In jocul asta suntem doi.
In rolul principal sunt eu.Dar mereu ma urmeaza un pasager intunecat.. Are grija sa imi sopteasca incet toate dorintele,sa ma ajute sa caut un scop,sa merg mai departe.. Ma ajuta si ma distruge in acelasi timp.
Uneori imi sopteste niste ganduri care ma sperie.Uneori cred ca gandurile lui sunt ale mele si imi dau seama cat am gresit numai ascultandu-le.Dar nu pot sa nu ascult.Este o parte din mine.Partea mea rea.. Este partea care ma ajuta sa plang doar cu sufletul - am invatat asta recent.Este partea care ma ajuta sa trec mai departe, dar care nu uita..si nu iarta.
Este acea umbra care imi aminteste toate dorintele si esecurile mele.Uneori rade de mine..uneori rade cu mine. Dar in calatoria asta suntem doi - trebuie sa suport.
Uneori ma paraseste.Dar se arata in situatiile-limita,ca atunci cand ma infometez,cand fac sport pana la epuizare, cand ceilalti rad de mine in loc sa imi spuna in fata ce nu le convine..cand plang sprijinita de un perete mult prea rece..
Si ce o sa faceti,cand eu o sa dispar incet incet si o sa ramana doar el?.. Voi.. toti ceilalti.
