Nu sunt un arhitect bun. Am invatat sa ridic ziduri in loc sa construiesc poduri. Nu mi-am dat seama niciodata ca singur nu poti construi decat o fortareata in care sa te inchizi, un castel in care sa iti pierzi sufletul.
Cum am spus..nu sunt un arhitect bun! Am stiut sa construiesc prietenii solide, dar nu am stiut cat de sus sa inalt acea constructie. Nu ar fi trebuit sa incerc sa trec de orice limita, sa sfidez orice idee care nu era asemanatoare cu a mea.. recunosc, am gresit.
Eu chiar nu sunt un arhitect bun. Ma straduiesc sa consolidez relatii cu oameni care ar fi trebuit sa plece de mult din viata mea, dar pe care imi este frica sa ii las sa ma piarda. Incerc sa trec peste orice si peste oricine, si iar gresesc.
Gresesc pentru ca nu sunt un arhitect bun. Constructiile mele arata ciudate iar in orasul sufletului meu este haos. Imi vine greu sa fac ordine in aceste ruine de sentimente, dar nu imposibil. Trebuie sa scap de reziduuri odata pentru todeauna.
Nu sunt un arhitect bun, dar Anemona trebuie sa fie.
Arhitectii au propriul stil,poate terbuie doar sa-l cizelezi si sa-l faci sa fie mai mult pe palcul tau. Oamenii nu sunt arhitecti buni, ei incearca sa atinga perfectiunea, nu sa o faca durabila.
RăspundețiȘtergereNu m-am gandit la asta :D
ȘtergereFoarte frumos.Şi să şti că eu încă cred că eşti un arhitect bun,chiar dacă stilul tău e puţin mai diferit!:*
RăspundețiȘtergereStric cam tot ce ating, deci.. :-s
ȘtergereManole a avut-o pe Ana... tu pe cine vei avea pentru a deveni un arhitect desavarsit?
RăspundețiȘtergereNu cred ca imi trebuie neaparat o persoana. Imi trebuie doar un motiv.
ȘtergereDa, nu m-am exprimat eu prea bine, nici eu nu ma gandeam la o persoana, neaparat.
ȘtergereInteleg :D
ȘtergereBun :D
Ștergere:-??
ȘtergereFoarte frumos!M-am regăsit şi eu în această postare :)
RăspundețiȘtergereMa bucur ca te-ai regasit aici :D
ȘtergereDar nici nu trebuie sa fim toti arhitecti...
RăspundețiȘtergerePai..daca nu incerci macar sa construiesti ceva.. atunci ce rost mai are viata?
ȘtergereNu trebuie sa fim niste arhitecti buni...fiecare isi construieste prietenii cum stie el mai bine...Mie si acum mi-e frica sa nu-i pierd pe prietenii mei,desi stiu ca am lasat multe lucruri nediscutate...asa ca nu-ti face griji ca nu esti un arhitect bun
RăspundețiȘtergereLa fel am si eu aceasta teama.. ma gandesc si ca voi pleca la facultate, si ma apuca disperarea.. toti o sa se imprastie prin toata tara :(
Ștergereuite un exemplu....noi suntem in scoli si orase diferite,dar in weekend cand venim acasa ne intalnim,iar vacantele se petrec ca si cum am sta tot timpul impreuna...deci nu-ti face griji..se vpr imprastia,isi vor face prieteni noi,dar mereu o sa va intelegi:)...
ȘtergerePai..probabil adevaratii prieteni iti raman alaturi indiferent de situatii, distante sau certuri >:D<
ȘtergereExact ! Anemona trebuie sa fie , dar hei , deja ai facut primul pas !
RăspundețiȘtergereTi-ai dat seama ca ai gresit si ai acceptat asta , era partea cea mai grea , de acum inainte multa rabdare si incredere !
An nou fericit ! :*
Multumesc scumpa, un an nou fericit si tie :*
ȘtergereALt post in care ma regasesc:
RăspundețiȘtergere"Eu chiar nu sunt un arhitect bun. Ma straduiesc sa consolidez relatii cu oameni care ar fi trebuit sa plece de mult din viata mea, dar pe care imi este frica sa ii las sa ma piarda. Incerc sa trec peste orice si peste oricine, si iar gresesc."
Adevarul nu a fost niciodata mai dureros. Exact asa fac si eu, dau atatea sanse si iert atat de mult, si la sfarsitul zilei, tot singura sunt; nu m`am apucat de fumat, dar cred ca in curand o voi face. La cate alegeri proaste am facut in ultimul timp? Si cate lucruri din categoria "niciodata" am facut, ce mai conteaza inca unul?
Te imbratisez cu drag. E o placere dureroasa sa iti citesc postarile...bittersweet.
Ice.
Of.. si tu esti pesimist :( ar trebui sa invatam sa mai si zambim din cand in cand. Te-ai gandit ca fericirea este defapt ascunsa in noi?
ȘtergereNu mai stiu cata fericire ar fi ascunsa prin vreun coltisor.
RăspundețiȘtergerePoate, cateodata, ma rup de pesimismul pe care il am si gandesc cu sufletul deschis spre viitor.
Sper, candva sa inlatur regretele si parerile de rau si sentimentele de vinovatie si sa imi vindec sufletul.
Iti doresc tot binele din lume, si iti jur ca am impresia ca ma uit in oglinda cand iti citesc blogul.
O sa fie bine, gata, schimbam macazul ca nu se mai poate!:D
Zambete si rasete pana la sfarsit.
Te imbratisez, maine ma asteapta o noua zi de munca in corporatie.
Alt lucru pe care nu ti`l doresc :D
Ice