Sfarsit de prietenie

                                        

    Am iubit oameni pana cand au murit in mine. Au disparut brusc, la fel de repede si de straniu cum si aparusera. Au lasat in urma doar cenusa. Am plans, am strans cenusa in pumni pana cand s-a pietrificat si am ingropat-o.

   Nu imi dadusem seama ca nu sunt un om care sa uite prea usor. Am dezgropat cenusa, incercand zadarnic sa resuscitez o umbra de cadavru, o amintire, un gand, un vis, ceva, orice, ... dar ceea ce dispare cu adevarat nu se mai poate intoarce niciodata.
   Astazi o asteptam sa vina. Nu aveam pretentia sa imi stearga lacrimile. Nu m-as fi suparat nici daca dupa prima fractiune de secunda cand m-ar fi zarit ar fi intors privirea. Ar fi contat doar prezenta ei, nu atitudinea..
   Imi pare rau. E cadavrul prieteniei noastre si nu am avut bani sa iau nici macar un buchet de trandafiri. Sa o transform in cenusa m-a costat prea mult. Am cules de pe drum cativa crini, dar i-am aruncat imediat cand am simtit mirosul. Era o duhoare ranceda, parfumul mortii..
   Acum ingrop prietenia a nu stiu cata oara si te rog in gand sa ma ierti. Sa ma iert. Nici eu nu stiu.
  Ma simt aproape de indiferenta totala. Am asteptat cateva luni sentimentul asta. In sfarsit voi fi cu cativa pasi mai aproape de fericire. As zambi, dar cum as putea zambi la o inmormantare?..
    Cum ai spus si tu, nu mai simti nimic. Nici macar ura. Nici o urma de sentimente. Te comporti ca si cum nu as fi existat niciodata. Nu mai vreau sa iti fac sila. Promit ca ingrop cenusa pentru ultima oara. O sa arunc cheia, si voi fi sigura ca nu voi mai deschide acel mormant niciodata.

   Nu ma vei crede niciodata, candva chiar am simtit..

      Anemona.

Foi murdare de mine..

 
     Voi baga in imprimanta foi albe si le voi scoate murdare si pline de mine. Vor fi doar litere pe care le-am scris gandindu-ma la tine, lacrimi si urme de suflet.
      Voi aprinde o bricheta oarecare si le voi da foc. Le voi privi cum ard, gandindu-ma ca o parte din sufletul meu arde odata cu ele. Voi plange (probabil), dar la final imi voi sterge lacrimile si voi incerca sa zambesc.
      O sa pun toata cenusa intr-un plic si o sa ti-o daruiesc. Sa iti ofer o urna nu prea ar avea rost, nu a murit nimeni. Doar s-a pierdut.. s-a pierdut un suflet. Iar am uitat ca nu iti pasa..

     Tu vei deschide plicul si vei gasi cenusa. O sa ma crezi nebuna, cum altfel poate fi o persoana care iti daruieste doar niste resturi?!.. Hmm. Sunt sigura ca nu o sa intelegi. Dar macar o sa incerci?! Te rog.

      Anemona.

Cenusa (*)

 
    Au fost acele momente cand nu stiam cine sunt,
    Si nimeni nu a putut sa imi dea un raspuns,
    Am cercetat in mine in amanunt,
    Dar n-am gasit nimic intr-un suflet de durere strapuns.

    Sunt inconjurata de multi oameni care cersesc iubire,
    Dau au sufletul gri si imi fura zilnic din propria culoare,
    Imi fura din inima bucati si imi cer o despagubire
    Platita in suferinta si lacrimi amare.
 
    Am avut vise colorate, dar nu a contat,
    Imediat mi le-au spulberat, nepasatori,
    Cu al lor pesimism vesnic necolorat,
    Si-au jucat rolul si m-au pacalit, ca niste actori.

    Si totul in jur e numai cenusa.