"Mi-as dori sa existe ceva si dupa moarte. Te-as iubi si atunci...".
Priveam in gol si ma gandeam la tine, chiar daca erai atat de aproape. Si am stiut... ca o sa te iubesc si atunci.
Promit sa invat sa te iubesc cat de mult pot. Meriti. Pentru prima data in viata asta simt ca iubesc pe cine trebuie.
Ma simt... fericita. Complicata si fericita. Imi place.
Anemona.
Anemona, citeam rândurile tale şi... rămasă puţin pe gânduri... am vrut să mai parcurg o dată totul, însă privirea mi s-a oprit pe "Nimic nu e usor, dar nimic nu e imposibil!"... apoi... "Mi-as dori sa existe ceva si dupa moarte. Te-as iubi si atunci...". Şi pentru o clipă, m-am întrebat "Dar dacă dincolo... chiar nu mai e nimic?". Apoi m-am certat cu mine, spunându-mi că "Totuşi... nimic nu e imposibil!". Gânduri fără sens... dar am înţeles (învăţat/acceptat) ceva: dacă în viaţa asta simţi cu adevărat, fie şi pentru un moment, că iubeşti "pe cine trebuie", chiar merită să o faci.
RăspundețiȘtergereVoi ţine minte asta!
Mă bucur că eşti fericită. Şi... multumesc.
Multumesc si eu..pentru cuvintele frumoase si pentru vizita.. cred ca esti o persoana deosebita..
ȘtergereMultumesc :D
RăspundețiȘtergereFoarte frumos..bine ca mai sunt si genul asta de persoane in ziua de azi :). Chiar merita ce e mai bun :P
RăspundețiȘtergereStiu :(
Ștergere