Vam mai vorbit parca despre sentimentul asta de absoluta nepasare.Stiu ca nu voi reusi niciodata sa il traiesc asa cum trebuie: consider ca nu sunt un obiect,nu pot sa ma prefac ca nu am sentimente,nu pot sa imi franez fiecare gest din cauza unor temeri stupide.. Dupa cum spuneam,nu pot trai acest sentiment.Dar il pot mima.
Azi mi-a iesit foarte bine.Poate prea bine.. M-am prefacut ca nu imi pasa,nu am mai spus nimic. Mi-am ascuns sufletul intr-o cutie veche si cheia o tin doar pentru mine.Fac asta pentru ca imi pasa prea mult. Inca tin la unii oameni pe care ar fi trebuit sa ii uit de mult timp.Sau poate la povestile pe care le-am trait impreuna cu ei .. nu stiu.
Deci..de acum nu imi mai pasa.Macar partea teoretica imi iese!!
