-Nu mai plange.Au fost doar niste minciuni nevinovate.
Nici el nu credea asta,dar incerca sa para convingator.Stia exact ce isi dorea.Sufletul lui putea apartine doar unei singure femei,dar trupul tanjea dupa nenumarate atingeri.Era prea tanar.Dragostea il speria,gandul la un viitor comun il deruta..era prea devreme.Mult prea devreme.
-Nu o sa crezi ce iti voi spune..dar te iubesc.Iti jur ca te iubesc.
"Ipocritul" isi spuse fata in gand. "Si-a batut joc de mine.In ochii lui sunt ca oricare alta..nu pot sa accept asa ceva".Si in momentul acela incepu sa se urasca.Ar fi dat orice pentru o imbratisare de-a lui,un sarut furat,o minciuna..dar el statea acolo si ii jura ca o iubeste.Incerca sa isi pastreze gandurile pentru ea si privea in gol,incapabila sa mai schiteze un gest.
-Te voi astepta.Un moment,o secunda..o viata daca trebuie.Voi astepta sa intelegi ca voi fi mereu al tau,dar ca nu ma pot controla.. nu compara nevoile trupului cu sufletul,te rog!
Replica asta o trezi la realitate.O iubea,dar isi iubea si obiceiurile lui.Si nu era dispus sa renunte.Dar ea nu avea nevoie de o astfel de iubire.Ea visa la o familie,la copii,la un print.. Si el nu era un print.Era doar un personaj secundar ratacit in povestea ei.Atat si nimic mai mult..
-Pleaca.E prea tarziu..mult prea tarziu..
Baiatul isi dadu seama ca daca ramanea putea sa o raneasca si mai mult.Isi spuse ca timpul le poate rezolva pe toate..si o privi inca odata.Ochii ii erau tot scaldati in lacrimi,dar cu toate astea reusea sa zambeasca. Isi dori sa o stranga in brate,sa o sarute,sa ii spuna ca totul va fi bine..dar isi stopa infapttuirea unui gest atat de inutil.. Pasi incet pe hol si se indrepta spre iesire. O va vedea din nou maine..sau peste cateva zile.Spera ca timpul sa le rezolve pe toate.
Dupa ce a plecat,fata a ramas singura.In timp ce isi stergea lacrimile incerca sa isi alunge din suflet o intrebare care nu ii dadea pace: "Asta e iubire?!"
