Exteriorul conteaza

    Mereu mi-am zis ca oamenii seama intr-un fel cu masinile. Daca exteriorul nu te atrage, nu esti curios sa descoperi tainele interiorului. Desigur ca uneori poti fi surprins, dar alteori aparentele nu sunt decat o reflexie oglindita a realitatii.
    Referitor la masini, nu am vazut niciodata un om care are posibilitatea sa isi cumpere masina visurilor sa aleaga un model care sa arate rau. Desigur ca pe strada nu vezi numai masini care sa te lase cu gura cascata (nu toata lumea isi permite o masina deosebita, bugetul este foarte important), dar sunt sigura ca poti gasi si variante accesibile in functie de banii pe care ii ai.
    Cand am vazut noua Corolla, cea mai eleganta Toyota (consider eu), mi-am spus ca asta e masina la care am visat intodeauna. Are un design elegant si flexibil, nu este exagerat de mare si cred ca se potriveste tuturor persoanelor care pun siguranta pe primul loc, dar care isi doresc o masina cu un aspect placut si original. Subliniez faptul ca flexibilitatea unei masini auto este foarte importanta pentru ca sporeste nivelul sigurantei pasagerilor. Sunt sigura ca daca Corolla ar fi o persoana, ar fi o femeie eleganta, frumoasa, capabila sa te seduca doar cu o privire, sigura pe ea si cu o infatisare impecabila.
    Recunosc ca aspectul noii Corolla m-a atras, dar dotarile acestei masini m-au convins definitiv: Toyota Corolla, masina "frumoasa cu un scop precis", este autotorismul visurilor mele.

    Articol scris pentru SuperBlog 2013-proba 1

Matematica - imposibil?

  
     Primul 3 de anul asta. Matematica.
     M-am simtit aiurea, dar acum parca.. sunt in extaz. Abia astept sa invat, sa descopar, sa stiu. Probabil nu reactionez cum trebuie, dar cand am fost si eu normala?
     Matematica se anunta a fi o misiune aparent imposibila. Cat de mult imi plac chestiile astea! Nu as fi crezut niciodata ca matematica o sa ma faca sa ma simt.. vie. Cand pradoxul (abstractul) intalneste logica.. hm, chiar vreau sa vad ce o sa iasa din combinatia asta.
     Pot trece peste asta. O sa ma mobilizez. Am trecut si peste chestii mai rele. Am trecut peste "neiubire"... si te-am iertat ca mi-ai omorat povestea. Vezi cat de puternica m-au facut toti cei ca tine? :)

      Anemona.

Poate deveni rutina un cosmar?

    Ma obsedeaza. Pare ca imi curge prin vene ca unul din acele droguri care pur si simplu iti iau mintile. Ce naiba se intampla cu mine?
    Cum se numeste visul din care nu te poti trezi? Cosmar? Poate deveni rutina un cosmar?
    Am atat de multe sa scriu, sa simt, sa traiesc.. dar realitatea absurda a prezentului imi ingradeste trairile. Am nevoie de un nou spatiu in care sa fiu eu. Probabil imi voi face un nou blog, si il voi pastra pe asta pentru trairi mai generale.
    Ma enerveaza ca tot mai multi oameni incep sa ma judece. Fiecare are defectele lui, dar probabil e mult mai amuzant sa te uiti la celalalt.. ca daca ai privi in oglinda cel mai sigur ai incepe sa plangi. E trist ca putini constientizeaza cat de goi si singuri sunt in interior. Au masca atat de bine lipita de chip, ca deseori o confunda cu propria persoana. Oare cati dintre noi ne cunoastem cu adevarat?

   Anemona.

Lucruri/realitati pe care nu le inteleg

    
  1. Nu inteleg cand ar trebui sa renunt. Nu inteleg de ce oamenii te descurajeaza chiar cand stiu ca ai sanse. Nu inteleg de unde placerea asta sadica de a spulbera vise.
  2. Nu inteleg de ce iubirea distruge. Iubirea nu ar trebui sa fie intruchiparea binelui, a perfectiunii? De cand binele distruge?
  3. Nu inteleg de unde au invatat oamenii sa exploateze atat de bine slabiciunile. Am lipsit la cursul asta.
  4. Nu inteleg de ce oamenii nu ma iau in serios.
  5. Nu inteleg placerea asta bolnava de a distruge: destine, vieti, relatii... poate ca pana la urma toti suntem rai.
  6. Nu inteleg de ce atat de multe intrebari fara raspuns.

   Adevarul e ca nu inteleg viata.. aspectele ei generale. 

   Nu inteleg de ce necunoscutul ala nenoricit nu mai da nici un semn de viata. De ce naiba nu imi mi scrii nimic? Nu am nici o sansa sa aflu cine esti? Sau macar ce vrei de la mine? Tu stii ca intru pe blog de o gramada de ori doar ca sa vad daca mi-ai scris ceva? Asta iti da satisfactie? E prea devreme sa te bucuri.

    A.

Eu nu sunt exceptia

   Cand rasare soarele ma simt fericita, dar seara ma cuprinde tristetea.
   Nu incetez sa ma intreb: cum sunt cu adevarat? Care imi este masca si care imi este adevarata fire? Exista oameni care stiu mai multe despre mine decat stiu eu, gandul asta ma intristeaza.
   Cred ca oamenii transparenti sunt tristi aproape tot timpul. Probabil nu sunt o exceptie. Am trait doar fericirea ignoranta, intensa... dar reala. Sunt confuza.


   A.

Stari asemanatoare

  
    E ciudat cand starea sufleteasca nu contrasteaza deloc cu starea fizica. E aiurea cand te simti rau si in interior si in exterior. Azi imi simt sufletul putrezit. Sunt bolnava de mine.
    As sta in pat toata ziua, dar nu am ocazia. As dormi, dar am cosmaruri tot mai des iar realitatea iluzorie a viselor ma sperie. Am cele mai absurde si complicate vise.
    Am racit ca naiba. Nu mai simt nici un fel de gust sau miros. Si - ceva ciudat - parca mi-au amortit si simturile. Nu mai simt nimic, parca sunt o masinarie. Nu imi regasesc umanitatea. Nu am nici un fel de emotie. Probabil, in delirul meu - exagerez.
    Imi place acest aspect la nebunie. Il ador.. pentru ca mereu mi-am dorit sa simt asta. Si totusi.. ma chinuie o singura intrebare: voi fi vreodata multumita cu ceea ce am, sau o sa gasesc mereu fericirea in trecut?
    Stiu ca o sa ma plictisesc in curand si de starea asta.

     Anemona.

100,000 (aproximativ)

   Aproximativ 100000 de vizite pe blog. Cititori mai putini. Oameni care ma inteleg si mai putini. Oameni care incearca sa ma inteleaga si sa ma ajute - spre surprinderea mea - destul de multi. Multumesc.

   Am ajuns la concluzia ca toate se intampla atunci cand trebuie sa se intample. Toamna imi da o stare de melancolie dupa care tanjeam de mult prea mult timp. Ma simt linistita, dar linistea se impleteste cu agitatia si emotiile pe care le am pentru anul asta. Simt mai multe sentimente in acelasi timp. Intensitate maxima. Contraste. Agitatie. Sunt fericita.

   Vreau sa vorbesc cu cineva, dar nu as sti pe cine sa sun... si persoana la care ma gandesc nu are chip, nu are nume, nu mai da nici un semn de viata...

   
   Anemona.

Sarlatani

     
    - Pentru o persoana fericita, plangi destul de des.. nu?
    Bine. Prost mod ai ales sa imi atragi atentia. Stupida replica asta.
    Imi spune ca este ghicitoare si ca pentru o suma - bineinteles "modica" - imi poate ghici viitorul. Chiar ar putea sa imi jure ca imi cunoaste toate trairile interioare. Atunci mi-a parut chiar patetica.
    Din banii aia prefer sa imi iau o sticla de vodka. Cand sunt ametita ma mint si singura. Ma mint mai bine ca ea. Ma mint mai bine ca oricine.

    Ma enerveaza oamenii care stiu doar sa profite. Oamenii care iti cauta doar punctele slabe si apoi le exploateaza fara pareri de rau. Oamenii care reusesc sa se strecoare in sufletul tau si il pateaza fara nici un fel de regret. Nenorocitii se pricep atat de bine la asta! Si nu vorbesc de ghicitori.. ei sunt magicieni! Se pot deghiza in oricine. Iti pot fi prieten, dusman, coleg, amic, frate.. pot fi oricine. Ai grija in fata cui devii vulnerabil.

   Dar eu ma tot gandesc la ea. De abia acum realizez ca are dreptate in legatura cu plansul..
   E ciudat cum o singura replica iti poate schimba toata dispozitia.

   Anemona.