Am plans de fericire..

   Azi mi-am dat seama ca sunt norocoasa. Sunt norocoasa ca am prieteni (si nu sunt putini), sunt norocoasa ca ei imi fac surprize si ma accepta asa cum sunt, sunt norocoasa ca nu ma lasa singura de ziua mea si o sa am chiar doua petreceri (sambata asta cu colegii si sambata viitoare cu prietenii).
   Azi a fost prima zi in care am plans de fericire. Azi mi-am dat seama ca am tot ce mi-am dorit vreodata, ca ma inconjoara oameni care tin la mine (chiar daca de multe ori nu ma inteleg), ca pot fi cine vreau sa fiu si am o viata inainte..
   Azi am desfacut cadoul de la bunica si am gasit acolo darul pe care i l-a facut bunicul la prima lor intalnire: o bratara din mai multe cristale, o bratara pe care mereu o admiram cand eram mica si pe care nu i-am cerut-o niciodata pentru ca nu am indraznit si mi-ar fi parut un gest nesabuit.. nu inteleg de ce nu a oferit acest dar mamei sau matusii mele, dar ea mi-a spus ca asa a simtit. M-a emotionat gestul ei.
    Parintii ma ajuta sa organizez cea mai frumoasa petrecere acasa si au incredere in mine sa ma lase singura toata seara. Au aflat ca fumez si nu mi-au reprosat nimic. Stiu ca suna stupid, dar intr-un fel ma simt eliberata. Nu trebuie sa ma mai ascund. Nu stiu daca ma inteleg, dar ma accepta asa cum sunt. Asta e tot ce conteaza.
    Ma simt norocoasa si nedemna. Stiu ca am chiar mai mult decat mi-as fi dorit vreodata. Mi-e frica sa ma gandesc ca poate nu ii merit. Mi-e frica sa nu imi dezamagesc prietenii, familia, sa nu ii dezamagesc pe cei care tin la mine. Mi-e frica sa nu aiba asteptari mult prea mari de la mine.. dar azi nu merita sa ma gandesc la asta. Azi sunt fericita. Dupa multe luni, zambetul meu chiar e sincer.

   P.S: Am probat rochita pentru majorat. Nu stiu daca imi vine bine (sper sa nu primesc complimente mincinoase diseara), dar cand m-am uitat in oglinda.. nu am mai vazut un monstru. M-am vazut pe mine asa cum vreau sa fiu. Ce ar trebui sa insemne asta?

 Anemona.