu am trecut peste.Sau ca o parte din el traieste prin mine..
Abonați-vă la:
Postări (Atom)



