Idealului meu masculin.

     L-as iubi pentru ca atunci cand lumina calda a rasaritului ar desena conturiri dulci pe peretii camerei mele, el mi-ar da un mesaj in care mi-ar ura o zi buna si m-ar intreba ce fac, aratandu-mi ca ii pasa.
     L-as iubi pentru ca mi-ar citi mereu poeziile si incercarile (uneori esuate) de proze, pentru ca in unele nopti m-ar privi confuz vazand cum scriu si rup paginile de parca as fi nebuna, chiar daca el nu ar intelege acea lupta aparent tacuta cu materia.. l-as iubi pentru ca mi-ar fi si muza si critic.
     L-as adora pentru ca uneori m-ar surprinde daruindu-mi o simpla orhidee, stiind ca nu imi plac trandafirii (pentru ca sunt atat de des daruiti, atat de comerciali, pentru ca aia din magazine nu au spini, etc.). M-ar surprinde si cand mi-ar aduce un manunchi de liliac intr-o zi de primavara, oferindu-i tente de eternitate unei clipe aparent banale.
     L-as iubi cand as vedea o sclipire de invidie in ochii prietenelor mele, cand ele mi-ar sopti putin socate "se vede ca te iubeste, esti o norocoasa..".
     L-as diviniza pentru ca el ar fi mai inteligent ca mine, pentru ca m-ar uimi in fiecare zi cu vastele lui cunostinte si mi-ar modela caracterul, facand din mine femeia perfecta pentru el.
     L-as iubi pentru ca ar intelege conceptul de "libertate" si in unele momente m-ar lasa sa fiu singura si mi-ar acorda timp doar pentru mine.
     L-as iubi pentru ca ar avea rabdarea sa ma invete ca fiecare fiinta umana are demonii ei si pentru ca la randul lui i-ar accepta pe ai mei asa cum i-as accepta si eu pe ai lui. L-as iubi pentru ca ar iubi-o pe Anemona.
     As adora faptul ca alaturi de el ma simt in siguranta, iar in momentele cand m-ar lua in brate as simti ca toata lumea imi apartine.
     Si jur.. jur ca l-as iubi daca nu ar mai fi atat de copil (nu pot sa cred ca am spus asta).