vineri, 7 iunie 2013

Te rog cenzureaza-ma!


   Sunt o carte scrisa de o persoana mult prea pesimista. Paginile mele sunt pline de cuvinte indurerate, mistere, personaje ciudate, nonsensuri.. Chiar nu vrei sa ma mai citeasca si alti oameni? Stiu ca ai toate motivele sa gandesti asa.
   Imi amintesc ca mi-ai rasfoit grabit cateva pagini, nici macar nu ai avut rabdare sa citesti toate randurile.. Te-ai enervat, ti-ai spus ca sunt prea triste, prea invechite, te-ai convins ca prin mine scrisul poate distruge.. ai rupt bucati din mine, te-ai gandit ca ar fi frumos sa ma arzi.. dar ce ai fi facut cu cenusa? Ai fi putut tu oare distruge si ramasitele acestui suflet?
   Cand te-ai plictisit de mine, m-ai abandonat pe o masuta de cafea, intr-o ceainarie pe care nu a mai vizitat-o nimeni de mult timp. De ce nu m-ai dus dus macar intr-o biblioteca, acolo unde este locul celor ca mine? Ti-a fost teama ca oamenii ma vor intelege cand ma vor citi, ca vor simti aceasta durere trista, sau ti-a fost teama ca o sa ma mai cunoasca cineva asa cum ai facut-o tu?
   Daca intr-o zi cineva va pasi aici - in cafeneaua asta, aducandu-si aminte ca obisnuia sa isi bea ceaiul de flori de nu-ma-uita doar in acest loc? Daca ma va gasi intamplator pe masa, ma va rasfoi si ma va intelege? O sa regreti atunci (oare) ca nu ai putut face asta?
   Iti spun eu ca persoana accea o sa vina. Nu stiu cat mai am de asteptat, dar sunt sigura ca o sa vina. Daca nu vrei sa ii dai ocazia sa ma cunoasca, poate ar trebui sa ma cenzurezi. Poate asta e solutia.. hai macar sa incercam! Te rog cenzureaza-ma!
   Cenzureaza-ma cu un zambet, cu un sarut, cu o imbratisare.. cenzureaza-ma si promit ca vei fi singurul care ma va (mai) citi vreodata!

      Anemona.

7 comentarii:

  1. Cenzura, niciodata nu a fost un lucru bun; in povestea ta inteleg ca ar fi un fel de dezlegare..
    O seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  2. Cenzura...? prost m-am nimerit la postarea asta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da stiu :)) blogul tau e atat de ... altfel! Dar imi place!

      Ștergere
  3. Cenzură si sărut

    O carte sunt si-aceea,scrisa
    De cineva mai pesimist ca mine,
    Dureri,mistere,nonsensuri am in pagini
    Si imi doresc ca cineva sa ma citeasca.
    In graba,tu m-ai rasfoit fara rabdare
    Si printre randuri mi te-ai strecurat,
    Te-ai enervat,spunand ca sunt prea triste,
    Prea invechite-s pentru tine,
    Ai rupt bucati apoi din mine
    Si intr-o clipa ai vrut ca sa ma arzi,
    Scrisul din mine,nu poate sa distruga.
    Chiar si la sufletul meu te-ai gandit,
    Sa-i faci ceva,cum sti tu cel mai bine
    Sa-l arzi,sa ma distrugi,cenusa s-o arunci
    Peste oceanul suferintei,ce ma cuprinde vie,
    Ranita,fara ganduri,cu sufletu-mi ascuns.
    Hai spune-mi ceva,de ce nu-mi spui
    Ce ai de gand,ce vrei sa faci...?
    Te-ascult ca stiu s-o fac,asa cum zi si noapte
    Am sa tac,zacand in necuvinte.
    .................................................................................
    Pe masa aceea,cand te-am abandonat,
    Sau te-am lasat,ca mi-e totuna,
    Stiam ca nimeni nu te va citi si multa vreme
    Vei sta inchisa,prafuita,fara ca cineva curios
    Sa vrea sa te cunoasca,asa cum am facut-o eu.
    Nici nu-ti imaginezi cat am putut de bine
    Ca sa-ti gasesc un loc,care nu e al tau,
    Nu printre carti in biblioteca,ci intr-un loc,
    In care,nicicand nu ai stiut ca este-al meu.
    Vise desarte ca cineva-si va aminti
    Sa-si bea cafeaua,sau ceaiul,de care tu ai amintit,
    Chiar daca pasii lui aici s-ar indrepta
    Nici gand ca el sa te gaseasca,apoi citind sa te cunoasca,
    Poate ai vrea tu lucru-acesta sa se-ntample,
    Asculta,nu prea am timp de tine si tine minte draga mea
    Cartea nu-mi apartine,dar cafeneaua(ceainaria veche)...da.
    Si am inchis-o si te-am inchis,nu stiu ce-ai mai putea tu face
    E cam tarziu,n-am ce-ti vorbi si lasa-ma in pace.


    Autor:Costi Pop
    Weißenkirchen im Attergau - Oberösterreich
    08.06.2013

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu stiam poezia.. multumesc!

      Ștergere
    2. Anemona,iertare ca revin,asa,acum,aici,dupa aproape un an de la aceasta postare a mea,insa nu ti-am inteles raspunsul...e ciudat,e normal,evident ca n-aveai de unde sa stii poezia,nici eu n-am stiut-o...:-),pana cand am compus-o,drept raspuns la "Te rog cenzureaza-ma".Chiar daca nu mai conteaza,trimit ganduri bune,de aici.M-as bucura,sa poposesti mai des pe blogul meu,mai des.Eu m-am ferit de al tau o perioada,atunci cand Google Chrome,ma anunta ca exista continut virusat,nu imi aduc acum aminte cine era vinovat de asta,insa a trecut.Cu bine.

      Ștergere

(..) si atunci am sters tot ce reusisem sa scriu, si am desenat doar o pereche de aripi sfasiate de dor..