Ce poate fi mai placut decat sa asculti sunetul ploii si sa te pierzi incet dar sigur in oceane de ganduri?
Azi m-am trezit dispusa sa meditez, plina de intrebari la care am cautat zadarnic un raspuns. Probabil am nevoie de mai mult timp, dar nu este nici o problema. Pot face asta, la fel cum pot invata sa am mai multa rabdare fata de mine.
Am ajuns la concluzia ca nu merit mai mult sau mai putin decat ceea ce am deja. Pentru prima data in viata ma simt implinita. Dar ce sa fac cu sentimentul asta? M-am straduit atat de mult sa ajung aici, si acum.. ma simt blocata la un nivel de care nu pot trece. Unde sa ma urc mai sus de atat? Sunt pregatita pentru asta?
Mesaj pentru anonimul meu inteligent: vad ca nu imi mai scrii nimic.. eu o sa fiu sambata la ora 4 in Place, in caz ca vrei sa vii (poti sa schimbi tu ora sau locul daca vrei). Daca vii vom purta o conversatie civilizata (nu sunt o criminala in serie) si nu iti voi pune intrebari cretine.. daca nu vii, o sa beau o bere singura cel mai probabil :).
P.S: Scrie-mi ceva pe blog pana maine.. te rog!
