Ma tot gandesc de cateva zile.. ce fericiti am fi noi oamenii sa ne indragostim cu mintea! Sa trecem prin filtrul ratiunii toate sentimentele, sa gandim inainte sa pornim in calatoria fara nici un fel de destinatie numita "dragoste" .
Ar fi placut sa putem oferi iubirea doar cui merita. Ne-am da sufletul doar atunci cand am crede ca persoana chiar merita, si la prima indoiala l-am lua inapoi intact, fara nici o urma sau amprenta dureroasa. Nu ar curge nici o lacrima, si poate singura parte proasta ar fi ca nu ar putea exista niciodata o lectie invatata pentru ca nimeni nu ar gresi.
Si totusi.. ce minunat ar fi sa avem neuroni in inima! Ce alcaturire divina, ce structura menita perfectiunii! Le-am raspunde cu iubire doar celor care merita, si am scapa de teama aceea groaznica de respingere, groteasca senzatie ca iubesti in zadar. Ar fi extraordinar sa iti iei iubirea inapoi ca pe o jucarie veche de care esti constient ca celalalt nu mai are nevoie.
Dar ma intreb.. oare ce as face daca nici asa nu as avea cui oferi iubirea?
Anemona.
Eu cred ca nu poti iubi cu adevarat fara sa suferi. Nu poti alege de cine te indragostesti, dar tocmai asta e farmecul. Nu este loc de ratiune in iubire.
RăspundețiȘtergereStii ca se spune ca nu poti cunoaste fericirea daca nu ai suferit niciodata.
Important e sa ai puterea de a trece mai departe. :)
Nu este farmec, incepe sa fie blestem pentru mine.. credeam ca doar eu nu gandesc cand iubesc. Trebuie sa trec mai departe.
ȘtergereAsta numesti tu fericire ?
RăspundețiȘtergereEu nu .
Daca ar fii asa viata ar fii o mare plictiseala , mergand mereu pe un drum fix , indragostindu-ne de X pentru ca are bani nu de Y pentru ca-mi scrie poezii .
Eu consider ca e mai frumos sa apara , nu stiu , inevitabilul , sa traim mereu emotii noi cu oameni noi , sa descoperim , sa ne miram ca viata poate sa ne ofere noua asta . Daca am face totul prin ratiune unde ar fii misterul si acea nebunie si toate lucrurile ?
Suferinta e ceva ce nu ne dorim , dar , are si ea rolul ei . Dumnezeu a vrut sa fie asa , ne-a dat creier , dar si inima , stie El de ce ! >;d<
As vrea si eu sa stiu DE CE.. :-<
ȘtergereNu ar fi fost prea minunat daca le combina pe ambele, este adevarat ca am fi ales doar pe cine trebuia si nu am mai fi varsat lacrimi degeaba, dar asa nu am mai putea invata din greselile proprii si dregostea nu ar mai avea acelasi iz fermecator. Greselile aduc odata cu ele invataturi, clipe de melancolie, chiar si un suras aparut intr-un tarziu pe buze si totodata un nou inceput.
RăspundețiȘtergereDar suferinta cui o lasam?..
ȘtergereSi totusi,ce rost ar mai avea regretele,dezamagirile si lacrimile?
RăspundețiȘtergereNu stiu..nu stiu
Ștergere