Mi-am mutilat sufletul de atat de multe ori, iar cand a venit vorba de propriul trup chiar nu m-am putut abtine. Am avut zile cand m-am infometat si zile in care am mancat atat de mult incat abia ma mai puteam misca, am avut zile in care m-am taiat doar pentru ca simteam ca doar asta ma face sa par umana.
Sangele era singurul element care ma facea sa ma simt vie. Durerea ma facea sa ma simt vulnerabila. Senzatia era chiar aceea de care aveam atat de multa nevoie.
Am cautat umanitatea din mine in cele mai ciudate si dureroase moduri, si tot nu am gasit-o. Am cautat-o in nopti in care am baut pana cand nici nu mai stiam cum ma cheama, dar tot nu m-am convins ca sunt umana. Sau daca sunt mult prea umana..
Nu stiu daca ma urasc sau daca ma iubesc intr-un mod obsesiv, bonlav. Nu stiu daca sunt normala.
Anemona.
