Se afișează postările cu eticheta schimbare. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta schimbare. Afișați toate postările
marți, 18 iunie 2013
Vreau sa fiu singura
Vreau sa fiu singura. Vreau sa ma simt cu adevarat singura.
Vreau ca vara asta sa dispar pur si simplu. Sa nu mai stie nimeni nimic de mine. Sa nu se intrebe nimeni cum o mai duc. Sa se comporte ca si cum nu as fi existat niciodata.
Vreau sa ma intorc in toamna, vreau sa fiu o noua persoana. Vreau sa nu mai plang acum.
Vreau sa nu mai am sufletul transparent. Vreau sa invat sa nu imi mai pese.
Trebuie sa caut un loc in care sa dispar. Un loc in care sa ma pierd pe mine. Peretii astia sunt prea ingusti. Aerul parca prea fierbine. Ma apasa intreaga atmosfera. Oricat as incerca sa ma camuflez, esuez. Nu apartin acestui loc. Nu imi apartin nici macar mie.
Tot ce scriu sunt baliverne. Fiecare cuvant este tastat cu mainile tremurand de frustrare. As putea sa fac ceva, dar nu o fac. Mi-e teama. Mi-e teama sa nu imi irosesc si ultima sansa in zadar..
Nici macar eu nu ma mai suport.
A.
marți, 11 iunie 2013
Am incercat sa scriu altfel..
Am scris cam 3 pagini si am sters tot. Era o poveste penibil de fericita. Nu pot sa postez asa ceva. Pur si simplu nu pot. Suna atat de fals, atat de exagerat, in mod straniu nu ma regasesc in scrierile mele.
De ce ma simt asa ciudata?
Am mai intalnit doar o persoana ca mine si mi-a devenit cea mai buna prietena. Restul ori sunt realisti, ori mult prea pozitivi, rai sau indiferenti.. Ma simt ciudata in comparatie cu ei. Simt ca imi lipseste ceva, si nu imi dau seama ce anume. Ma consum incercand sa imit un tipar care pur si simplu nu mi se potriveste.
Eu ma simt bine cu mine. Sunt un om care isi cunoaste limitele si nu are curajul sa le depaseasca. Sunt un om care stie sa fie prieten, un om visator care inca mai crede ca totul are un scop. Sunt un om fara vointa, suspicios si foarte usor de speriat.
Daca as incerca sa ma schimb pentru cineva, ar fi pentru ei (toti care m-au conoscut vreodata). Si am incercat, dar am observat ca cine tine la mine cu adevarat ma accepta asa cum sunt si incearca sa ma indrume tinand cont si de personalitatea mea, nu imi lasa mesaje anonime pe blog incercand sa ma oblige sa impiedic inevitabilul.
De ce oamenii nu imi pot spune ce gandesc in fata, fara sa isi ascunda identitatea si sa se comporte cu mine la fel cum se comporta cu un copil prost care nu poate si nu stie ce vrea?
Cel mai tare ma doare ca stiu raspunsul la intrebarile astea. Daca le-as sti identitatea, mi-e teama ca as reusi sa ii conving sa ma lase sa traiesc in intuneric. E de apreciat totusi ca incearca.. uneori pot fi atat de incapatanata!
Anemona.
duminică, 2 iunie 2013
Sah pe tabla destinului
Suntem aceleasi piese de sah pe tabla infinita a destinului, dar cineva a hotarat sa schimbe regulile.
Nu am inteles nici acum de ce nebunul se misca ca un simplu pion. Cine l-a invatat sa faca asta? Cred ca i-a ucis cineva si ultimul vis, pentru ca se vede ca este mai hotarat ca niciodata sa devina altcineva. Pacat, orice tabla de sah are nevoie de un nebun, pioni sunt atat de multi..
Si de cand doi regi au nevoie sa mearga alaturi, cu mainile inlantuite atat de nefiresc? Oare prietenia nu tine cont de nici un fel de regula? Va rog, sa ii opreasca cineva! Spuneti-le ca doar unul din ei poate sa fie invingator. Cum adica ce inseamna invvingator intr-o prietenie? Hm.. pai asta este probabil un nonsens, dar nu a contat si nu o sa conteze vreodata. O sa iti uiti toate dilemele cand o sa ii vezi cum se lupta pentru putere.. ah, ce orgoliosi sunt regii! Da-le doar un pretext si vor isca o lupta, fara sa se gandeasca la consecinte.
Si de ce sunt atat de multe regine pe tabla asta de sah? Ar fi minunat daca fiecare ar arata diferit, sau macar daca s-ar misca in alt mod, dar acum este o adevarata harababura! Eu nu mai inteleg nimic. Reginele se privesc cu invidie (sau cel putin asa imi pare mie), se imita una pe alta, se evita cu gratie.. imi explica cineva ce s-a intamplat? Cine a schimbat regulile?
Incerc sa ignor tot ceea ce mi se pare ciudat dar nu pot. O gramada de piese vin spre mine, alearga, ma depasesc zambind rece si superior.. oare nu isi dau seama ca se indrepata in directia inversa? Sa ma intorc si sa alerg dupa ele, sa raman pe loc, sa inaintez in neant.. ce sa fac acum?
E ciudat sa fii singurul pion care isi doreste sa joace sah dupa vechile reguli. Si cand ma gandesc ca m-as putea transforma oricand intr-o regina, daca mi-as dori cu adevarat..
Anemona.
miercuri, 9 ianuarie 2013
Puzzle / bucati de sticla
E ciudat sa fii o enigma chiar si pentru tine. Mi-ar placea sa cred ca nu toti oamenii traiesc cu sentimentul asta in suflet. Si totusi.. aseara Denisa impreuna cu un amic m-au ajutat sa imi dau seama putin din ce sunt.
E ca si cum mastile astea sub care tot incerc sa ma ascund ar fi parti din mine. Eu trebuie doar sa asamblez acest puzzle, sa incerc sa ma regasesc. Dar cum poti rezolva un puzzle incomplet?..
Ceva imi spune ca voi reusi, dar parca imi este teama ca nu voi mai avea pentru ce sa lupt dupa. Dar stiu ca ideea asta este total nepotrivita, mereu vor exista motive ca sa mergi inainte. Si totusi.. sentimentul de teama se amplifica. Mi-e frica de mine? Ce naiba.. sunt o fiinta rationala, am un creier care ar trebui sa ma asculte si de care este neaparata nevoie sa ma folosesc. Hai, putin curaj!
Imi amintesc ce ne tot spunea profesorul de biologie din clasa a IX-a : "Adevarata putere inseamna sa crezi in tine atunci cand nimeni nu o mai face". Poate are dreptate. Incep sa cred ca fiecare fiinta este puternica in felul ei, ca suntem capabili sa facem tot ceea ce ne dorim daca vrem cu adevarat si este un lucru care tine in mare parte de noi.. hm.
Copilul m-a dezamagit. Am aflat un detaliu care m-a deranjat foarte tare. Mi-am promis mie ca nu mai ma bag in seama cu el niciodata. Gata.. nu te mai gandi la el, nu te mai gandi la el, nu te ..
Hmmm. Doar ganduri la intamplare prin capul meu la ora asta.
Si totusi.. schimbarea..
"Oare cum sa ma oglindesc in crapaturi de sticla? Cum sa invat sa ma iubesc in cioburi?"..
Poate putin din Anemona..
marți, 1 ianuarie 2013
Vointa
Aveam nevoie sa fumez sau probabil e doar o scuza patetica pentru acest gest. Probabil am esuat pentru ca m-am dus acolo spunandu-mi ca nu am cum sa reusesc. Stupida greseala..
Ma consolez cu gandul ca nu am baut atat de mult. Nu am fost eu "atractia serii" si am incercat sa ma feresc de orice gest penibil sau care nu ma reprezenta.
Ceva ciudat mi s-a intamplat totusi. Am avut unele momente cand am simtit nevoia sa fiu singura. Crezusem ca am ingropat in mine amintirile de acum un an, dar ele revin sub forma unor impulsuri de moment care ma fac nefericita. Trebuie cumva sa transform aceste scapari in amintiri despre care voi putea povesti candva cu zambetul pe buze. Nu este imposibil, am vazut destul de multi oameni care au reusit asta.. poate ca trebuie doar putina vointa.
Blogul asta o sa se schimbe. Trebuie sa se schimbe. Ma tot uit si vad doar postari deprimante, si nici macar nu stiu ce naiba am.. poate ar trebui sa invat sa scriu despre altceva sau macar sa scriu altfel. Habar nu am. O sa ma gandesc la asta..
Azi m-am uitat in oglinda si nu am stiut cine sunt.
sâmbătă, 4 august 2012
Esti al meu.. in vis!
Vi s-a intamplat vreodata sa va dati seama ca visati in timp ce aveti acel vis?..
Mi s-a intamplat chestia asta pentru prima data aseara.Si a fost destul de placut,pentru ca era un vis cu el,cu cel pentru care cred ca simt ceva..Dar am avut curaj sa il sarut deabia dupa ce mi-am dat seama ca visez. Si a fost destul de ciudat,pentru ca mi-am dat seama ca nu voi avea niciodata curajul sa fac asta in realitate.Poate ca pana la urma sunt demna de mila..
M-am trezit confuza.Imi venea sa il strang de gat pe nenorocitul de vecin care pornise bormasina!Mi-a stricat toata dimineata.Si mi-a alungat si toate visele..
"Iubirea noastra e scrisa in graffiti,nu se invata in scoli.."
P.S: Nu ma mai satur de melodia asta :). Ascultati-o si voi,si sper sa aveti o zi cat mai buna!
miercuri, 18 aprilie 2012
O prima zi.
Gandurile bonlave isi fac loc din nou in capul meu.Ma simt de parca..asta e linistea dinaintea furtunii.Oamenii nu pot sa isi bata joc de tine la nesfarsit.Oare este corect sa faca asta si dupa sa treaca asa,ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat?!E o stare idioata,sunt inconjurata de atat de mult oameni si totusi sunt (aproape) singura.Incep sa ii detest pe oamenii aceia care m-au facut sa ma simt printesa o seara,pentru ca apoi sa ajung sa sufar atat de mult timp.Ii detest si trebuie sa ii detest..ca sa pot sa lupt.
duminică, 1 aprilie 2012
SCHIMBA-TE!
Mai avem o saptamana de scoala.Si parca timpul trece atat de inceeeet..Hei!Parca eram prieteni,iti amintesti?!
Am foarte multe planuri pentru vacanta.Vreau sa ma schimb,sa nu ma mai recunoasca nimeni.. sa pastrez doar partile bune din mine.O sa ma schimb si la exterior,si la interior.Decorul perfect pentru tot ceea ce o sa urmeze. O sa mi-o plateasca ei.Trebuie!
duminică, 29 ianuarie 2012
Spectacol,masti si roluri secundare..
"Ti-am vazut toate fetele caci intr-o zi ai uitat usa deschisa.. Nu te-ai plictisit sa alegi mereu cine vrei sa fii?"
Si nu..nu te-ai plictisit.Nu iti plac jocurile (mi-ai spus ca ale mele sunt tampite,ca exagerez) dar iti place foarte mult sa joci.Sa iti asumi un rol care nu este al tau doar pentru a ma face sa imi sustin iluzia,sa trec peste,si totusi sa ma intorc mereu la tine..
Cat iti place sa minti!Cat imi place sa iti fiu pe plac!Te-am mintit.. m-ai mintit.Suntem la fel.Gandim la fel. Uneori ma intreb cum de nu te las sa observ asta..
Ma gandesc daca sa iti dau in povestea mea un rog secundar (dar atat de incitant!) sau unul principal (pe care sigur nu il meriti)..Hm..Grea decizie.
De ce cand nu stiai cine sunt vorbea atat de mult,si in viata reala nu reusesc sa scot in fata ta nici macar 2 cuvinte?De ce,cand am scris pe blog despre tine ai crezut ca am dat adresa tuturor cunoscutilor si ca mi-am batut joc?.. De ce sunt asa o ratata,de ce cred ca e doar vina mea?..Prea multe intrebari.
Ar trebui sa invat de la tine.Sa par indiferenta,sa le dau cuvintelor un sens dureros..dar nu as mai fi eu,nu?!
Dar daca..
Daca as reusi sa joc un rol atat de bine,incat sa ajung asa?Oare ar merita?Oare - in final - as ajunge sa fiu asa?Merita?O sa ma doresti sau o sa ma alungi?..
Momentan pregatesc decorul.Spectacolul va incepe si tu ai bilete in primul rand.Mi-e frica sa trag cortina, mi-e frica sa ma vezi asa cum sunt defapt.. caut o masca.Caut un rol care sa mi se potriveasca si sa ma faca sa cred ca asa am fost dintodeauna..
O sa iti dau un bilet.. o sa vii sau o sa ma faci sa astept ceva ce nu se va intampla niciodata?
Oricum .. eu te astept.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)








