Am pus cate o bucatica din sufletul meu (din mine) in multe recipiente si le-am trimis departe.Ele au ajuns fie la oameni care meritau - si care mi-au trimis si ei un dar mult mai valoros - fie la oameni care nu meritau si care le-au aruncat la gunoi.
Azi m-am certat cu un om care credeam ca imi este cel putin un amic.M-am inselat iar.E singura persoana care mi-a raspuns la telefon de revelion,dar nu a avut timp sa imi asculta plansetul.Sau nu l-am lasat eu..
Imi trimisesem o bucatica de suflet departe,intr-o tara straina.L-am cunoscut pe internet, locuise in orasul meu dar s-a mutat.La inceput nu am avut o parere prea buna despre el,dar am ajuns curand sa intru pe internet doar ca sa vorbesc cu el,sa cred ca putea sa ma ajute sa ma schimb.Dupa am aflat ce fel de persoana este si m-am ingrozit.Ma mintise 6 luni,isi construise o viata palpitanta acolo in Germania cand viata lui era banala - la fel ca a mea.Ne-am jignit, m-a amenintat..ne-am certat urat.Am hotarat sa ii mai dau o sansa si a venit in tara.Nu stiam daca vreau sa il vad dar nu a insistat.Si nici nu o voi face.Ii pasa doar de amicii lui (cu care a incercat sa imi faca cunostinta pentru o "relatie") si de el.Nu ma merita.Poate nu il merit.Poate destinul meu este sa imi ajunga la suflet numai oamenii de genul asta.
Vreau sa il sun si sa ii spun sa imi trimita bucatica din suflet inapoi.Pentru ca am tot impartit asa - sentimente, vorbe, lacrimi, zambete, sfaturi - si m-am trezit ca nu mai sunt eu.
Si inca stau si ma intreb..oare mi-a fost un prieten adevarat sau doar un om care a stiut sa ma suporte?!
