Dragul meu,
Iti scriu aceste randuri pentru ca stiu ca nu le vei citi niciodata.Asta imi da foarte mult curaj,pentru ca stiu ca sunt o lasa.Dar mai bine lasa decat curajoasa si fara nici o masca pe fata.Asta am invatat-o de la oameni ca tine..
Te intrebi cati oameni voi sacrifica pe altarul fericirii mele.Dai vina pe razbunare.. dai vina pe razbunare, si nu stii ca prima data mi-am sacrificat sufletul.Din ziua aceea parca nu am mai fost eu. Dar totusi,parca am reusit sa ma prefac mai bine.Masca aceea de fata prostuta,timida si visatoare imi vine atat de bine..de o confund uneori cu propriul chip.Asta sunt eu?Nu imi raspunde.. nu am nevoie de raspunsuri de la un om ca tine,desi as da orice sa aud macar un "buna" din partea ta.Nu m-ai cunoscut niciodata.Nu ti-a pasat niciodata.Si totusi..de ce am simtit ceva?De ce continui sa fiu idioata chiar si in clipele astea?!
Pana la urma nu conteaza cum ma simt acum,conteaza cum ma voi simti dupa ce termin tot ce am inceput.Poate va fi liniste..sau poate atunci va incepe furtuna.Vom vedea.Pot astepta oricat, numai sa vad privirea de pe chipul tau in acel moment..Hm.Oare cand am devenit..asa ca tine?!Nu mai conteaza.
Adio..si totusi pe curand!
O oarecare EA.
