Promit ca o sa fug intr-o zi. O sa iau cu mine doar cheile de la masina si harta pe care mi-am conturat visele. Nu tin neaparat sa ma insotesti. Nimeni nu apartine nimanui, iar eu tin prea mult la tine ca sa te oblig sa vii cu mine. Nu vreau sa fii un fel de bagaj, o povara.. vreau sa fii un vis devenit realitate.
Daca ma vei lasa singura, promit sa ma prefac ca nu imi pasa. O sa plec singura. Poate voi gasi ceva mai bun, dar niciodata ceva la fel. Gandul asta ma macina putin, dar o sa fie bine.
O sa strabat strazi necunoscute, o sa vad apusul mereu in alte nuante, mereu in alt loc.. si uneori in gand voi contura chipul tau. Te voi regasi in aroma cafelei de dimineata, in gustul mentolat al tigarilor, in peisaje dezolante, in melodii vechi sau noi.. te voi regasi in fiecare gura de oxigen, te voi regasi pana si in propria fiinta. Si atunci imi voi da seama ca tu defapt ma insotesti, ca un fel de fantoma a trecutului care inca imi bantuie propria fiinta.
Dar cum pot fugi cu visele mele daca ele au legatura cu tine? Oare nu imi pot lasa sufletul intr-o geanta veche, un bagaj de sentimente in centrul unui oras atat de putin cunoscut..? Sa il ia de acolo cine are nevoie de el! Eu nu o sa pot visa fara suflet. Calatorind, voi gasi unul nou. Unul mai puternic, mai frumos, mai bun.. un suflet asa cum mi-am dorit mereu. Daca ai dori, asta vechi ti-l pot lasa tie. Sa faci orice vrei din el. M-as bucura sa fii tu posesorul lui, macar stiu ca ar ajunge la o persoana care merita si care nu vrea sa il distruga. Inchide-l intr-o cutie de cristal si priveste-l in fiecare dimineata, si atunci.. aminteste-ti de mine! Eu voi fi departe, calatorind pe strazi uitate in cautarea unui suflet, incercand sa-mi indeplinesc toate visele. Si daca vei dori vreodata sa ma insotesti, suna-ma! Pentru tine mereu voi avea acelasi numar. Pentru tine niciodata nu va fi prea tarziu..
Anemona.
