Nu stiu sa iubesc

     Nu stiu sa iubesc. Sentimentele mele sunt bolnave si ma consuma exagerat de mult.
     Nu stiu pe cine iubesc. Simt "ceva" pentru doi oameni diferiti, si nu pot face deosebirea intre iubire si dorinta. Si daca ii iubesc pe amandoi, pentru care simt asta mai mult? Pentru care vis sa lupt? E atat de complicat..
     Nu stiu de ce sa iubesc. Felul in care iubesc eu nu poate duce decat la suferinta.
     Nu stiu daca fericirea din iubire este reala.
     Nu stiu pentru ce sa lupt, pentru cine sau daca macar merita..
     Nu stiu daca merit sa fiu iubita. Imi este teama.

     Anemona.

A scrie

   
     Nu stiu daca asta este un dar sau un blestem, dar cu siguranta asta ma reprezinta. Este ceea ce sunt, face parte din fiinta mea si orice as face nu pot schimba asta la mine. Daca nu scriu, incep sa gandesc ca si cum as scrie. Am nevoie sa imi vad gandurile asternute pe hartie, am nevoie sa imi disec fiinta in mii de bucati pentru ca sa ma regasesc macar pentru doar cateva clipe.
     Am o sansa sa imi termin cartea si sa o public. Mi-e frica. Mi-e frica pentru ca mi-au zis ca scriu bine. Ma sperie gandul asta. Poate au asteptari prea mari. Nu pot fi buna, nu pot fi cum spun ei ca sunt. Am doar 18 ani. Nu am citit suficient. Nu am un stil destul de bun. Eu doar scriu.. asta e tot ce fac. Mi-e foarte frica pentru ca stiu ca atunci cand o sa imi termin cartea, cand voi corecta chiar si ultima virgula.. atunci o sa ma apuce sila. Niciodata nu mai recitesc ceea ce am scris. Momentan ma simt atasata de Rose. Dar dupa ce o public, o sa imi fie greata. De toate personajele, de naratiune, din bucatile de suflet pe care le-am asternut printre randuri.. o sa imi fie sila pentru ca i-am imprumutat lui Rose trasaturile mele, sila ca nu am stiut sa traiesc cum trebuie si eu doar am scris.
      Ploua si mie mi-e teama sa scriu ultimul capitol. Mi-e teama sa scriu pur si simplu. Mi-e teama sa nu pierd ceva din mine.

      Anemona.

Mi-e teama..

   
     Mi-e teama de schimbari, dar cred ca imi este mult mai teama de absenta lor.
     Mi-e teama ca blogul asta o sa devina o chestie mult prea comerciala, ca imi voi amaneta bucati din suflet in timp ce voi scrie despre subiecte pe care nu le-as fi abordat niciodata, dar pe care sunt obligata sa le abordez.
     Mi-e teama de oameni si de ceea ce cred ei despre mine.
     Mi-e teama ca voi deveni dependenta de tigari (fumez maxim 3 pe zi).
     Mi-e teama ca oamenii care ma cunosc in viata reala vad in mine ceva ce nu voi fi niciodata.
     Mi-e teama de ceea ce poate sa faca EL din mine cu o singura privire. Si mi-e teama sa ii spun ceea ce simt.
     Mi-e teama de refuzuri, intrebari sau gesturi pe care nu le inteleg.
     Mi-e teama de mult prea multe lucruri.

      Tie de ce ti-e teama?

  Anemona.

Scrisoare pentru un strain.

  Dragul meu,

  Iti scriu aceste randuri pentru ca stiu ca nu le vei citi niciodata.Asta imi da foarte mult curaj,pentru ca stiu ca sunt o lasa.Dar mai bine lasa decat curajoasa si fara nici o masca pe fata.Asta am invatat-o de la oameni ca tine..

  Te intrebi cati oameni voi sacrifica pe altarul fericirii mele.Dai vina pe razbunare.. dai vina pe razbunare, si nu stii ca prima data mi-am sacrificat sufletul.Din ziua aceea parca nu am mai fost eu. Dar totusi,parca am reusit sa ma prefac mai bine.Masca aceea de fata prostuta,timida si visatoare imi vine atat de bine..de o confund uneori cu propriul chip.Asta sunt eu?Nu imi raspunde.. nu am nevoie de raspunsuri de la un om ca tine,desi as da orice sa aud macar un "buna" din partea ta.Nu m-ai cunoscut niciodata.Nu ti-a pasat niciodata.Si totusi..de ce am simtit ceva?De ce continui sa fiu idioata chiar si in clipele astea?!

  Pana la urma nu conteaza cum ma simt acum,conteaza cum ma voi simti dupa ce termin tot ce am inceput.Poate va fi liniste..sau poate atunci va incepe furtuna.Vom vedea.Pot astepta oricat, numai sa vad privirea de pe chipul tau in acel moment..Hm.Oare cand am devenit..asa ca tine?!Nu mai conteaza.

                                                                                                                         Adio..si totusi pe curand!

                                                                                                                                  O oarecare EA.