Sunt multe de spus, dar atat de putine de scris..
Cine sunt eu ?..
Hm.
Poate nici eu nu stiu. Poate nu voi sti niciodata.
Mereu o parte din mine va ramane necunoscuta. Nu voi ajunge sa ma cunosc cu adevarat niciodata, si
TU cu atat mai putin. Te rog, te rog sa nu crezi ca ma cunosti doar pentru ca citesti cateva randuri scrise aici
din suflet. Imi vei cunoaste doar cateva ganduri, si unele secrete. Doar atat..
Mi-as dori sa fiu un pictor. Sa pot desena forme si chipuri care parca prind viata. As da oricand "talentul" de a jongla atat de usor cu multe cuvinte oricui ar putea sa ma invete sa desenez. Pare mai usor.. trebuie sa creionezi doar ceea ce vezi, iar bucata de carbune nu te tradeaza niciodata. Dar cuvintele?!.. Cuvintele te vor trada mereu. Vei scrie intodeauna din suflet, iar oamenii vor judeca. Fara nici o exceptie. Dar e un risc pe care trebuie sa ti-l asumi. Nu poti tine totul in tine, trebuie ca gandurile tale sa fie auzite si de alte persoane. Doar asa capata un sens..
Scriu aceasta postare pentru baiatul cu ochii albastrii. Pentru copilul ala care crede ca ma cunoaste. Pentru cel care rade de ceea ce scriu, si se minte ca nu ii pasa. Pentru cel care tine minte acea poezie pe care am scris-o intr-o dimineata rece de ianuarie, chiar daca eu am uitat-o de mult timp. Pentru cel care crede ca o sa imi gaseasca blogul .. intr-o zi.
"Eu sunt cine vrei tu, nu am nume, n-am adresa, nu tre' sa-mi stii numarul, noi ne stim
dintotdeauna, nu-i nimic nou aici si sincer de nu-ti convine poti simplu sa te ridici. Stii? Eu nu
sunt o oarecare, nu sunt Ea, nu sunt mai rea, sunt un semn de intrebare daca vrei, spune-mi asa!"
Anemona.
