Astept.Ce astept?..
Se spune ca lucrurile bune vin pentru cei ce au rabdarea necesara.Eu simt ca mi-o pierd pe a mea.
Dumnezeu parca se joaca cu noi.Oricat ne-am impotrivi, tot unde ne este sortit ajungem..
"Dumnezeu joaca zaruri cu universul" era o replica dintr-un serial politist..si da,orice este posibil.
Dar nu isi da nimeni seama ca asteptarea asta ne omoara incet incet?.. Ca timpul trece,ca el nu asteapta pe nimeni.. Ca imbatranim,ca poate am dori sa ne cunoastem destinul,sa stim in ce directie ne indreptam impinsi parca de forte nevazute ?!.. Sau poate misterul este o parte normala, poate daca am sti ar aparea dorinta sa schimbam totul,sa fim independenti,sa ne creem propria poveste..
Unele lucruri sunt ciudate.Unele sentimente sunt stranii.E hilar cum atunci cand pierzi ceva/pe cineva, altceva ii ia mereu locul.Sunt convinsa ca exista destin.Si sunt sigura ca povestea mea nu poate fi chiar atat de plictisitoare cum o vad eu..
M-am plictisit sa astept.Ma simt ca un copil in dimineata de Craciun (de ce sa mint,ma simt ca mine in dimineata de Craciun) care abia asteapta sa vada ce cadou a primit,dar care nu gaseste nimic. Si chiar daca uneori isi pierde speranta,este sigur ca intr-o zi isi va primi darul.Si in fiecare dimineata este acolo,sub brad..
Nu stiu daca m-ati inteles.Nici eu nu ma inteleg uneori.De multe ori aleg sa ma ascund in gesturi pe care nu le inteleg.Si atunci,cum as putea avea pretentia ca cineva sa ma inteleaga?..
E ciudat.Sau poate doar viata mea e ciudata.
