Ganduri si ploaie

     Ce poate fi mai placut decat sa asculti sunetul ploii si sa te pierzi incet dar sigur in oceane de ganduri?

     Azi m-am trezit dispusa sa meditez, plina de intrebari la care am cautat zadarnic un raspuns. Probabil am nevoie de mai mult timp, dar nu este nici o problema. Pot face asta, la fel cum pot invata sa am mai multa rabdare fata de mine.

     Am ajuns la concluzia ca nu merit mai mult sau mai putin decat ceea ce am deja. Pentru prima data in viata ma simt implinita. Dar ce sa fac cu sentimentul asta? M-am straduit atat de mult sa ajung aici, si acum.. ma simt blocata la un nivel de care nu pot trece. Unde sa ma urc mai sus de atat? Sunt pregatita pentru asta? 

    

      Mesaj pentru anonimul meu inteligent: vad ca nu imi mai scrii nimic.. eu o sa fiu sambata la ora 4 in Place, in caz ca vrei sa vii (poti sa schimbi tu ora sau locul daca vrei). Daca vii vom purta o conversatie civilizata (nu sunt o criminala in serie) si nu iti voi pune intrebari cretine.. daca nu vii, o sa beau o bere singura cel mai probabil :). 

      P.S: Scrie-mi ceva pe blog pana maine.. te rog!

Fericirea ma goleste de cuvinte..

     Sunt fericita, dar fericirea asta ma goleste de cuvinte.

     Scrisul devine un fel de sport pe care nu mai am energie sa il practic. Ma consuma, si nu reusesc sa scriu nici macar cateva randuri care sa imi placa. Nu inteleg ce se intampla.

     Candva am intalnit o persoana care mi-a jurat ca fericirea o sa ma distruga. Era convinsa ca eu nu sunt genul de om care stie ce sa faca atunci cand se simte implinit. O sa am mereu intrebari de pus, raspunsuri de cautat, temeri sau dileme, o sa imi gasesc eu o ocupatie - neaparat una stupida, fara nici un sens, una care sa ma oblige sa ma framant si sa nu imi lase timp sa ma simt bine.. 

     Am ras atunci cand mi-a spus parerea lui despre mine. Am inceput sa ma comport intr-un mod detestabil, special ca sa il indepartez, sa il ranesc.. hm, cred ca atunci mi-am dat seama prima data ca intr-un fel imi place sa ranesc oameni. Un om cu sufletul bucati nu o sa poata niciodata sa te raneasca la randul lui, poate doar cand se vindeca.. dar o sa ai suficient timp la dispozitie ca sa fugi. Asta e un fel de lege nescrisa pe care probabil ar trebui sa o respecte toti oamenii.

      Ma simt fericita, dar stiu ca a avut dreptate. Chestia asta ma nelinisteste. 

      Mesaj pentru toti anonimii enervanti: nu vreau sa imi plang de mila sau sa ma dau mare Asta este blogul meu personal si scriu tot ce am pe suflet aici. Daca nu va convine va rog sa nu mai accesati aceasta pagina. Nu incercati sa imi calcati sufletul in picioare, nu o sa reusiti :).

      Mesaj pentru anonimul meu inteligent: Ai vrea sa bem o cafea weekendul asta? :) 

       Anemona.

Anonimului care crede ca le stie pe toate (2)

    Ma mai surprind intrebandu-ma cine naiba esti. Si daca macar tii la mine, sau cat de bine ma cunosti, cat te intereseaza persoana mea, in ce relatii suntem in viata reala, etc. O sa pastrez aceste intrebari pentru mine.
    As vrea sa stiu doar daca crezi ca voi putea fi vreodata fericita. Si daca nu crezi asta, sa imi spui si de ce.
    Nu imi place sa "cersesc" raspunsuri, dar stiu ca daca nu fac asta nu am nici o sansa sa rezolv aceasta dilema. Te rog sa imi raspunzi!

     A.

Aiurea

      Nu meriti un nume. Nici macar o porecla. Dar atunci.. de ce m-ai sarutat?
      De ce plang?
      Cat naiba am baut aseara? 
     Asta sunt eu, asta ma reprezinta?
     Vreau sa ma schimb?
     Dar pot sa ma schimb?
     ...
     Nu mai beau in viata mea (punct).

  Anemona nu este asa. Am stricat si masca asta.

Mi-e teama..

   
     Mi-e teama de schimbari, dar cred ca imi este mult mai teama de absenta lor.
     Mi-e teama ca blogul asta o sa devina o chestie mult prea comerciala, ca imi voi amaneta bucati din suflet in timp ce voi scrie despre subiecte pe care nu le-as fi abordat niciodata, dar pe care sunt obligata sa le abordez.
     Mi-e teama de oameni si de ceea ce cred ei despre mine.
     Mi-e teama ca voi deveni dependenta de tigari (fumez maxim 3 pe zi).
     Mi-e teama ca oamenii care ma cunosc in viata reala vad in mine ceva ce nu voi fi niciodata.
     Mi-e teama de ceea ce poate sa faca EL din mine cu o singura privire. Si mi-e teama sa ii spun ceea ce simt.
     Mi-e teama de refuzuri, intrebari sau gesturi pe care nu le inteleg.
     Mi-e teama de mult prea multe lucruri.

      Tie de ce ti-e teama?

  Anemona.

Parfum de portocale

Discutii cu mine..

   - De ce iti plac pisicile,dar cainii te sperie?
   - M-a muscat un caine cand eram mica.Si mi-e teama..
   - Dar cainii sunt frumosi! tipa ea,uimita.Iti placeau cainii..
   - Nu imi mai plac..
   - Tu nu vei avea un caine niciodata.Ar fi stupid sa iti fie frica de propriul animal de companie..
   - Acum probabil intelegi de ce am pesti si doi perusi.
   Dar ce ii pasa ei..?!

   - De ce fotografiezi din camera ta apusul,in fiecare seara?
   - Mhmm..habar nu am.Imi doream sa fac un colaj..candva.
   - Dar e mereu aceeasi imagine!
   - Nu chiar..culorile sunt altfel,la fel si sentimentele.
   - Stiam ca oamenii care privesc apusul sunt tristi.Tu cat de trista esti,de fapt?
   Nu ii raspund.. probabil ar trebui sa fac colajul ala aici,pe blog.. intr-o zi.
  
   - De ce te entuziasmeaza atat de tare ideea de a avea propria carte?
   - Pentru ca mi-e teama..
   - Ti-e teama de ce?
   - Mi-e teama sa mor si sa nu las nimic in urma.Mi-e teama ca oamenii ma vor uita.
   - Toti se tem de moarte..
   Copila,copila.. cata dreptate ai!

    - De ce ti-e frica ca cineva cunoscut sa iti gaseasca blogul?
    - Pentru ca asta e singurul loc unde sunt "eu" cu adevarat.Si probabil l-as pierde.. si ar trebui sa renunt.
     Of..de ce nu m-am multumit cu statutul de "autor anonim"?!

   - Te rog,te rog.. invata-ma sa scriu!
   - Nu pot.
   - Dar tu cum reusesti sa scrii..asa?
   - Asa cum?
   - Ai stilul asta..
   - Am citit multe carti.Si am trecut prin multe.
   - Si eu am citit multe carti.
   - Da,dar prin cate ai trecut..?!
   Copila,intr-o zi vei scrie.. dar nu va fi meritul meu.Trebuie sa fie decizia ta.O sa te ajuti singura,o sa vezi.Doar ai incredere in tine..
  
    Sunt ciudata.Si daca eu incep sa ma consider ciudata,incepe sa fie cam aiurea.  Cele de mai sus sunt dilemele mele,ciudateniile mele,hmm..

    Discutii cu mine - 2 august 2012

Tu stii deja..

 
  Ma trezesc cu numele lui in gand.. nu a fost niciodata al meu,dar nu conteaza.. in alta viata,pot sa jur ca a trait numai pentru mine.
  E ceva diferit si pot sa jur asta.Am realizat de cand incepusem sa ma izbesc de tot felul de chestii ca ceva numai functioneaza normal.. dupa am inceput sa rad,sa ma comport complet irational..si sincer,sunt o persoana destul de rationala.Oare gresesc?!Oare repet aceeasi greseala?!Nuu.. nu vreau sa ma (mai) gandesc la asta.