Ce fel de prietena?

     E ora doua, e noapte si toata lumea doarme. Sau ar trebui sa doarma..
     Eu umblu prin casa si ma pierd prin propriile ganduri. Niciodata nu am putut sa dorm. Mereu am gandit prea mult.
     Ma uit din reflex la telefon si vad ca m-a sunat de vreo 3 ori + 2 mesaje in care ma intreaba daca dorm. E L. si eu deja banuiesc ce a patit. Ma intreb daca sa o sun sau nu, dar pana la urma o fac. Nu am uitat ce mi-a facut, nu am uitat cum m-a tradat la fel cum nu am putut uita ca 16 ani am fost de nedespartit.
      - Nu dormi? o intreb incet.
      - Asteptam sa ma suni, imi raspunde.
     E ragusita, si imi dau seama ca a plans.
      - Ce ai patit? o intreb. Te-a parasit, nu? Te-a parasit din nou.. te intreb ca sa fiu sigura.
      - Ne-am despartit.
      - Pf.. imi pare rau. Adevarul e ca nu stiu daca imi pare rau. Nici nu stiu de ce te-am sunat.. of. Sunt o idioata.
       Incepe sa planga iar.
       - Cand am vazut lumina de la teleon am crezut ca era el, raspunde printre suspine.
       Imi dau ochii peste cap. Incep sa cred cu toata fiinta ca dragostea ii face pe oameni idioti.
       - Uita-l. Stiu ca nu poti sa il uiti. De ce ti-am spus asta?..
       - Nu pot.
       - O sa reusesti. Apropo..maine mergem la concert. Doar eu cu tine. Imi place cum canta Vunk..cred.
       - Dar..
       - Nu ma contrazice. O sa iti iei cea mai frumoasa rochita, pantofii aia cu toc pentru care te invidiez si o sa ii arati ca nu iti pasa. Eu cu ce naiba o sa ma imbrac?!
       - Dar imi pasa..
       - Iti pasa acum. O sa treaca. Nu stiu daca o sa iti treaca.
       - Stii cum doare? Ce sa fac sa nu mai doara?
       Plange din ce in ce mai tare, nici nu credeam ca se mai poate.
       - Alcool. Ceva de baut. Urgent. Pe scurt timp chestia asta chiar merge, pe bune..
       - Si maine?..
       - Daca o sa fii la fel maine repetam operatiunea. Hmm..parca as bea si eu ceva.
       Imi multumeste si imi inchide, cerandu-si scuze pentru ca m-a deranjat. Simt nevoia sa fumez o tigara mentolata, dar am uitat ca inca nu mi-am cumparat un pachet. Ma duc imi bucatarie si imi torn un pahar de vin pe care il beau in timp ce ma joc cu singura bricheta pe care am putut vreodata sa o aprind.
       Inchid ochii si imi jur ca nu ma voi indragosti niciodata. Dar dupa ma gandesc la el si chipul lui de copil prostut ma face sa tremur. La naiba! Imi promit ca ceea ce simt pentru el nu o sa ma transorme intr-o idioata capabila sa faca orice pentru EL.
       Pe cine pacalesc aici?.. Parca era vorba despre ea. Sunt o prietena groaznica.

      Anemona.
 

Mutilare

   
    Mi-am mutilat sufletul de atat de multe ori, iar cand a venit vorba de propriul trup chiar nu m-am putut abtine. Am avut zile cand m-am infometat si zile in care am mancat atat de mult incat abia ma mai puteam misca, am avut zile in care m-am taiat doar pentru ca simteam ca doar asta ma face sa par umana.
    Sangele era singurul element care ma facea sa ma simt vie. Durerea ma facea sa ma simt vulnerabila. Senzatia era chiar aceea de care aveam atat de multa nevoie.
    Am cautat umanitatea din mine in cele mai ciudate si dureroase moduri, si tot nu am gasit-o. Am cautat-o in nopti in care am baut pana cand nici nu mai stiam cum ma cheama, dar tot nu m-am convins ca sunt umana. Sau daca sunt mult prea umana..
     Nu stiu daca ma urasc sau daca ma iubesc intr-un mod obsesiv, bonlav. Nu stiu daca sunt normala.

    Anemona.

Perfectionista

   I-am dat sa citeasca un capitol din cartea pe care aproape am terminat sa o scriu. Si a citit. Si mi-a spus ca      parca as povesti un film, si e putin cam prea siropoasa. Si mi-a sa nu pierd vremea scriind asa ceva, daca chiar am talent.
   E ciudat cum vede lucruri pe care altii nu le vad, iar eu nu le pot percepe. Faptul ca poate face asta ma sperie si ma atrage in aceeasi masura. Ma face sa vreau sa devin mai buna.
    Jur ca i-as da si link-ul blogului, dar am scris atat de multe despre el.. si nu imi permit. Nu inteleg de unde vine increderea asta uriasa pe care o am in el, sper sa fie bine.

    P.S: Am primit un e-mail de la firma care fabrica prajiturile cu ravas. Mi-au zis ca nu se mai ocupa cu asa ceva. Deci ideea cade.. O sa ma gandesc eu la altceva.

    Anemona.

Foi murdare de mine..

 
     Voi baga in imprimanta foi albe si le voi scoate murdare si pline de mine. Vor fi doar litere pe care le-am scris gandindu-ma la tine, lacrimi si urme de suflet.
      Voi aprinde o bricheta oarecare si le voi da foc. Le voi privi cum ard, gandindu-ma ca o parte din sufletul meu arde odata cu ele. Voi plange (probabil), dar la final imi voi sterge lacrimile si voi incerca sa zambesc.
      O sa pun toata cenusa intr-un plic si o sa ti-o daruiesc. Sa iti ofer o urna nu prea ar avea rost, nu a murit nimeni. Doar s-a pierdut.. s-a pierdut un suflet. Iar am uitat ca nu iti pasa..

     Tu vei deschide plicul si vei gasi cenusa. O sa ma crezi nebuna, cum altfel poate fi o persoana care iti daruieste doar niste resturi?!.. Hmm. Sunt sigura ca nu o sa intelegi. Dar macar o sa incerci?! Te rog.

      Anemona.

Prajituri cu ravas?

    Aseara mi-a venit o idee. Si nu stiu daca e buna, sau foarte nebuna.

    O sa ii spun ca il plac printr-un mesaj scris pe biletelul dintr-o prajitura cu ravas. Probabil o sa i-o dau inainte de vacanta de Craciun, pe post de cadou (stiu sigur ca nu vreau sa il vad dupa ce afla, cel putin o perioada).
   Nu m-am hotarat inca ce sa scriu in ravas. Important e ca am luat legatura cu firma care distribuie prajiturile in Romania, si mi-au spus ca se poate.
   Eu nu stiu inca cum o sa reactioneze el. Sau daca eu chiar o sa fac asta. Sau daca e ceva foarte aiurea, pentru ca suntem colegi si daca nu ma place ma voi simti foarte aiurea sa il vad in fiecare zi.

   Astept parerile voastre :D. Sunt nebuna sau sunt geniala?

    Anemona.

Dumnezeu este o .. femeie?

    Probabil stim cu totii ca Dumnezeu exista, indiferent de religia pe care o avem. El exista in nenumarate forme, dar exista. Mi-ar placea sa cred ca toti l-am simtit, intr-un fel sau altul, atunci cand am fost fericiti, tristi, ne-am simtit nedreptatiti, ne-am indragostit, am plans, am ras, etc.

    Eu mereu mi-am imaginat ca Dumnezeu este o femeie. Este doar parerea mea, si unii vor spune ca am aceasta parere pentru ca sunt femeie la randul meu. Dar spuneti-mi mie, cine intelege mai bine jocurile, decat o femeie? Cui ii place cel mai mult sa se joace? Si - la urma urmei - nu asta este viata? Un joc..
    Cand eram mica imi imaginam ca intregul Univers poate fi redus la simpla schema a unei case de papusi. Ca cineva se joaca cu noi, si mereu cand suntem tristi ne ajuta sa trecem peste, sau cand suntem fericiti are grija ca asta sa nu dureze la nesfarsit. Repet, este doar umila mea parere..
   
    Probabil Dumnezeu iubeste detaliile. In lume exista atat de multe specii de flori, fluturi, animale.. si probabil stim cu totii ca femeile iubesc detaliile.
    Universul a fost creat din iubire. Femeile isi urmeaza inima, barbatii sunt mult mai rationali.
 
    Vedeti ce spun?!
    Repet, ce scriu acum este doar parerea mea si nu am pretentia ca nimeni sa o impartaseasca.
    Pentru femei s-au daramat si construit imperii. Amintiti-va de Elena din Troia. De Eva, pentru care Adam a facut tot posibilul sa creeze o lume mai buna dupa ce din cauza ei au fost izgoniti din Rai. Amintiti-va si de Isis, zeita vietii, careia i se supuneau toti egiptenii. Amintiti-va de acele femei ireal de frumoase, care reusesc sa obtina tot ceea ce vor.
    Eu cred ca Dumnezeu este femeie. Una deosebit de frumoasa, demon si inger in aceeasi masura. Una care poarta portjartiere, are parul facut din raze de soare si ochii negrii ce imprumuta culoarea infinita a Universului. O femeie perfecta in adevaratul sens al cuvantului.

     Am vorbit cu profesoara de religie si mi-a spus ca Dumnezeu nu are sex. Un coleg a contrazis-o si a spus ca Dumnezeu e barbat. Eu am spus ca este femeie. Cea mai interesanta parere a fost a unei colege, care zambind a spus ca "Dumnezeu e un copil, iar Pamantul este ca o minge cu care sa joaca."
 
     Voi cum il vedeti pe Dumnezeu? Sper din tot sufletul sa nu luati acest articol prea personal :D

E toamna in tine.. (*)

    E toamna in tine, copilul meu drag,
    E atat de toamna in tine!
    In ochii albastrii ingerii toti,
    Ti-au pictat o dulce amintire.
             Vara s-a stins in ochii tai.

 
    E toamna in tine, esti rece si trist,
    Te ascunzi dupa o masca pictata,
    Culorile-s vii, dar atat de reci,
    Si nu stie nimeni sa le deosebeasca.
                  Nici eu n-am stiut.

 
     E toamna in tine, copilul meu drag,
     E atat de toamna in tine!
     Ti-am spus odata ca iubesc toamna,
     Dar tu tot nu ai inteles.
                     Eu iubeam toamna din tine.

Dialog fara sens

    Sta pe fotoliul de catifea, strangand tapiteria sangerie. Ma priveste fix, increzatoare. Parul blond ii mangaie umerii albi, facand-o sa semene cu o papusa de portelan.
     - Mi-e mila, imi spune.
     - Ti-e mila de ce?
     - De cei care nu fac nimic. Genul de oameni care doar asteapta, care nu stiu sa lupte pentru ceea ce vor. Oamenii ca tine.
      - Hmm..
      - Sa nu mai spui niciodata ca vrei sa slabesti in timp ce mananci ciocolata sau alte porcarii. Sa nu spui ca vrei sa fie al tau, cat timp tu nu ai curajul sa ii spui macar doua cuvinte. Sa nu spui ca vrei sa scrii o carte cand nu ai mai scris o pagina de nu mai stiu cat timp. Sa nu spui..
       - Taci!
       - Doare, nu? ma intreaba ranjind.
       - Putin.
       - Te minti pe tine.
       Se ridica din fotoliu si ma saruta pe obraz.
       - Candva o sa iti dai seama cat de mult semanam..

    E ciudat cum unele vise nu mi le pot aminti, dar altele imi raman parca obsesiv in minte si nu le pot uita. Nu o mai visasem de mult. Era si timpul..

    Anemona.