O gura de bere cu gust de lamaie.
Cate stele sunt pe cer in seara asta! De ce stralucesc asa tare? E prea frumos cerul pentru orasul asta. Si aerul parca e mai curat..
O alta gura de bere si cateva ganduri mazgalite pe un carnetel cu foi albastre.
Chiar ca e frumos cerul. Imi place. Are o nuanta nedefinita, contrastanta acelui albastru intunecat cu care eram obisnuita. Nu prea a nins iarna asta.
Ma stramb si imi aprind una din ultimele tigari pe care le voi fuma vreodata. Si chiar cred asta. Trag un fum si simt cum imi inunda plamanii intr-o senzatie linistitoare, atat de obisnuita si totusi extrem de daunatoare.
"Cancer!'. Cuvintele lui ma dezgusta. Si totusi.. as fi dat orice sa mai ninga odata iarna asta. Imi place zapada. Imi place sa fac oameni de zapada, si nu pentru ca nu as avea prieteni, ci doar pentru ca am senzatia ca pot construi ceva perfect.
Perfectiunea nu se topeste cand soarele straluceste mult prea tare, geniule..
Postarea asta nu are nici un sens. Poate ar fi trebuit sa o denumesc "Nonsens".
"Dar nu o sa o fac" imi spun zambind, si iau o bucata de ciocolata alba.
De ce nu exista bere mentolata? Ideea acestei combinatii ma face sa vibrez, dar.. probabil e doar una din acele idei fara sens pe care le am de multe ori. Nu o sa gust niciodata asa ceva, cum probabil nu o sa vad niciodata Manhattanhenge-ul, cum nu o sa ajung niciodata in Viena, cum probabil Rose o sa ramana doar un manuscris (desi nu sunt atat de sigura asupra acestei idei).. hm.
Maine poate cafeaua nu o sa aiba nici un gust, oricat de mult lapte as pune. Maine poate ideea ca lor le pasa nu o sa ma mai ingrozeasca atat de tare. Maine
Azi ma multumesc doar sa fiu eu..
In mod ciudat, ma simt putin mai aproape de Anemona.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
(..) si atunci am sters tot ce reusisem sa scriu, si am desenat doar o pereche de aripi sfasiate de dor..