Despre primele mele aparate electronice..

       

     Tehnologia evolueaza si apar tot felul de aparate noi sau variante imbunatatite ale unor obiecte care ne sunt indispensabile.

     Imi amintesc de primul meu telefon mobil. Eram in clasa a III-a si eram foarte fericita ca Mos Craciun s-a indurat sa imi aduca cadoul la care visam de mult timp in taina: un telefon mobil Nokia (cred ca stiti cu totii la ce ma refer, toti am avut unul.. e genul acela de "telefon-caramida" care nu era nici macar color, dar cu care reuseam sa ne sunam toti prietenii). Stiu ca un timp am fost extrem de entuziasmata, imi luam noua "jucarie" la scoala si ma jucam mereu acelasi joc de care aveam impresia ca nu ma voi plictisi niciodata - Snake. Tin minte ca atunci cand parintii adormeau fratele meu intra la mine in camera si ascultam amandoi melodiile pentru tonurile de apel (de exemplu Nokia Tune), ceea ce acum mi se pare putin cam stupid dar la varsta aceea parea un lucru extraordinar. Nu mi-am imaginat niciodata ca la 17 ani voi ajunge sa am un telefon "fara prea multe butoane" - cum imi place sa ii spun (pentru ca are touch screen), ca voi reusi sa accesez internetul din doar cateva atingeri sau ca aplicatiile si temele variate ma vor fascina si vor deveni una din pasiunile mele. 

     Imi amintesc si de primul meu aparat de fotografiat. Parintii mei il cumparasera cu cativa ani inainte sa ma nasc eu (asta ca sa va faceti o idee cat de vechi era). Stiu ca mergea foarte greu si uneori facea poze in ceata, trebuia sa ai grija la intensitatea luminii si era destul de dificil de folosit. Probabil tata nu s-ar fi indurat sa il arunce (pentru el aparatul era o amintire dulceaga), dar din greseala in clasa a V-a cand eram intr-o tabara am turnat Cola pe el si l-am stricat. Stiu ca tata a fost suparat pe mine atunci, dar dupa i-a trecut. Acum avem un aparat foto digital pe care oricine l-ar putea folosi (are meniul in limba romana si o multitudine de efecte) si care face niste poze extraordinare.

      Primul meu calculator inca il mai am, si de fiecare data cand il deschid ma enerveaza groaznic pentru ca mi se pare ca merge mult prea incet si se inteapa mai mereu. Il avem cam de 8 ani, dar eu cu fratele meu am strans bani si am cumparat si un laptop pentru ca am considerat ca avem nevoie de asa ceva. Nu am regretat nici o clipa alegerea facuta, calculatorul a ramas al parintilor (care il folosesc deseori), iar noi am putut sa ne descarcam cele mai noi jocuri, sa ne bucuram de viteza impresionanta cu care merge internetul si sa rasuflam usurati observand ca nimic nu se mai inteapa.

      Nu stiu ce va fi in viitor, dar sunt absolut sigura ca tehnologia va evolua in continuare iar inventiile ce astazi mi se par extraordinare si indispensabile vor fi inlocuite de altele mult mai bune.

  Articol scris pentru SuperBlog 2012-proba 21