Prea liniste

    E mult prea linistita seara asta de vineri. E mult prea multa banalitate in secundele astea, e prea mare plictiseala.. la naiba! Am nevoie de ceva care sa ma provoace, sa ma incite, sa ma faca sa ma simt vie..
    Ma holbez la o foaie de hartie si nu pot sa scriu nici macar doua cuvinte. Hilar. Eu raman foarte rar fara idei, si acum e un moment din ala al meu tampit.. am niste ganduri care nu imi ies din cap.
 
     Ma panichez prea usor.
     Ma comport de parca as fi pierdut deja acest joc numit "viata".
     Plang prea mult, gandesc o gramada si fac prea putine.
     M-am obisnuit cu durerea. Am nevoie de ceva care sa ma faca sa sufar mai mult decat niste simple taieturi.

      Sunt nebuna. Am avut pretentia ca ceilalti sa ma perceapa ca pe un om normal, dar am renuntat la aceasta idee de ceva timp.
      Poate sunt "emo". Sunt mult prea sensibila, imi pasa prea mult, imi place durerea (intr-un fel sadic si pe care nu il inteleg), sufar pentru tot felul de nimicuri..
      Poate ar trebui sa imi accept identitatea asta. Sa accept ca sunt diferita, sa, sa..
 
      La naiba! Sunt doar niste ganduri bonlave intr-o seara mult prea normala de vineri. Fara tigari, bautura, petreceri, rasete, betii.. a trecut o saptamana si deja mi-e dor!

     aproape Anemona.